Nu imi era de ajuns ca ma chinui de vreo doua saptamani din cauza unui microb rebel ce nu se vrea dus din gatul si plamanii mei. Acum am descoperit ca mai am un microb : sufar de teoria conspiratiei. Ce este asta ? Inversul credulitatii oarbe. Eu nu cred in mai nimic fara sa analizez, sa imi pun intrebari. Daca mama imi da un ceai, pun intrebari ce e cu el, ce efecte are, ce repercursuiuni...alea alea. Dar asta e forma usoara. Eu sufar insa chiar de cea agravanta...de cea in care nu cred nimic din ceea ce crede toata lumea. Cum ar fi: nu cred ca suntem in criza...reala. Cred ca e o criza indusa. Ca ni s-a spus atat de mult ca e criza, incat acum toata lumea s-a blocat si nimic nu mai circula, nici banii, nici marfurile. Boala mea, asta cu « teoria conspiratiei » este insa una specifica categoriei sociale din care fac parte : necasatorit, sub 35 de ani, studii minime (patru ca nu sunt maxime, ca m-ar fi chemat Dr. Jean Bica, dar nu ma cheama), functie executiva (adica execut frizuri la cerere), orasean etc. Pe scurt, « zic si eu cat si ce ma duce capu’, bre, nu dau cu paru’ !»
Mi-am dat seama ca, insa, nu sunt singurul care sufar de sindromul asta...Si Mircea Badea sufera...l-am auzit spunand la televizor aseara ceea ce eu afirmam de cateva zile. Altfel spus...ce mai tropai. « Se zice ca un soricel si un elefant trebuia sa treaca un pod. Si trec ei si se auzeau bubuituri la fiecare pas. Pe la mijlocul podului shoricelul zice : - Bai, elefantule, dar ce mai tropaim ! »
Eu evitam sa imi spun parerea despre politica pentru ca nu sunt un fan, insa am observat ca, in ciuda faptului ca romanul si-a furat-o de nenumarate ori de la clasa politica este in continuare o buna masa de manevra si extrem de credul. Observ ca zicala cu « nu tot ce zboara se mananca » nu se prea aplica pentru masa de romani. In ultimul timp spre exemplu ma gandesc ca toate aceste zvonuri alarmiste pe care le lanseaza ministrii despre reduceri de personal, despre inghetarea salariilor si altele de genul sunt foarte bine puse la punct si nu pentru reducerea cheltuielilor pe timp de criza, ci pentru castigarea unor procente de incredere din partea populatiei votante majoritare. Iar acestea pe fondul unor strategii clare. In barometrele de opinie in care tzi se cere sa spui in ce ai mai mare incredere apar cam intodeauna pe ultimile locuri : justitia, politia, invatamantul, functionarimea. Armata nu sta prea bine, insa mai bine decat cele anterioare. Biserica e singura speranta a romanului si prima institutie in care crede.Toate masurile noului Guvern se indreapta represiv impotriva justitiei, invatamantului, politiei, functionarimei. Si chiar doar de ochii lumii, pentru ca in realitate nu e mare branza, reduce cheltuielile de aici. Acum un element cu o simbolica majora e « pensionarul ». Pe de o parte « asul din maneca », pe de alta ghimpele din coasta populatiei active. Asa ca « pensionarii », la fel si cu categoriile de mai sus, sunt sacrificati pentru a castiga increderea populatiei active, procentul cel mai mare din populatia cu drept de vot, cea care nu e nici bugetar, nici pensionar. Din punctul meu de vedere aceasta e miza stirilor alarmiste din ultimul timp...toate aceste categorii au fost amenintate pentru ca reprezinta procente mai mici in comparatie cu celelalte si mai erau si motiv de frustrare pentru majoritari.
Insa jocul mai are si o alta miza. Polul asta de guvernare, de conjuctura, intre PD-L si PSD...sunt frati pana trec podul (adica alegerile prezidentiale), dupa care mai vad ei...insa nici pana atunci nu stau ei cu mainile in san. Isi mai dau la gioale tovaraseste. Astfel ca alegatorii obisnuiti ai PSD-ului : pensionarii, cadrele didactice din mediul rural si o insemnata parte din aparatul administrativ central sau local...se incearca sa fi lovit acolo unde il doare, la bani. Astfel ca fara sa isi dea seama PSD-ul este pe cale sa muste mana care l-a hranit. Aceasta daca toate planurile vor fi si puse in aplicare. Astfel ca procentul PSD-ului ar scadea si noul partid mamut (PD-L) ar avea de castigat in increderea populatie. Mai ales ca aici urmeaza un alt pas subtil. In acest moment Guvernul (de sacrificiu) Boc da in dreapta si in stanga, da in pensionari, da in actori, da in tot ce misca intr-un principiu clasic de manipulare : cere mult si o primesti ceea ce vizezi. Ameninta populatia cu masuri drastice de criza, ataca-i punctele vitale : mancarea si siguranta locului de munca, si atunci cand o sa-i dai mancare mai putina si bani mai putini, decat deloc cum se asteptau, o sa zica « Doamne ajuta ! »Presedintele, probabil arhitectul acestor miscari strategice, nu isi asociaza imaginea cu astfel de masuri. Impinge Guvernul sa ia masuri, chiar si la nivel declarativ, anti populiste...ii asigura de sustinerea lui si atunci cand este oportun vine si pozeaza in salvator. Guvernul Tariceanu cred ca este in masura sa intareasca aceasta idee...de nenumarate ori Basescu afirma ca se impune o masura, nepopulista, pentru ca dupa impunerea ei sa vina sa afirme ca nu se poate face aceasta si sa ceara schimbarea ei. In cazul de fata, si acesta e pariul meu cu mine, Basescu va iesi la rampa ca si salvator in vara cu ceva timp inaintea alegerilor.
Apropo de masurile contondente anticriza... « tzapul ispashitor » al atacului armat de la Brasov cred ca este subiectul care deturneaza atentia populatiei de la activitatea guvernantilor. Ca doar paine si circ este ceea ce doreste poporul, ceea ce si ofera « puterea » in ultima perioada...momentan ofera circul, painea o sa vina in preajma alegerilor cand o sa ni se dea exact aceeasi procente in plus cat ni se taie acum. Asa ca de fapt nu o sa dea nimic la nimeni.
Boala mea se mai manifesta si in alte domenii de activitate...dar pentru azi...incerc sa o anihilez cu doar atat...poate ca o sa fac din ea o rubrica pe blog. Ca doar tot romanul e atotstiutor, nu ? Iar eu, Jean Bica, sunt roman pana in maduva semintelor de floare pe care le sparg filosofic in fata blocului cu alti analishti de marca.
Sa fie primit !
Mi-am dat seama ca, insa, nu sunt singurul care sufar de sindromul asta...Si Mircea Badea sufera...l-am auzit spunand la televizor aseara ceea ce eu afirmam de cateva zile. Altfel spus...ce mai tropai. « Se zice ca un soricel si un elefant trebuia sa treaca un pod. Si trec ei si se auzeau bubuituri la fiecare pas. Pe la mijlocul podului shoricelul zice : - Bai, elefantule, dar ce mai tropaim ! »
Eu evitam sa imi spun parerea despre politica pentru ca nu sunt un fan, insa am observat ca, in ciuda faptului ca romanul si-a furat-o de nenumarate ori de la clasa politica este in continuare o buna masa de manevra si extrem de credul. Observ ca zicala cu « nu tot ce zboara se mananca » nu se prea aplica pentru masa de romani. In ultimul timp spre exemplu ma gandesc ca toate aceste zvonuri alarmiste pe care le lanseaza ministrii despre reduceri de personal, despre inghetarea salariilor si altele de genul sunt foarte bine puse la punct si nu pentru reducerea cheltuielilor pe timp de criza, ci pentru castigarea unor procente de incredere din partea populatiei votante majoritare. Iar acestea pe fondul unor strategii clare. In barometrele de opinie in care tzi se cere sa spui in ce ai mai mare incredere apar cam intodeauna pe ultimile locuri : justitia, politia, invatamantul, functionarimea. Armata nu sta prea bine, insa mai bine decat cele anterioare. Biserica e singura speranta a romanului si prima institutie in care crede.Toate masurile noului Guvern se indreapta represiv impotriva justitiei, invatamantului, politiei, functionarimei. Si chiar doar de ochii lumii, pentru ca in realitate nu e mare branza, reduce cheltuielile de aici. Acum un element cu o simbolica majora e « pensionarul ». Pe de o parte « asul din maneca », pe de alta ghimpele din coasta populatiei active. Asa ca « pensionarii », la fel si cu categoriile de mai sus, sunt sacrificati pentru a castiga increderea populatiei active, procentul cel mai mare din populatia cu drept de vot, cea care nu e nici bugetar, nici pensionar. Din punctul meu de vedere aceasta e miza stirilor alarmiste din ultimul timp...toate aceste categorii au fost amenintate pentru ca reprezinta procente mai mici in comparatie cu celelalte si mai erau si motiv de frustrare pentru majoritari.
Insa jocul mai are si o alta miza. Polul asta de guvernare, de conjuctura, intre PD-L si PSD...sunt frati pana trec podul (adica alegerile prezidentiale), dupa care mai vad ei...insa nici pana atunci nu stau ei cu mainile in san. Isi mai dau la gioale tovaraseste. Astfel ca alegatorii obisnuiti ai PSD-ului : pensionarii, cadrele didactice din mediul rural si o insemnata parte din aparatul administrativ central sau local...se incearca sa fi lovit acolo unde il doare, la bani. Astfel ca fara sa isi dea seama PSD-ul este pe cale sa muste mana care l-a hranit. Aceasta daca toate planurile vor fi si puse in aplicare. Astfel ca procentul PSD-ului ar scadea si noul partid mamut (PD-L) ar avea de castigat in increderea populatie. Mai ales ca aici urmeaza un alt pas subtil. In acest moment Guvernul (de sacrificiu) Boc da in dreapta si in stanga, da in pensionari, da in actori, da in tot ce misca intr-un principiu clasic de manipulare : cere mult si o primesti ceea ce vizezi. Ameninta populatia cu masuri drastice de criza, ataca-i punctele vitale : mancarea si siguranta locului de munca, si atunci cand o sa-i dai mancare mai putina si bani mai putini, decat deloc cum se asteptau, o sa zica « Doamne ajuta ! »Presedintele, probabil arhitectul acestor miscari strategice, nu isi asociaza imaginea cu astfel de masuri. Impinge Guvernul sa ia masuri, chiar si la nivel declarativ, anti populiste...ii asigura de sustinerea lui si atunci cand este oportun vine si pozeaza in salvator. Guvernul Tariceanu cred ca este in masura sa intareasca aceasta idee...de nenumarate ori Basescu afirma ca se impune o masura, nepopulista, pentru ca dupa impunerea ei sa vina sa afirme ca nu se poate face aceasta si sa ceara schimbarea ei. In cazul de fata, si acesta e pariul meu cu mine, Basescu va iesi la rampa ca si salvator in vara cu ceva timp inaintea alegerilor.
Apropo de masurile contondente anticriza... « tzapul ispashitor » al atacului armat de la Brasov cred ca este subiectul care deturneaza atentia populatiei de la activitatea guvernantilor. Ca doar paine si circ este ceea ce doreste poporul, ceea ce si ofera « puterea » in ultima perioada...momentan ofera circul, painea o sa vina in preajma alegerilor cand o sa ni se dea exact aceeasi procente in plus cat ni se taie acum. Asa ca de fapt nu o sa dea nimic la nimeni.
Boala mea se mai manifesta si in alte domenii de activitate...dar pentru azi...incerc sa o anihilez cu doar atat...poate ca o sa fac din ea o rubrica pe blog. Ca doar tot romanul e atotstiutor, nu ? Iar eu, Jean Bica, sunt roman pana in maduva semintelor de floare pe care le sparg filosofic in fata blocului cu alti analishti de marca.
Sa fie primit !
