Nea Puiu, golan batran

Pe nea Puiu il stie toata lumea, el asa crede si s-ar putea sa aiba dreptate. E trecut de vreo 60 de ani, nu cred ca a muncit cu acte in regula niciodata si mai mult decat atat s-ar putea sa nu fi muncit in general. Eu am crescut cu el in preajma. Cand ma trimitea mama sa iau paine il vedeam la colt, agata liceence cu o bere, la sticla, pitita la roata unei Dacii 1310. Mai tarziu cand eu eram la liceu, el tot acolo…cu o bere la pet. Acum … cu o doza de aluminiu. Aceeasi categorie de bautura, aceleasi categorii de fete, aceeasi caterinca, acelasi nea Puiu. S-a schimbat Dacia si fizionomia lui nea Puiu. Cand eram copil era cu parul dat peste cap si ca tras prin inel, acum e cu parul dat (jos de) pe cap si ca tras in jurul inelului de la butoi.
“- Ba, cand eram eu de varsta voastra…”, incepea nea Puiu de fiecare data. Si continua sa ne povesteasca pentru a mia oara de femei, de masini furate ca sa dea o tura, de valuta schimbata la Gara, de arabii pe care i-a tepuit in Grozavesti, de noptile de barbut cu gestionarul de la Alimentara care trebuia sa fure din incasari ca sa acopere paguba si de cate si mai cate.
-         Ba, cand eu aveam numai balerine de la barul Melody, voi va jucati cu putza in nisip. Stiti, ba, cum erau alea?! Numai una si una, tinute numai pe bunatati si veneau numai daca le aratai ca ai cel putin 5000 lei in buzunar, iar o Dacie “pe caiet” era vreo 70.000 lei, iar o chenzina buna era vreo 2-3000 lei…Bine pe mine ma stiau de baiat bun. Eu am fost golan mare, ba, ma stiau toti smecherii din Rahova, Tei sau Bucurestii Noi… Unu’ era Puiu. Pai ma duceam pe la 8 seara in bodega si mai plecam dimineata la 7 cand ma lua un taximetrist cat usa, pe umar, ma arunca in taxi si ma ducea acasa…aia era obligatia lui. Cand eu ieseam din restaurant plecau textilistele de la APACA la munca. Cand eram mai treaz mai luam una d-asta la pachet. O serveam acasa, ca stii…eram obosit. Ba, bune femei erau atunci…cuminti, atente…nu ca acu’.
-         Da’ de unde aveai tu atatia bani nea Puiule?
-         Cum de unde, ba baiatule?! Munceam, ba, o zi intreaga… luam bilete la cinema, la filmele mai inghesuite. La Pacea (cinematograful) eu eram tartorul. Cand se dadea vreun film mai rasarit fara vreun inginer constructor Andrei, activist de partid in timpul liber, eu luam primele 6 randuri din fata si apoi incepeau sa vanda. Daca vroiai bilet la film si erai primul care cumpara cand se deschidea casa stateai pe randul 7, ca primele erau alea mele. Dadeau romanii bani pe filme…si eu nu le refuzam banii. Mai faceam un barbut cu gestionaru’ de la alimentara si mai ma platea in carne si aia o duceam la aviator care imi dadea cafea si tigari care le dadeam la doctor care imi dadea bani… Stiti vorba aia, “daca va dau mintea mea faceti scurtcircuit”. Mai dupa revolutie incepusera sa scoata baietii valuta…schimbam valuta in draci. In Grozavesti inghiteau arabeii tot ce le dadeam…si tot romanu’ mai tinea o suta de dolari sau de marci la saltea, mai vanduse o casa, o masina, pe socra-sa…si apoi veneau la mine sa le dau lei si le dadeam.
-         Da’ teapa nu le dadeai?
-         Io am fost golan gentil, n-am dat teapa decat la ghertoi…daca-i vedeam ca au bani sau ca’s mandri -  ii ardeam, dar la vecinii mei de cartier care stiam cat de rau o duc ii iertam, mai lasam si de la mine ca apoi imi scoateam eu parleala de la araboi… Bine, mai erau tzarani d-astia de o trimeteau pe femeie sa schimbe valuta ca poate ma face… Venea romanca posomorata cu suta de marci sa io schimb…io schimbam si o trimiteam acasa satisfacuta si o lua taranu’ de noua, dupa ce ma saturam eu de ea. Voi ma stiti pe mine, nu m-am coclic sa-mi arat eu stralucirea…daca am avut bautura, mancare si femei mi-a ajuns… Asa mi-am pastrat si locul in cartier…ma iubeste toti.
-         Pai si smecherii astia cum de te-au lasat asa?
-         Pai, de ce sa nu ma lese… Puteam sa fiu si eu mare smardoi…ca atunci cand eram ca voi mi se spunea Puiu Shuriu…ca imi infasuram camasa pe stanga si tineam cutitu’ in dreapta, spatele la zid si nu se apropia unu’… Ne tot certam cu aia din Giulesti, smecheri adevarati, de podu’ Grand… Ma stia tot Giulestiu’ Sarbi cand ma duceam pe acolo, le luam tigancile la dans si nu scoatea nici unu’ vreun piuit ca il luam imediat… Da’ mi-a facut unu’ odata buzunar pe burta si nu ca era cu clontzu mare…eu am fost ala clontzos si tziganu’ m-a executat scurt. Atunci mi-am zis…ce-ti trebuie Puiule smecherie…nu stai tu mai bine cu vinu’ pe masa si muierea sub masa…nu esti tu jupan si avandu-te bine cu toti. De atunci i-am lasat pe altii sa se ridice, eu ma simtit bine imuindu-mi si eu ciocu’ pe ici pe colo si uite ca am ajuns la 60 de ani cu toate degetele, netaiat si neimpuscat. Stiti cati smecheri am inmormantat eu sau am vizitat la Rahova (inchisoarea)?! Ii vedeam cum se ridica, Mertzane, BMW-uri, isi faceau restaurante cu nume italienesti, numele lor scris peste tot si apoi il mai vedeam scris pe coroane si uitau toti de ei. Sau pe aia mai norocosi  ii mai vedeau din cand in cand in zi de vizita. Ei isi intepau gagica la vizita conjugala si eu in restul lunii…c-asa-i cand esti smecher, tot timpul se va gasi unul mai smecher.
-         Da’ acum din ce traiesti nea Puiule?
-         Din fraierii ca voi care se uita in gura mea. Nu mor eu de foame…am prieteni care si-aduc aminte de mine.
-         Nu ai pensie?
-         Io pensie? Sa traiesc din mila statului? Pai statu’ asta nu m-a prins o zi sa cotizez la el. Bishnitza, ba, bisnitza…iau de ici, dau colo… Vand un covor, iau in televizor, vand un o roata, iau o cravata…daca nu pica curge… Nu ma plangeti pe mine, ca eu ma descurc. Plangeti-va pe voi care munciti toata ziua si ajungeti acasa rupti, fu…ti si lefteri. Eu nu muncesc, mai f..t cate o gospodina nostalgica si mai imi raman si bani si ma culc cand vreau eu si mi se scoala cand vrea “ea”.


Cu cugetarea asta despre viata l-am lasat pe nea Puiu, golanul batran pe care il intalnesc aproape zi de zi in acelasi colt de bloc unde candva, cand eram copil, era cel mai tare restaurant din cartier, agata liceence pitind o doza de bere la roata unei Dacii.

2 comentarii:

Francisc Vasile spunea...

mi-ar trebui un nea puiu d-asta, batran care se pricepe la dacii. Ca ma tot chinui s-o fac p-a mea sa mearga.

Jean Bica spunea...

Maestre Francisc Vasile,
Iti scriu atat de protocolar pentru ca nu vreau sa te pierd. Tu esti un ultim dinozaur care a mai supravietuit. Esti singurul meu cititor si ma gandesc sa iti dedic un colt al blogului. Sa-l numesc: Aripa Francisc Vasile. Evident, aripa tanara...
In ceea ce priveste nevoile tale...e greu, maestre, e greu...ca si tine, singurul cititor al unui blog abandonat cu anii..., si nea Puiu d-astia se gasesc rar. Sunt pe cale de disparitie. Nu din cauza ca ei nu ar mai fi...dar nu mai au cum sa isi alimenteze "placerea". O placere vinovata...dar e a lor si nu avem cum sa o criticam decat daca noi nu am avea una la fel de vinovata. Eu am. Insa, maestre Francisc V. am o solutie: Dr. R. Rezolva toate probleme cu Daciile rusinos de vechi. Le transforma de nu iti vine sa crezi. Eu am apelat la el acum vreo 5 ani. Si mi-a trasformat o Dacia "zambetul lu' Iliescu" break intr-o chestie care o "calaresc" chiar si acum... Dr. R. cere insa un singur lucru...bani. Dr. Rabla, Programul Rabla...rezolva, dar ai nevoie de un cheag de bani pentru diferenta.

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare