Milica, combinatoru’

Milica, pe numele lui de civil – Emil, a fost de mic un combinator. Daca aveai nevoie de ceva, sigur avea el sau stia pe cineva care are. Uneori si cand iti lipsea ceva, tot la el gaseai, il imprumutase-i tu mai demult si uitase-i de el.
L-ai putea suspecta ca e un colectionar. Avea colectile de surprize de la gumele Turbo, Ulker, TipiTop (sper sa imi aduc aminte corect), cele mai smechere colectii de timbre…dar nu, el le colectiona doar pentru ca stia ca cineva va da ceva mai mult pe ele. Il avea pe Hagi si Raducioiu in cate 10 exemplare pentru ca unii erau dispusi sa dea si un aparat radio furat de la ta-su numai sa isi completeze colectia de surprize.
Mai tarziu s-a specializat in telefoane. La el gaseai “cu clapeta - fara clapeta”, cu camera-fara camera…spuneai ce vrei si in cateva zile iti facea o oferta. Asta daca vroiai ceva anume, altfel iti spunea el ce iti trebuie din ce avea in stoc si se tinea de capul tau pana iti dadeai seama ca este telefonul vietii tale si ca nu poti sa traiesti fara el…si odata ce il luai de la el incepea jocul. Te lasa o zi doua si te lua iar: “Am cel mai smecher telefon. Este exact ce iti trebuie”. Te facea din vorbe pana cand ceda-i.
Om strangator de mic. Un “pastrator”. A inceput cu jucarii, jocuri, haine…d-ale copiilor si s-a dezvoltat pana la telefoane, masini si case. Acum, deja un tip bogat, nu se lasa. El stie tot timpul ca tu ai nevoie de ceva si, culmea, stie si de ce… “Jeane, stiu ca iti trebuie un Opel Astra Caravan. Am eu unul. Mortal.” Evident ca ceea ce iti ofera el tu crezi la inceput ca nu iti trebuie, dar te abureste atat de ajungi sa te gandesti cum ai trait pana atunci fara ce are el de vandut. Nu ai bani? Iti spune Milica ca oferta lui e una fabuloasa de ajungi sa te imprumuti ca sa nu pierzi ocazia.
Milica te saluta cu “hai, ce-ti dau?” sau “ti-am gasit ce iti trebuie”. Afli si tu cu ocazia asta ce iti trebuie. Uneori insa Milica mai si cumpara. Iti cumpara ceva de care zice ca nu ai nevoie ca sa vanda cuiva care are. Te poti trezi ca vine la tine: “Jeane ti-am gasit client pentru covorul persan”. Tu ramai interzis ca nu stia ca vrei sa vinzi covorul persan. Dar Milica stie. El stie si a gasit deja client pentru el. Pretul, evident, e tot o surpriza. El cumpara scump si “te face bogat” si vinde ieftin “ca te cunoaste”. Covorul ta va fi evaluat la un pret mic ca “oricum nu-l foloseai” si vandut la pret mare “ca-i unicat”. Diferenta intra in buzunarul lui Milica, “sa bea si el o bere”.
Milica nu pierde niciodata. Nu ar avea ce. El practic nu are nimic. El vinde ce ai tu. El este un intermediar. Dar a inceput de jos. Adica a vandut legume in piata. Astepta taranii la 5 dimineata si le cumpara marfa cu sacii sau camionul la preturi de nimic. Astepta o ora, doua si o revindea la un pret crescut. Si apoi se ducea sa se culce. Apoi a inceput sa vanda televizoare second hand. Le aducea de pe strazile occidentale unde le lasau aia cand se plictiseau de ele si le vindea la noi. Nu se zgarcea la pret “sa manance toata lumea”, zicea el. A mers si asta cat a mers si Milica a gasit alta afacere. La un moment dat cumpara marfa de la chinezi si vindea la arabi, lua de la arabi si vindea la moldoveni. Nu facea decat sa traverseze Bucurestiul din est in vest si din vest in sud. Si apoi marfa circula dintr-o parte in alta a orasului dupa ce pleca el de acolo.
Milica a trecut prin toate etapele bisnitei romanesti postdecembriste: blugii turcesti, hainele italienesti, aparatura ungureasca, argintul grecesc, tigarile moldovenesti, benzina iugoslava, alcoolul bulgaresc,  masiniile occidentale si s-a extins spre Dubai, China, Thailanda etc. A carat cu sacosa, cu carutzu’, cu portbagajul si pana la TIR si container. Nu a ratat nimic si nu s-a calicit…a luat putin din tot.
La un moment dat Milica era sa isi ia o mare teapa. Doua containere de televizoare cu diagonala mica luate la un pret de nimic dintr-un depozit din Dubai. Le-a luat fara sa aiba client. Era sa o bage pe maneca, dar brusc o groaza frizerii, notariate, cabinete stomatologice au fost ajutate sa isi dea seama ca au nevoie de unu’-doua televizoare mici sa le atarne de perete.

Acum Milica vinde apartamente, terenuri, case. Nu le cumpara si le revinde…le cumpara cu o zi inainte sa le vanda, daca e cazul. Practic Milica traieste din garaje. Primeste, asa cum e normal, casa cu tot cu locul de parcare, si o vinde fara si taxeaza locul de parcare. Sau ia casa “la rosu”, o albeste repede cu o echipa de meseriasi si o revinde “la cheie”.

Milica e shucar. Doar ca e si shucar-it pe stat care il tot incurca cu taxele si impozitele. Nu ca el oricum le plateste doar pe cele care nu are incotro…dar il obosesc schimbarile si inconsecventa statului.

Acum Milica vrea sa imi vanda casa lu’ vecinu’. “Pai, bine mai Milica, dar ti se pare ca am nevoie sa ma mut alaturi?! Daca ma mut, ma mut si eu in alta parte, nu tot in acelasi bloc, in aceeasi scara, acelasi etaj si chiar pe acelasi palier si tot la acelasi numar de camere”.  “Jeane, lasa-ma sa-ti explic: tu ai familie mare, nevasta, copii…ai nevoie de un apartament prietenos, intr-un mediu prietenos…de ce sa te duci undeva unde nu cunosti, unde nu te cunoaste nimeni? Ai si tu nevoie de o cana de zahar…cine sa ti-o dea daca nu stii pe nimeni?! Daca e apartamentul mai mare…cu ce il umpli? Alti bani, alta distractie. Dar uite vecinu are un balcon mai lung…ai loc si tu de o bicicleta, de un intins de rufa…Plus ca el se duce la tara ca e batran si ti-am gasit deja si client pentru apartamentul tau!” Clar. Milica are o minte de procuror…el are in cap toata structura unei mari afaceri. Imi vinde apartamentul unuia caruia i-a vandut casa de la tara unuia de la care a luat terenul pe care l-a dat vecinului caruia i-a cumparat masina pe care a vandut-o celuilalt vecin care imi vinde mie casa pe care peste ceva timp o sa vrea sa mi-o cumpere Milica ca sa o vanda unui prieten caruia i-a cumparat un spatiu comercial pe care l-a vandut in schimbul unei vile pe care a vandut-o pe un teren unde s-a facut un cimitir pe care l-a vandut unora de au construit un spital: circuitul omului in natura – mori la etaj, te ingropi la subsol (dar asta e alta poveste). Asa ca s-ar putea sa ma mut alaturi pana vine Milica sa imi zica ca mi-a gasit casa, masina, telefonul, plasma, avionul, nevasta, copii sau orice altceva “care imi trebuie si le-am visat”.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare