Orasul Domnului - Paulo Lins

Orasul Domnului de Paulo Lins este cu adevarat o carte de gustul meu. Nu obisnuiesc sa recitesc o carte, dar pe aceasta probabil ca o sa o recitesc peste cativa ani. Cartea este scrisa in urma unei experiente personale a autorului, acum profesor, antropolog si scriitor recunoscut.

Cred ca e greu sa intelegi cartea daca stai undeva in centrul unui oras linistit, ai o masina la scara blocului sau in curte, nu iti faci probleme de ziua de maine sau de ce mananci, dar chiar si asa ai aprecia aceasta carte ca una de o imaginatie debordanda, una SF, insa ea nu este decat o excelenta carte-reportaj. Un reportaj despre viata unor adolescenti din favela nou infiintata – Orasul Domnului. Aici erau aduse familie ramase fara casa in urma unor inundatii. Familii sarace, multi copii si adolescenti si putini, foarte putini bani. Vrei sa traiesti bine? Sa ai ce sa fumezi, sa mananci si sa bei? Te faci bandit. Aceasta e singura cugetare care pare sa functioneze in Orasul Domnului intre pushtii saraci.

Cartea are trei parti prezentand pe de o parte povestea cate unui pusti devenit sef de banda si ucis intr-un fel sau altul (Infernalu’, Vrabiutza si Ze Micutzu’), dar si perioada anilor 60 cand favela s-a infiintat, anii 70 cand a devenit ghetou si anii 80 cand izbugneste un razboi in toata regula intre gruparile care conduceau zona. Droguri, arme, crime, prostituate, banditi si samba, aceastea sunt piesele din care se compune acest puzzle al cartierului Orasul Domnului.

Cartea socheaza, dar nu in stilul fortat al altor carti, ci prin realitatea pe care o prezinta, o realitate pe care noi nu am trait-o sau vazut asa ceva pe strada noastra. Copii de 10 ani care se drogheaza, vand droguri si poarta pistol si nu au nici o strangere de inima sa il si foloseasca… Un bandit, rang inalt in cartier, din Orasul Domnului este deja batran la 18-20 de ani, deja la varsta asta incepe sa se gandeasca sa fie sef de gasca cu vila-fortareata si sa adune banii de la “locotenentii” lui.

Cartea a avut un real succes inca din 1997, dupa cum afirma traducatorii ei din Romania, a intrunit aprecierile publicului si criticilor deopotriva. In 2002 romanul a fost ecranizat sub numele de Orasul Zeilor (Cidadde Deus) si a obtinut patru nominalizari la Oscar in 2004, precum si alte premii de specialitate.

Cartea a aparut in Romania la Editura Polirom in 2008 si acum costa 10 lei. E de remarcat pe langa faptul ca este o carte la oferta, este si o carte voluminoasa, in formatul tiparit de Polirom cartea are aproximativ 600 de pagini.

Sondaj Metrorex III

Reputata echipa de socio(patzi)-logi si psiho(patzi)-logi care a realizat Sondajele Metrorex I si II referitor la ceea ce ne spune ora la care iei metroul spre munca despre persoana respectiva, respectiv influenta mersului pe culoarele metroului asupra psihicului uman (a se vedea rezultatele sondajelor realizate de aceasta echipa: http://jeanbica.blogspot.com/2008/02/sondaj-metrorex.htmlex.html (Sondaj Metrorex I) si http://jeanbica.blogspot.com/2008/02/sondaj-metrorex-ii.html (Sondaj Metrorex II)), revine cu o noua lucrare extrem de interesanta si care ne ajuta sa analizam din punct de vedere al pozitiei de asteptare a metroului in statie psihologia indivizilor, in cazul de fata subiecti ai sondajului.

Analiza a fost realizata azi, 24 martie, pe un esantion reprezentantiv in 3 mari statii de metrou. La scurt timp dupa demararea sondajului deja s-au evidentiat cateva profile psihologice ale celor care asteapta metroul in statie. S-a observat ca toti calatorii se incadreaza in una, rareori in mai multe, dintre aceste categorii. De asemenea, s-a observat ca prezenta pe peron da stari de nervozitate, majoritatea celor analizati s-au dovedit extrem de nervosi, fiind intr-o stare avansata de agitatie. Nu s-a aflat care este legatura intre starea de agitatie si prezenta pe peron, insa se pare ca aceasta este cauzata de ziarele care se vand la intrarea in statia de metrou si chiar in statii. Indiferent daca citeste sau a citit un ziar sau daca nu a facut-o, se pare, ca starea de nervozitate exista. Se transmite prin hartie sau prin simpatie. In aceasta idee echipa de cercetatori vor sa propuna inlocuirea presei generaliste distribuita contra cost in metrou sau la intrarea in statie, cu carti de colorat. Astfel transferul va fi mai lent, cartile fiind tot din hartie, insa calatorii vor putea face coarne si mustati celor despre care citesc sau aud la TV.

Revenind, categoriile indentificate sunt :

1.Sinucigasul : este categoria in care se includ cei care dau non-stop senzatia ca vor sa sara pe sine. Stau foarte aproape de marginea peronului si se tot uita in tunel. S-a dovedit stiintific ca din aceasta categorie fac parte intr-un procent covarsitor barbatii tineri. Nu s-a putut demonstra stiintific, dar cu titlu de zvon se pare ca multi dintre acestia sunt virgini, de aici si tendinta de a urmari trenul cand vine din pasaj si privirile pofticioase pe care le arunca in spatiul intunecat al acestuia. S-a mai observat ca cei care asteapta metroul si se incadreza in categoria « Sinucigasul » sunt calatorii care se incadreza in categoria « Corporatist » de aici si tendinta de sinucidere.

2.Hamsterul : este categoria indentificata ca fiind formata din aceia care se plimba dintr-o parte in alta a peronului. Au o mina de om bland, dar agitat. Cum spuneam, agitatia este o constanta in toate categoriile indentificate. Priveste in gol si mormaie ceva asa cum hamsterul pare ca roade ceva tot timpul. S-a decis pe cale stiintifica ca din aceasta categorie fac parte o mare parte din femeile cu familie numeroasa. Insa cu certitudine s-a decis ca din aceasta categorie fac parte “textilistele” si “zidarii” (a se vedea sondajul numarul 1 al echipei de cercetatori).

3.Trestia: este categoria din care fac parte aceia care stau pe loc, insa se leagana ca si cum i-ar bate vantul. Pozitia aleasa este una simpla. Talpile picioarelor sunt apropiate si genunchii sunt relaxati realizand un balans usor in jurul axei. S-a observat ca unii dintre subiecti realizeaza aceasta miscare din bazin sau chiar din piept sau cap. S-a considerat ca cei din urma pot fi introdusi intr-o subcategorie numita “Micul-catel-de-plush-din-Dacia-lu’-tata” data fiind asemanarea zdrobitoare cu celebrii catei care stateau in spate, deasupra banchetei, si dadeau din cap cand masina trecea peste vreo groapa. Aceasta subcategorie nu a fost realizata pentru ca s-a dovedit stiintific ca ar fi mai numeroasa, ci pentru ca echipa de specialisti s-a dovedit nostalgica. Revenind la categoria principala s-a observat ca indivizii care fac parte din ea au manifestari regasite si in categoria “executivi” si/sau “studenti”. S-a dovedit prin analiza amanuntita ca aceasta categorie se manifesta prin instabilitate si lipsa de directie. Sunt indecisi in ceea ce priveste directia in care o iau si se baga acolo unde este mai multa lume.

4.Statuia: aceasta categorie se bucura de doua subcategorii « statuia proletarului » si « Statuia herculiana ».
Din prima categorie fac parte cei care stau nemiscati pe peron si au o pozitie a corpului de parca se scurg. Hainele par ca stau lalai pe ei indiferent ca ele sunt mici si corpul gras, umerii lasati, capul plecat, ochii pe dalele de marmura din peron sau pe liniile de tren. Stau interiorizati si nu se lasa deranjati de nimic din jur, nici macar de intentia celorlalti pasageri de a urca in trenul abia sosit. S-a dovedit stiintific ca nu este bine sa fie deranjati din pozitia lor pentru ca se dovedesc fragili la atingere. Pentru exemplificare si studiere s-a realizat o demonstratie in mai multe statii de metrou si diferite « statui proletare » care stateau in dreptul usii deschise a vagonului abia sosit care au fost bruscate in vederea urcarii. 100% dintre subiecti au imbratisat plini de atasament peretii vagonului. 60% dintre ei s-au suparat si au protestat si 40% au privit mai bine si au renuntat la proteste. Experimentul a dovedit ca cei 40% au fost mai inteligenti, in timp ce cei 60% nu au obtinut nimic din demersul lor oratoric.
Cea de-a doua subcategorie, statuia herculiana, are o pozitie aparent mai demna, pieptul in fata, privirea undeva la un punct imaginar deasupra inaltimii posesorului si nasul urmareste privirea. S-a observat ca acest « piept in fata » este indiferent daca posesorul are sau nu are ceea ce in conceptia populara se numeste « piept ». In cazul celor de sex feminin s-a observat ca pieptul are consistenta spongioasa, de regula burete, iar in cazul celor de sex masculin s-a observat ca ridicarea artificiala a pieptului este facuta in paralel cu o desfacere excesiva a picioarelor, astfel incat punctul de sprijin este mai jos si o pozitionare a mainilor fie incrucisate pe piept, lasand impresia unui piept mai proeminent, acolo unde nu e deloc, fie pe langa corp, putin detasate de el, in pozitia pistolarului pregatit sa scoata arma intr-un duel pe strazile Vestului Salbatic, acolo unde exista vagi urme de piept.
S-a dovedit in urma analizelor ca din acesta categorie fac parte “bagabontii” si o semnificativa parte din “secretare” si “mimoze”.

5.Paianjenul : este categoria cel mai greu de analizat pentru ca ei asteapta metroul in cele mai ascunse colturi ale peronului si atunci cand intra metroul in statie navalesc spre usa asa cum face paianjenul cand simte ca in panza lui s-a prins ceva. Insa echipa de cercetatori este una profesionista si a reusit sa adune suficiente date despre aceasta categorie. Astfel, s-a dovedit ca persoanele din aceasta categorie fug de ingramadeala si aleg locurile cele mai libere de pe peron, cele mai intunecate, la fel ca si insecta care a dat numele categoriei. Sunt fie persoane antisociale, fie greu sociabile, fie persoane extrem de visatoare pentru ca au fost observate si s-a aratat ca aleg locuri cat mai indepartate de usa, de cele mai multe ori colturi aflate pe diagonalele zonei de peron aleasa. Sunt persoane care au alta preocupare decat privitul celorlalti parteneri de asteptare, cititul unui ziar sau a unei reviste viu colorate…Asculta muzica cu nota evidenta de interiorizare sau citesc o carte voluminoasa. Sprijina un stalp sau un zid sau in lipsa acestora stau intr-o pozitie vadit relaxata. Nu s-a putut face o analogie intre sondajul legat de ora de plecare la serviciu si pozitia de asteptare pentru ca s-a aratat in urma unei analize amanuntite ca toate categoriile enuntate in sondajul anterior pot intra in aceasta categorie, exceptie facand « textilistele », « zidarii » si « pensionarii ». Toate aceste categorii fiind dominate de ideea de inghesuiala, contrar fata de cea care domina categoria « paienjenilor ». In ceea ce priveste categoria « pensionarilor » se mai adauga si dorinta de posesie a unui scaun in vagonul de metrou asteptat, contrar fata de « paianjen ».


Cercetatorii au observat ca profilul acesta psihologic se pastreaza in aproximativ aceiasi parametri si in timpul transportului cu metroul in timp ce subiectii asteapta sa ajunga la destinatie. Cu mici diferente semnificative. Pe care le vom detalia in continuare. In momentul in care cele cinci categorii intra in vagonul de metrou psihologia de asteptare cunoaste mici modificari, dupa cum urmeaza:



1.Sinucigasul se va inghesui in dreptul usii indiferent daca vagonul e aproape gol. El va sta lipit cu fruntea sau tampla de geamul usii. Nu sta niciodata jos si ai tot timpul senzatia ca o sa sara din tren.
2.Hamsterul ne mai avand unde sa penduleze isi reduce spatiul de mers si sta cat mai aproape de usa si se misca permanent lasand lumea sa intre sau sa iasa si reintorcandu-se la locul in care se afla initial. Mai incearca mici miscari prin vagon atat cat i permite spatiul trecand cand in spate, cand in fata celor cu care calatoreste. Chiar daca are ocazia nu sta jos. In tot acest timp bolboroseste pe limba lui injuraturi catre Metrorex, colegi de suferinta sau cauta noi victime pe care sa le injure. Daca nu gaseste injura timpul care trece prea repede.
3.Trestia isi pastreaza elementele constituente care il domina si atunci cand este pe peron. Astfel ca atunci cand este in vagon o sa isi gaseasca un punct de sprijin si o sa fataie in jurul sau in dreptul lui. Poate lasa impresia ca se pregateste sa faca un dans la bara sau ca este o rufa atarnata de franghie pe care o bate vantul. Se observa totusi, in ciuda miscarilor sale, stabilitatea de care da dovada. Pentru cei din aceasta categorie un loc cucerit nu este abandonat usor. Se lasa impinsi, dar datorita elasticitatii se dovedesc greu de indepartat de locul unde s-au hotarat sa stea.
4.Indiferent de subcategoria din care fac parte cei indentificati ca facand parte din categoria « statuilor », o sa-i gasesti oriunde in vagon in aceeasi pozitie rigida. De cele mai multe ori ii gasesti exact in drumul tau. Cred ca in mintea lor persoanele din aceasta categorie se vad ca fiind niste vajnici cuceritori care odata ce au castigat un loc in metrou nu vor sa-l abandoneze.
5.Paianjenul nu isi schimba psihologia fie ca asteapta pe peron, fie ca asteapta in vagon. Alege colturile vagonului sau spatiile cu densitatea mica de calatori. El se face vinovat de regula pentru opririle metroului intre statii pentru ca se sprijina pe butonul de alarma.

Sondajul a fost realizat pe un esantion reprezentaiv cu o marja de eroare de +/- 100%. Au fost indentificate si analizate elementele care au un ordin de repetabilitate mai mare pentru fiecare categorie. Categoriile si impartirea lor a fost aleasa in urma studierii si in functie de elementele majoritare. Echipa de sondare multumeste Metrorexului si tuturor categoriilor mai sus mentionate pentru sprijinul acordat pentru realizarea acestui sondaj.

Sondaj Metrorex (II)

Echipa de socio(patzi)logi care a realizat Sondajul Metrorex I a recidivat cu un nou studiu realizat pe aceeasi categorie de populatie: persoanele care merg cu metroul bucurestean intre orele 7.00 si 9.00, cu dispensa speciala spre orele 11.00 (la cererea bagabontilor care ne sustin). Sondajul a fost aplicat pe un esantion (la fel de) reprezentativ (ca si anteriorul) si este realizat pe baze (ne)stiintzifice ceea ce il face extreme de (SUBIECTIV) obiectiv. Inainte de prezentarea datelor si analizarea lor rugam pe cei care nu sunt de acord cu cele prezentate sa citeasca doar parantezele. Va multumim !

Subiectul studiului ce urmeaza este « Mersul oamenilor pe culoarele metroului bucurestean ». Echipa care a participat la sondaj a folosit pentru analizarea datelor reiesite din studiu doar pe primele 10 categorii. Numarul categoriilor de mers este coplesitor si, probabil, considera oamenii de stiinta participanti, infinit. In baza acestor date prezentam primele 10 categorii de mers si cateva consideratii generale apreciate de echipa de analisti. Ordinea este (intamplator deloc) aleatoare.

1. Mersul « Gasca ». Acest tip de mers este specific acelor persoane care inainteaza leganat. In cazul aceste categori s-au observat trei motive majoritare pentru a explica acest mod de mers: fie se datoreaza unui posterior dezvoltat care ofera o iluzie optica privind leganatul, fie, contras din motivul anterior, din cauza aceluiash fund dezvoltat din prea multe “harfe in cap” se vrea scos in evidenta. Si ultimul motiv: pentru ca situatia o cere…mai exact din cauza inchesuielii mersul directia de mers nu e tocmai in fata, ci pe diagonale cu baza stabila (picioarele raman lipite de sol, bazinul si fundul inainteaza pe laterale ).
2. Mersul “Da-ti-ash un cap in gura”: se manifesta prin datu-l din cap in timpul mersului in directia fata-spate sau lateral. Nu este, asa cum ar parea, neaparat apanajul celor care asculta rock…acest tip de mers ne avand nici o legatura directa cu muzica. Specialistii nostri au considera ca cei care folosesc acest gen de mers ori sunt foarte mandri de podoaba capilara pe care o flutura fie pe directia fata spate, fie pe directia stanga dreapta. Pot fi considerati « periculosi » pentru ca pot jena participanti la trafic care se pot trezi fie cu o « pleata » in gura, fie cu un cap in ceafa (mai rar, dar nu imposibil).
3. Mersul “Pinguinului” Nu este un mers neaparat original, fiind un surogat intre mersul gastei si cel al genistului (studiat la punctul 6), mai exact, practicantii acestui mers inainteaza lent, cu pasi mici si facuti in lateralul centrului de greutate. Este un mers practicat in situatii limita cum ar fi « ASTEPTATUL » : la scara rulanta, la « invartitori »(chestiile alea prin care trebuie sa treci ca sa iesi sau sa intri), la intrarea sau inaintarea in vagon.
4. Mersul « Da-te, nene, ca te calc » : este mersul pilotului de raliu, face slalom printre oameni, fuge pe culoare sau pe scari. Este un mers nervos si grabit.
5. Mersul « Rugbystului » : este mersul celor care, stiintzific spus, se incadreaza in categoria « mitocani ». Reprezentantii acestui tip de mers se recunosc prin faptul ca inainteaza dand din coate si lovind la picioare. Unde este mai mare inghesuiala tzop si ei. Te imping cu apelativul « Scuzati ! » si pana sa primeasca vreun raspuns, un feed back te imping ca au ei un loc rezervat in picioare langa vreo bara sau vreo coloana, in cazuri rare si pentru ca a se ravashi pe un scaun.
6. Mersul « Genistului » : se manifesta prim o aparenta timiditate. Calca incet ca si cum ar merge pe oua, mersul lui nu este neaparat in fata, pendulant ca si cum ar cauta mine (bombe). Pare ca traieste intr-o lume a lui, priveste doar in jos si se opreste la doi pasi in spatele oamenilor din fata si evita aglomerarile.
7. Mersul « Maratonistului » Merge repede pastrand aceeasi ritm. De regula, merge in grup compact cu persoane care practica aceeasi mers, sunt adeptii mersului in turma, rar apare solitar si atunci tinde sa se transforme in practicant de mers tip “da-te, nene, ca te calc!”. Atunci cand culoarul se blocheaza se blocheaza si ei, urmand sa shprinteze si el atunci cand gaseste brese in grupurile compacte, insa fara a realiza depasiri spectaculoase.
8. Mersul « Detasatului » Se observa la aceasta categorie un imens sictir amestecat cu frustare. Se remarca ca repeta obsesiv : « Imi bag picioarele, oricum intarzii ! » Mersul lui amesteca elemente din categoriiile « shotron » si al « genistului ». « detasatul » este un fost « maratonist » sau « da-te, nene, ca te calc » caruia i-a venit mintea la cap.
9. Mersul « Zombi » : Nu este tocmai un mers, este un surogat intre plutit si « tarshait » sau intre « sunt matol » si « dadea-mi-ati un pat ! ». Practicantii acestui mers sunt usor de observat pentru ca merg cu ochii total sau partial inchisi, sunt tatuati cu cearcane si au o mimica scursa, parul nu este neaparat ravasit, dar ar putea fi un punct de reper.
10. Mersul « Shotron » : este un mers tzopait. Adeptii acestui mers merg fie topaind din dala in dala (chestiile alea – gresiile de pe jos) intr-un algoritm de ei stiu ( spre exemplu calca doar pe dalele de o anumita culoare), fie valsand pe diagonale fara a ocoli ceva sau pe cineva. Acest mers dovedeste o anumita detashare, dar poate fi si o detashare a unor “rotitze” sau pitici in formatie de “pe loc repaus” ravashit.

Sondajul a fost realizat pe un esantion reprezentaiv cu o marja de eroare de +/- 100%. Au fost indentificate si analizate elementele care au un ordin de repetabilitate mai mare pentru fiecare categorie. Categoriile si impartirea pe ore a fost aleasa in urma studierii si in functie de elementele majoritare.Echipa de sondare multumeste Metrorexului si tuturor categoriilor mai sus mentionate pentru sprijinul acordat pentru realizarea acestui sondaj.

Anuntam pe aceasta cale ca aceeasi echipa a realizat un focus grup (instant si ad-hoc) asupra ideeilor preconcepute si ipocriziei in arealul de populatie cuprinsa in mediul metrou-restean ! Stati prin preajma ca nici nu stiti (de) ce pierdeti !

Sondaj Metrorex (I)

Sondajul s-a realizat azi, 20 februarie a.c., pe un esantion reprezentativ din arealul urban in statiile de metrou Armata Poporului, Eroilor, Unirea 1 si 2, Universitate, precum si pe traseul Armata Poporului – Eroilor – Unirea 1 si 2 – Universitate, in vagoanele de metrou puse la dispozitie de sustinatorul acestui demers socilogic, Metrorex. Pe aceasta cale ii si multumim pe suportul oferit.
Sondajul realizat a relevat urmatoarele :
1. Intre orele 7.00 si 8.00 pleaca la servici « textilistele » si « zidarii ». Aceste doua categorii se pot recunoste dupa spiritul de « gasca », « turma » sau « gramada cere varf ». Sunt unul/unele calare peste altii/altele. Stau cu caciulile/basmalele/broboadele infipte pe cap si vorbesc tare si la gramada. Subiectul preferat : « ce ma-ta mare imi pui mana pe cur, ba, poponarule » sau « mai intreaba ma-ta de mine ? ». Parfumul preferat este « Negru de fum no. 5 » sau « Properspirant ». Muzica preferata : maneaua ascultata la telefonul mobil sau « glasul-rotilor-de-metrou-atarnata-de-bara-in-timp-ce-motzai ».
2. Intre orele 08.00 si 9.00 pleaca la service “corporatistii”. Se pot recunoaste prin ochii bine tapetati cu rimel si somn. Nici un fir de par nu sta aiurea. Imbracaminte inchisa la culoare, predomina alb-negru. Femeile au fuste peste genunchi, barbati camasi si cravate cu nod gros. Ochelarii de vedere sau de « fenta » sunt clar dreptunghiulari cu colturile rotunjite si rama inchisa la culoare. Sunt solitari si preocupati sa se admire in geamul metroului sau orice alta suprafata in carese pot oglindi. Nu vorbesc cu nimeni, dar vorbesc cu ei inshishi. Nu asculta muzica ca nu e in trend sau daca o fac au un Ipod bine ascuns in buzunarul de la piept sau in poseta mare si o fac destul de intimidati si cu o mima destul de rigida, ca nu e in trend o mima de alta natura si Regulamentul de Ordine Interioara (ROI) de la corporatia din care fac parte le interzice un comportament neadecvat cum ar fi un zambet, un dat din picior in ritmul muzicii sau o atitudine relaxata. Citesc carti groase (romane psihologice) sau rose (de dragoste). De mentionat ca aici ar mai intra si « bugetarii » diferenta dintre ei si categoria « corporatistilor » este ca nu se admira in nimic, dorm pe ei, sunt blazati si costumele lor sunt marca BO (Bucur Obor).
3. Intre 9.00 si 10.00 pleaca la servici « executivii ». Sunt cei mai stersi si greu de indentificat, insa dintre ei se remarca categoria « secretare » sau « mimoze », sunt foarte viu colorate, cu fuste deasupra genunchiului sau pantaloni stranshi pe picior, camashute sau tricouri cu aerisire la buric si, obligatoriu, decolteu adanc prin care se poate vedea fie pieptul generos natural, fie acelasi piept ajutat cu push-up. Parul este aranjat printr-o « instalatie » ajutata de mult gel in genul « rebel » sau « sarmale verticale ». Asculta muzica la casti direct din telefonul mobil care obligatoriu este mic si subtire si face poze. Genul de muzica : manea sau dance. Mima este a unei persoane relaxate si sictirita, fapt dovedit de modalitatea prin care mesteca guma pe care o lasa pe bara de la metrou. Daca se intalnesc doua reprezentante din aceasta categorie subiectul de discutie sunt barbati, sex, cluburi, barbati, masini, cluburi, sex, barbati. Apelativul de adresare : « tu » sau « fata », foarte rar mai apar si altele de genul : « fa ».
4. Intre 10.00 si 11.00 pleaca la servici « bagabontii ». Modalitatea de indentificare : par valvoi sau fara, nebarbieriti de cel putin o zi. Asculta muzica cu pasiune fara a ascunde firele de la MP3, muzica ascultata – rock, rapp, tehno, au ghiozdane sau rucsacuri mari. Vorbesc tare cu apelative : « frate ! », « coaie », ba, ma » etc. si cu multe englezisme care depasesc la numar cuvintele in romana. Sunt incaltati cu ghete sau tenesi cu talpa groasa si imbracaminte fistichie, viu colorata (exista si o constanta care nu se incadreaza pe deplin, cei care sunt imbracti in blugi si geci de piele negre).
5. Dupa 11.00 pleaca cu metroul studentii, elevii si pensionari, dar nu e exclus sa fie indentificati si in primele categorii. Pensionarii sunt usor de indentificat prin faptul ca sunt foarte bine bine imbracati (gros), au o plasa sau o geanta mare goala si au calitati de cascadori pe resorturi (mai exact sunt cand in afara vagonului si in secunda urmatoare ocupa trei scaune in vagon, totul prin sarituri din artele martiale sau gimnastica acrobatica). Merg oriunde si oricand fara sa aibe o treaba. Studentii si elevii pot fi indentificati prin faptul ca sunt galagiosi, haine viu colorate si grupati pe sexe (in grupuri mari) sau solitari mixt (in grupuri de multiplu de doi, pana la sase membri). De regula, citesc cursuri sau carti (manuale)

Sondajul a fost realizat pe un esantion reprezentaiv cu o marja de eroare de +/- 100%. Au fost indentificate si analizate elementele care au un ordin de repetabilitate mai mare pentru fiecare categorie. Categoriile si impartirea pe ore a fost aleasa in urma studierii si in functie de elementele majoritare.
Echipa de sondare multumeste Metrorexului si tuturor categoriilor mai sus mentionate pentru sprijinul acordat pentru realizarea acestui sondaj.

Cenusareasa

Viata Zmeuricai nu mai era aceeasi de cand maica-sa fugise cu un tigan in Germania. Asta o aflase de curand, ea stia ca a plecat la “studii” si a uitat drumul inapoi. Asta ii spusese taica-su de cand era mica si pana de curand cand s-a recasatorit cu o femeie care mai avea si ea doua fete, cu ocazia asta i-a spus adevarul despre disparitia maica-si din peisaj. Bine, noile ei surori si noua ei mama au tot tinut sa ii aduca aminte ca ma-sa a fugit cu un tigan si ca nici ea nu o sa fie mai breaza, ca de fapt ala ar fi ta-su, tziganu’, nu tatal pe care il stia ea…ca e cam “bronzata”. Iar tatal pe care il stia ea e doar un om bun care a avut grija de ea. Naiba stie!

Intr-o zi, in urma cu ceva timp, taica-su a venit si i-a zis: “Fa, Zmeurico, ete eu sunt inca tanar si mai am si eu nevoie de una de alta…am gasit o muiere buna care a fost de acord sa se marite cu mine…e buna, e femeie serioasa, are niste…si un….ohooo…Aaaa, are doua fete si o sa ai si tu cu cine sa te joci, ca eu si asa nu prea stau pe acasa ca sunt ocupat cu afacerile…”. “Dar, tati, eu nu ma mai joc, ca sunt ditamai domshora…”. El ca si cum nu a auzit-o a continuat si i-a mai zis ca ce bine se simte el cu femeia aia…ca nici ma-sa ei…aia de fugise cu tiganu’, asa s-a dat de gol si cu faptul ca studiile ei erau mai mult de Kama Sutra decat de alta natura, ca cica nici aia…nu era asa femeie buna ca asta…si asa mai batu campii fara sa fie atent la ce se intampla in jur fiind preocupat de propria satisfactie care se si putea citi pe chipul lui gros. Zmeurica nu avu ce sa zica…ca oricum nu era nici o intrebare in tot discursul lui. Era doar o informare.

Au trecut zilele si noua ei familie s-a infiintat in casa ei…si a devenit a lor, unde “lor” nu o includea si pe ea. Zmeurica a ajuns in camera de la subsol, unde au lasat-o sa isi mai ia niste lucruri din ce avea. O tzoala, una alta… Restul s-au virat in contul sifonierelor noilor ei surori. Asa de bun venit! …sa arate ca e bucuroasa ca are parte de o familie. Ea era bucuroasa si din toata bucuria asta era pusa sa faca curat in casa, sa aibe grija de gradina, sa faca mancare si ce mai era nevoie prin casa. “Zmeurico, sa fii o gazda buna pentru ma-ta cea noua si pentru surorile tale…ca ele te iubeste!” Adevarul e ca o iubeau si ii spuneau asta zilnic. “Fa, Cenusareaso, vino, fa, de da cu aspiratorul aici ca nu crezi ca cojile alea de seminte de floare din pat se strang singure?” Si ma-sa o iubea…zilnic o alerga cu umbrela sa o mangaie cu ea pe spinare inainte de a pleca sa se maseze la un profesionist de la centrul de intinerire. Desi nu parea sa aibe nevoie…era inca o tipa buna pentru varsta ei, dar noul ei sot nu putea sa o maseze asa bine…mai incerca si el o data pe saptamana, duminica...dar nu dura mai mult de 3 minute, dupa care se intorcea pe spate, isi punea mainile impreunate pe pantecu’ voluminos si adormea.

Zilele treceau, Zmeurica, “Cenusareasa” cum ii spuneau surorile si mama sa vitrega pentru ca avea un ten mai inchis, crestea... Muncea ziua si seara se retragea in camera sa si se uita pe strada prin geamul mic ce dadea direct la baza strazii…privea oamenii de jos in sus…si se vedea ca o printesa care avea grija de ei.

Cele doua surori, si chiar si maica-sa, desi era mai mult la masaj decat acasa iar cand se intorcea era istovita si adormea cu un zambet satisfacut pe chip, o jigneau, o puneau la munca, o bateau. Dar pentru ca erau mai mult prin discoteci si baruri, ea ramanea des acasa singura si asa viata ei incepuse sa fie mai frumoasa. Visa. Se visa. Se visa in rochii de printesa, cu barbati care ii cadeau la picioare…cand se trezea vedea insa ca erau picioarele surorilor ei care asa o trezeau…cu lovituri de picioare. Dina si Codina, surorile ei, isi puneau zilnic colantii aurii, se suiau pe niste pantofi cu toc de 15 cm, luau pe ele un body din material ce imita blana de leopard, isi puneau un mic geamantan pe mana si plecau in club. Din acel moment Zmeurica era libera. Le-a rugat o data sa o ia si pe ea in club. Ele au ras si si-au luat cheile de la masinile date de tatal ei si au plecat trantind usa.

Intr-o seara, dupa ce surorile ei plecasera in club, maica-sa era istovita de atata masaj si taica-su era ca de obicei la birou, Zmeurica isi zise sa iasa si ea din casa sa mearga in clubul in care se duceau surorile ei. Din pacate, ajunsa acolo, nu a putut sa intre, nu au lasat-o bodyguarzii, nu corespundea vestimentar. Isi luase o rochie mai veche de-a mamei sale plecate in Germania. Rochie care nu avea nici o “sclipire”, era doar din matase naturala. Dar cand era pe punctul sa se intoarca acasa a dat nas in nas cu un barbat…cand l-a vazut a ramas fara aer. Statura medie, o burta proeminenta, camasa neagra, din matase, pe care scria “The King”, deschisa la trei nasturi cat sa i se vada tatuajul cu un dragon de pe piept, maneca scurta si suflecata, camasa se intindea lin pe burta proeminenta, insa nu suficient cat sa ascunda un buric care se zarea timid de sub camasa, Parul ce se vedea prin deschizatura camasii era cretz si abundent si acoperit cu un lant gros de aur de care atarna un Iisus rastignit pe cruce. Gulerul camasii era ridicat. Blugii erau stramtzi si plini de strasuri care curgeau in jos pe crac pana aproape de pantofii de lac cu bot prelung si subtire. Dupa ce barbatul trecu pe langa ea, Zmeurica reusi sa traga aer in piept…era aer curat, atat de curat incat nu avea nici un miros. Ii trecu’ greu shocul…mirosul care ii oprise respiratia si care il urmarea pe barbatul respectiv ii ramasese in nari…dar insuficient cat sa-i mai cauzeze alte probleme de respiratie. S-a intors acasa. In noaptea aia a dormit cu barbatul respectiv. In vis. Si s-a rugat sa ii dea si ei Doamne-Doamne un “REGE”!

A doua zi, surorile ii povesteau mamei lor, si a ei, dar vitrega, ceva despre un barbat care le-a lasat o carte de vizita. Zmeurica statea sub scara si asculta. “Stii, fa, mama, ce mi-a zis ala? Cica…<Ca eu mi-am consumat creditul in afaceri cu baietii”, zicea Dina. Codina sari si ea…”Da, mama, da’…asa mi-a zis mie”. “Ba mie!” o intoarse sora-sa stupefiata de descoperire…Dupa ce se contrara, revenira la mama lor. “Mama, stii cum era?! Era cool rau, sa moara mama…pa bune!” zisera fetele aproape in cor. “Fetelor, nu il lasati sa scape…ca stiti asa era si barbatu-meu…statea numai cu bagaboante in restaurant, d-alea prostele de nu stia sa aibe grija de un barbat…cand l-am vazut am stiut ca el e, l-am imbatat si l-am adus la mine in camera…nu am facut nimic…ca nu mai era in stare, dar i-am zis ca a fost un zeu, un centaur…si nu l-am mai scapat din ochi de atunci si uitati-va la mine acum…Asta e plecat cu afaceri toata ziua…mi-a deschis cont, ma duc sa ma masez cand vrea…aaa. Cand ma… ma…doare! In fiecare zi…Nu il lasati sa scape…poate macar de una din voi scap si eu anul asta” zise ma-sa plina de speranta.

Dina se planse ca i-a zis “iubitul” ei, barbatul de care povestisera inainte, ca nu prea are tzatze si ca daca vrea sa aiba el grija de ea sa se duca sa isi puna…ca poate deconteaza el, dar nu acum…ca e stramtorat ca are niste afaceri in Spania si are nevoie de bani. Codina sari ca arsa spunand ca EI i-a spus asta…si i-a reprosat Dinei ca a tras cu urechea. Dina o acuza ca minte si ca vrea sa fure iubitul. Dupa ce s-au paruit scurt, mai mult de control, cat sa isi rupa una o unghie falsa si alta o extensie de par s-au pus pe plans si si-au spus reciproc si aproape simultan ca nu au si ele noroc de o sora care sa le inteleaga…atunci la fel de simultan si-au adus aminte de “Cenusareasa” si o luara la injurat ca nu le-a calcat sutienele si de-aia pare ca au sanii mici, din cauza ei nu o sa le ia si pe ele nimeni. Ca din cauza ei o sa ramana ele fete batrane, la 22 de ani si nemaritate…. Zmeurica se puse si ea pe plans si s-a apucat de calcat chiloti si sutiene, iar noaptea cand taica-su ajunse acasa il intreba daca ei i-a pus silicoane cand era mica ca ea nu isi aduce aminte si ea are tzatze mari…nu ca noile ei surori. “Nu, fa, Zmeurico, tu esti focoasa ca ma-ta, tigancile au tzatze mari, de ce crezi ca am luat-o eu pe ma-ta?!”, ii spuse ta-su. P-asta nu a inteles-o Zmeurica, “adica cum: focoasa? Adica cum? Eu sunt o bomba?” A adormit cu aceasta intrebare pe buze…buze pe care le exersase in oglinda la facut bezele…asa cum le vazuse pe surorile ei cand isi faceau poze cu telefonul in oglinda, tzuguiau buzele, ridicau nasul in sus si isi arcuiau spinarea cat sa scoata in evidenta fundul osos. A incercat si ea pozitia asta…dar era sa cada peste oglinda de la atata arcuit.

Intr-o seara surorile venira acasa foarte precipitate. “Iubitul” lor, si intre noi fie vorba si a altor 20 de gagici din club (dar ele nu aveau de unde sa stie asta…e o informatie pe care povestitorul o ofera in avans, ca bonus ca ati ajuns cu cititul pana aici, Domnul sa va aiba in paza, ca multa rabdare ati mai avut!), le-a invitat a doua zi la o intalnire de afaceri…o cina romantica in care sperau ele sa se decida care ii e iubita…Le zicea ca o sa le duca in Spania, unde are el afaceri, dar pentru ca nu se poate decide pe care sa o ia, le ia pe amandoua…ca are bani sa le intretina pe amandoua in Spania pana se decide…

A doua zi, inca de dimineata, Dina si Codina incepura sa se pregateasca si o puneau pe Zmeurica sa scoata hainele din tot sifonierul, sa le bage la loc, sa le scoata, sa le bage…si tot asa…se probau si se schimonoseau…se plangeau ca s-au ingrasat, ca nu gasesc sutienul cu push-up, ca cealalta l-a furat, “ba tu mi-ai furat bichinii mei norocosi, ba tu mi-ai furat geanta, ba tu ochelarii Dior…”. Atunci cand au terminat toata garderoba de incercat si s-au acuzat de disparitia tuturor obiectelor vestimentare…si-au adus aminte de Cenusareasa si au gasit-o pe ea vinovata, din dulcea obisnuinta. Pe la orele serii, in fata casei a aparut o masina, cu tot cu sofer, trimisa de “iubitul” lor, despre care evident credeau ca este venita doar pentru una dintre ele. Dupa ce s-au certat pentru cine a venit au decis sa coboare sa il intrebe chiar pe sofer…Era pentru amandoua. Pentru ca nu erau inca gata si-au luat hainele sa se mai aranjeze in masina si au luat-o si pe Cenusareasa sa le ajute. Ajunse acolo, ele au intrat in club, Cenusareasa astepta in parcare langa masina.

Afacerea pe care vroia sa le propuna iubitul lor era simpla. El avea afaceri in Spania, ele sa-l ajute…si una dintre ele va fi iubita lui. Dar nu stie care…Au acceptat amandoua gandindu-se ce trai si ce iubit or sa aibe. Dar pentru ca el era stramtorat trebuia sa il imprumute cu 10.000 euro fiecare ca sa inchida niste afaceri aici si sa-si plateasca drumul lor si al lui pana in Spania unde la palatul lui o sa le dea banii inapoi.

Cand au iesit din club, cand cazusera la intelegere si fiecare se credea iubita “spaniolului”, masina nu mai era in parcare, Zmeurica si soferul erau in drum spre Germania. Ele erau, in gand, in palatul din Spania, in timp ce “cealalta” era la bucatarie, spala vase, pana cand o da si ea de un babalac. Fiecare visa despre sine ca e in pat alaturi de “iubit” si despre sora-sa ca e in bucatarie. Au incheiat afacerea. Maica-sa convinsa ca doar cu 20.000 de euro scapa de amandoua, se milogeste de sotul ei, tatal Zmeuricai, si primeste banii. Afacerea era buna, ii pusese Dzeu mana in cap…la pret de una, scapa de amandoua.

Dupa doua zile, Dina si Codina dansau pe mese pentru marocanii din Spania si “iubitul” lor, inca indecis, incasa banii pentru o ora de amor cu “Surorile Molotov”, ca vorba aia…fara tzatze, fara tzatze…dar erau explozive.

In timpul asta, Zmeurica sau Cenusareasa, cum doriti, facea dragoste in garajul lui Mirica, “regele ciorditorilor” de masini din Moldova, unde se dezmembra masina cu care le-a adus in club pe Dina si Codina, masina pe care o furase de la mahar din Craiova, o inchiriase “spaniolului” indecis si acum o facea mai multe…ca era…”mai bine asa”!

Morala: Daca iti doresti mult un lucru nu se poate sa nu ti se
intample:

Mama vitrega si-a dorit sa scape de fete… si a
scapat.

Dina si Codina si-au dorit un iubit…acum au cate
6-7 pe noapte.

Zmeurica sau Cenusareasa si-a dorit un rege…si are
un Rege.

Tata-su lu’ Zmeurica a vrut o
femeie buna…si a gasit una exagerat de buna…cu altii.

Epilog: Mama Cenusaresei s-a
intors de la studii si le continua in Romania, e colega de banca cu noua sotie a
fostului ei sot, tatal declarat al Cenusaresei. Tiganul cu care a fugit a intrat
la parnaie, dar are speranta ca fi-sa, Zmeurica, o sa vina sa il scoata de
acolo. Tatal declarat al Zmeuricii a ramas falit. Sotia lui vitrega e “maseza”
pe Soseaua de Centura, unde e si prima lui sotie.

Za end!

Vreau sa o "am" pe P.

Acum, da, chiar acum…chiar daca suna periculos (m-am insurat cu Maimutza, care mai si citeste acest blog, datorie de familie), as vrea sa o "am" (fie si platonica) pe P.. Sa ma intalnesc cu ea…sa ne uitam unul la altul si sa ajungem la o asemenea chimie incat , incet-incet, sa nu mai fie nevoie sa ma uit la ea…dar sa o simt…sa o stiu ca e acolo…ca e acolo pentru mine si numai pentru mine. Sa ma invaluie in “bratele” ei si sa ma mangaie tandru pe obraz…sa ma lase sa imi sprijin capul de ea si sa imi sopteasca incet la ureche cuvinte dulci…Sa ma invaluie in caldura ei si sa tacem amandoi cu inteles…pentru ca in acest moment cuvintele ar fi de prisos…noua nu ne-ar mai trebui cuvinte, priviri…am sti ca suntem unul langa altul. Ea acolo, eu aici, eu aici, ea acolo…am schimba locurile doar pentru placerea jocului si dintr-odata ne-am invada unul pe altul. Ne-am invata simturile unul altuia si tot asa de brusc cum ne-am apropiat unul de altul, tot asa ne-am arunca unul catre altul, mai mult eu si nu pentru ca dorinta mea e mult mai mare – ci pentru ca energia si simturile imi sunt mai ascutite, imi place sa o vanez, imi place sa fiu vanator. Ea este vanata. Ea este o victima. O victima a mea si a dorintelor noastre. Este sclava dorintelor mele, dar asta ii creeaza placere, stie ca pentru asta e facuta. Am sari unul catre altul si in zbor as impresura-o cu bratele mele, as dovedi-o inca din aer, ar fi captiva si s-ar lasa in voia mea. Si odata ajunsi in pat, jocul ar creste in intensitate. P. s-ar lasa in bratele mele, ar fi maleabila si mi s-ar lasa in maini. As experimenta toate pozitiile si P m-ar asculta si s-ar mula dorintelor mele si mie…cu cat ea ar fi mai moale cu atat satisfactia mea ar fi mai mare, si ea stie asta si profita, se lasa condusa, toate acestea pana am gasi pozitia care sa ne satisfaca pe amandoi si…am pastra-o pe aceasta pana cand amandoi ca toropiti de o oboseala care ne-ar ameti toate simturile, am cadea rapusi de "dans" si de cotidian…incet incet eu mi-as lasa capul pe ea si ea m-ar primi si m-ar impresura cu “bratele”ei…si asa…am adormi ca de fiecare data cand ne intalnim.
P. ar sta cuminte sub capul meu toata noaptea, nu ar vrea sa ma trezeasca...m-ar impresura bland si m-ar proteja de pericolul unui cosmar, l-ar alunga inainte de a-l simti eu chiar daca stie ca dimineata as abandona-o ca pe o amanta pe care o vad urata dimineata si seara o regasesc ca la prima intalnire. Stie ca este doar una dintre "amantele" mele dintr-o singura zi, dar stie ca la ea ma intorc de fiecare data noaptea...numai pe ea o las sa ma mangaie toata noaptea pe cap.
De dimineata am abandonat-o asa cum fac in fiecare zi. Am mai privit-o odata inainte de a iesi din camera. Era la fel cum o stiu. Cuminte, supusa si extrem de apetisanta. Statea pe pat...noaptea tumultoasa care abia se incheiase lasase semne, era ravasita, dar se observa satisfactia de care era stapanita...I-am facut un semn discret ca o parasesc, dar ma intorc...nu credeam ca o sa imi doresc sa ma reintorc la ea atat de devreme. M-am uitat la ea (poate galesh, poate protectiv, poate putin "stapan"), as fi luat-o din nou...
Voluptoasa, catifelata, fermecatoare…nu ii pot rezista si imi dau seama cat o doresc si…si incep acelasi joc de seductie si imperechere pana cand intr-un sfarsit, captiva in mainile mele, odata gasita pozitia in in care sa ne lasam cuprinsi de fiorul linistit al somnului, eu si P(erna) mea…adormim fara vise.

Greierele si furnica (II)

Citeste prima parte a povestii! (click aici!)

La ora stabilita cei doi se intalnira. El rasufla usurat totusi : « E lasa ca si asa am stat destul fara sa beau… ». Intalnirea lor a fost una placuta. El a dus-o intr-un bar underground si au stat pe jos pe scara band bere la halba. Cappuccino nu aveau. Ei i-a fost putin cam greu, fusta mini, dreapta, nu o lasa sa stea jos. Un timp a stat in picioare. Prima bere. La a doua a incercat sa stea jos, picior peste picior. La a treia bere deja nu mai conta ca tot barul de jos ii vedea chilotii din plasa cumparati de la Paris prin intermediul unei colege trimise la training acolo. Pe la orele 23.00 deja Viorica se gandea sa plece pentru ca a doua zi se ducea la munca. Gore considera ca poate sa mai stea si ea macar pana pe la 2 – 3.00 noaptea dupa care daca insista sa se duca acasa sa se culce ca pensionarii. Ea a spus ca mai sta o jumatate de ora. Pe la 1 noaptea se gandeau unde sa mearga, la el sau la ea. La el ar fi avut liniste, pana pe la 3.00 cand se intorceau cei trei colegi de camera si prietenele lor din seara aia. Dupa aceea se vor sufoca sub patura care va trebui sa si-o puna deasupra ca sa poata continua ce au inceput sau sa se imbrace ca sa nu fie vreo invitatie la o orgie. La 1.30 s-au decis. El sta mai aproape, asa ca au mers la ea. Au luat un taxi si o sticla de votcka, in ordinea asta. Taximetristul nu prea a fost de acord sa opreasca la chioscul intalnit in cale, dar Gore deschisese deja usa si ii era teama ca odata cu el cade si plata cursei. Gresea. Viorica a platit si cursa si votcka. Gore nu avea bani ca i-a dat pe toti, pe tigari. Viorica nu fuma. Dar ce conta.

Au urcat la ea. In lift a mai urcat ceva. Viorica s-a ocupat de asta. Ca era prea incalzita si Gore nu prea. Asa ca…l-a ajutat ea. Garsoniera lui Viorica era una mica, de muncitoare. Abia daca intra o bibloteca, un birou, un pat, un televizor si vreo 3 shifoniere in cei 200 de metri patrati. Gore era uimit. Dar nu de casa. Ci de frigiderul in care nu a gasit gheata. Si nici bautura. El zicea ca e pacat sa ai un frigider de doi pe doi metri si sa nu ai si tu macar o bere in el. Era randul lui Viorica sa fie uimita cand a si-a dat seama ca nici ea nu are nimic in ea. Dar ea a rezolvat rapid situatia. Gore mai greu, ca bause mai mult. Dar pentru Viorica era suficient. Uitase cum e.

Gore si Viorica s-au mutat impreuna dupa mai putin de o saptamana de cand s-au ciocnit la metrou. Acum Viorica se ciocnea cu el seara acasa cand venea de la munca si el se scula din somn. Se ciocneau ce se ciocneau si apoi Viorica se culca ca a doua zi trebuia sa mearga la multinationala. Gore se apuca de compus. El a doua zi nu mergea nicaieri. Decat rar cand mai avea cate un concert. Primele doua luni, finalul primaverii, avea putine. Dar cand a venit vara, Viorica si Gore, acum un Grig autentic, nu s-au mai cionit acasa, decat rar. Grig avea concerte pe litoral. Prin tara. Banii castigati erau reinvestiti in muza. Ca, spunea el, nu poate compune daca nu e putin ametit. Asa ca tot apela la muza s-a preferata, gin cu gheata. Acum nu mai era nevoie sa bea bere ca Viorica zicea ca berea il ingrasa, ginul e mai tonic.

Vara a trecut. Viorica venea in week endurile in care nu avea de munca dupa el si rar se mai intalneau la ea dimineata atunci cand el venea de la concerte si ea se farda sa plece la munca. Toata vara Grig a cantat si a sperat ca muza il va rasplati pentru curtea care i-a tot facut-o. Dar singurii multumiti erau cei care se ocupau cu distrubuirea sau turnarea muzei in pahar. Grig nu a ramas cu nimic. Si intr-o seara Viorica l-a facut iar Gore parasindu-l. Era prima zi de toamna. Prima zi cand incepuse ploaia si scazusera temperaturile. Gore s-a mutat inapoi in camera de camin. Viorica s-a dus acasa. A suferit. Si Gore si Viorica. Gore ca uitase cum e sa bei pe banii tai si sa nu auzi cum scartie arcurile colegilor in timp ce tu stai singur in pat. Viorica ca nu se mai ciocnea cu nimeni in garsoniera sa de corporatista cu statuete feng-shui ca sa nu sperie karma.

Toamna a trecut cu greu. Viorica s-a ingropat in munca, asa cum ii placea. Gore s-a ingropat in bautura si datorie, exact in ordinea asta pentru ca de cand se despartise de Viorica nu mai gasea nici o urata, s-ar fi multumit si cu o frumusetze, sa-i mai plateasca bautura. Nu mai era bun nici treaz, dar sa mai vrea cineva sa ameteasca…

In prima zi de iarna, Gore a murit. Coma alcoolica. Daduse in sfarsit de o urata dispusa sa plateasca pentru el bautura. Dar ca un facut si aceasta era angajata la o multinationala si pe la orele 12 noaptea spunea ca o sa retraga. Asa ca Gore s-a gandit ca nu e timp de pierdut. Dupa a treia sticla de votka, Gore s-a dus la toaleta. Nu a mai iesit de acolo. L-au gasit stand pe colac cu telefonul in mana. Telefonul o apela pe Viorica.

Viorica nu a raspuns la acest apel. Era in baie, abia venise de la munca. Nici ea nu a mai iesit din baie. Au gasit-o, dupa doua zile de absenta de la servici, medicii. Pe foaia ei, la motivul decesului era trecut : « Infart pe fond de suprasolicitare » . Sec. Semnatura si parafa doctorului.

Morala : « « Traieste » cat traiesti pentru ca atunci cand ai murit, sigur nu mai traiesti ».

Greierele si furnica (I)

- Povesti pentru adulti -

Se povesteste ca undeva, intr-o jungla (urbana), intr-o primavara, la metrou, pe peron, dimineata la ora 7.00, se intalnesc un tip si o tipa. El tocmai se intorcea de la o paranghelie care s-a prelungit de la o onomastica decenta la o orgie indecenta. Ea se grabea la serviciu ei intr-o multinationala. El, Grigore, era un trubadur, folkist intr-un bar underground. Ea, Viorica, era analist financiar. Cand dau sa intre in vagon sunt nevoiti sa aiba un contact fizic. Pana atunci nu se vazusera…El statea cu chitara in spate si se uita pe pereti ametit si buimac de somn. Ea se uita pe pereti buimaca de somn si asculta Vivaldi in casti. El da sa intre in vagon. Ea da sa intre in vagon. « Ma scuzati », zice ea. « Nu te scuz, papusa, mai fa odata », zice el si o priveste galesh. Cat de gales putea si el, ca doar abia mai tinea ochii deschisi si se cam invarteau toate in jur ca luase o votka sa isi faca curaj sa se duca acasa. « Ce mitocan », zicea ea in gand fara sa il priveasca. El se agata de o bara si se lasa usor in josul ei ca in final sa ia loc in fund la baza ei. Ia chitara in mana si face niste acorduri. Ea se aseaza pe un scaun liber. Spatele drept, privirea in fata, sa nu faca guhsa, picior peste picior, mainile impreunate pe genunchi. Il descopera pe « mitocan » si tresalta spasmodic. « Uuuu, ce bine e… » si involuntar isi umezeshte buzele date cu gloss. Uita de sfatul din revista de a tine capul sus si isi lasa barbia in piept si priveste pe sub gene la chitaristul din metrou.

Metroul ajunge in centrul Bucurestiului. La un semn amandoi tresalta si dau sa coboare. El aproape adormise, ea aproape se pierduse in contemplarea lui. In usa iar se lovesc unul de altul… « Scuze… » zicea ea privindu-l. « Ti-am mai zis ca poti sa te impingi cat vrei in mine…ca imi place…daca vrei mergem undeva si ne inghesuim cat vrem ». Ea gandeste : « Ouuu, el e mitocanu’. Dar ce daca, arata bine… » si arunca o suvita imaginara de pe frunte alungand astfel si gandul de mai devreme. « Sa ne inghesuim, nu…dar un cappuccino, nu refuz ». « Da ? Bine. Nu stiu ce e ala, dar daca il platesti e treaba ta…mie sa-mi dai o votka cheala sa ma dreg ». Toata discutia avea loc in timp ce cei doi se indreptau spre scarile rulante. « Acum ? », intreba ea putin speriata. « Dar ce are, vrei sa pierdem ocazia ? ». « Acum trebuie sa ma duc la job, dar facem schimb de telefoane si ne vedem altadata ». « Da ? Bine ! Mai bine ca si asa…sunt atat de mahmur ca tzi-ash fi facut paguba mare ca sa ma dreg. Ai un pix si o foaie ? », intreaba el lovindu-se peste buzunare. « Nu cred, sa ma uit…doar un creion dermatograf. » « Da-l incoa ! Ridica maneca », spuse el si nu astepta, sufleca maneca sacoului si a cameshii albe din panza lucioasa si scrise cu creionul dermatograf muiat in gura numarul…Din shocul surprizei, ea nu schitza nici un gest de impotrivire, dar schitza un gest subtil de dezgust. « Na, asta e…dar sa nu suni decat dupa 19.00 azi, ca dorm. Tu nu ai un numar…sa mi-l notez si eu, ca poate nu dai de mine…si esti o bunaciune, nu vreau sa te pierd ». Ea rosheste vizibil si scoate un port-vizit din argint din care scoate o carte de vizita roz. « Nu, eu am carte de vizita, poftim » si ii intinde cartea de vizita tinand-o intre doua degete si cu bratul putin flexat…cat sa i se vada albul incheieturii mainii. « Mda, sper sa nu o pierd…ia, unde o pun…a o bag in chitara…ca de aici nu iese. Acum incotro o iei ? » « Incolo », spuse ea aratand languros cu capul. “Naspa, eu ma duc in cealalta parte, haidi pa…ne auzim la telefon cand ma trezesc”. « Da, te-am pupat ». « Daca vrei tu ! ». Si fiecare pleaca in sens opus. Inainte sa dispara unul din campul vizual al celuilalt, el striga : « Auzi, papusa, dar cum iti zice ? Cum te cheama ? » « Viorica ! Dar pe tine ? » « Gore ! Hai ca ne auzim diseara ! M-ai pupat, pa ! » si dispare dupa colt. « Gore, Gore… », silabiseshte ea, Viorica. « De la ce o veni ?! »

Toata ziua Viorica a stat cu gandul la Gore. A asteptat sa sune. Si cand era deasupra budei statea cu hartia igienica intr-o mana si in alta cu telefonul. Pana la terminarea programului, seara, Gore nu sunase. « O fi pierdut cartea de vizita », isi zise ea. « Da, se poate ! », isi raspunse singura. « …la ce obosit era ?! O fi lucrat de noapte. Cand eu dormeam, el probabil ca muncea, saracul », adauga Viorica.

Gore, dupa ce s-a trezit, si-a verificat meticulos parul din nas de care de astfel era foarte mandru, era cel mai pletos in nas din familia sa. Doar bunicul mai avea atata par, dar el avea ceva similar si in ureche. Apoi si-a verificat mailul. Nu ii mai scrisese nimeni. De astfel, si-a adus el aminte, la petrecerea de seara trecuta fusesera toate fetele care puteau sa ii scrie. Apoi si-a deschis o bere si a iesit pe hol sa fumeze o tzigara si sa mai auda ultimile barfe de prin camin. Se pare ca aia de la 654 ii pusese gand rau aseara si acum s-a uitat urat la el cand a trecut spre dush. « Cine stie ce oi fi facut aseara ?! » se intreaba Gore. Nu gaseste un raspuns si atunci incearca din rasputeri sa isi aduca aminte ce a fost in seara aia. A cantat pana la 12.00 si apoi a ramas in bar. Erau toate acolo. Si rockeritza aia cu fata de libelula. « Buna bucata, mergea odata », se gandeste el si parca isi aduce aminte de gustul sfarcului ei…deci odata a fost. « Mai merge odata, dar sa fiu treaz ! » isi mai zice el si incheie chinul de a isi aduce aminte cum a fost… « Eram trotilat rau…de am uitat eu cum a fost cu libelulaaa !? » si intra in camera. Ia chitara si vrea sa mai incerce niste acorduri. Aude ceva troncanind in ea si scoate cartea de vizita ! « Viorica Furnica, finance analist ?! Cine naiba e asta ? O fi vreo fufa de aseara sau vreuna de o fi vrut sa imi faca asigurare de viata. Ce viata ? Ca nu am de gand sa traiesc mult. » si arunca cartea de vizita pe patul de jos din cele doua suprapuse. Ia un prosop se dezbraca de pantaloni din doua miscari de bazin. Arunca tricoul pe un scaun si isi pune prosopul in jurul braului. Isi ia telefonul. « Ca poate suna vreun tovaras sa dea o tzuica » si se duce cu miscari lenese spre baie.

Viorica tocmai se desparte de colege. « Te-am lasat, fata, ma duc sa ma intalnesc cu unu’ Grig, cantaret de muzica usoara…canta intr-un bar tare. Poate te invit si pe tine odata sa il vezi cantand…are mare succes si e barul plin cand canta el. Hai te pup, tu. Sa ma suni diseara sa iti povestesc cum a fost…daca nu oi dormii la el ! » si intra precipitata de propriile vorbe la metrou.

Cand ajunge jos si e ferita de privirile colegelor sale scoate telefonul si un carnetel din geanta si formeaza numarul. Suna. Raspunde. « Alo, Grig ? Sunt eu Viorica. Buna !». « Buna ! Care Viorica ? Care Grig. Eu nu sunt Grig ! ». Viorica e contrariata, se uita pe ecranul telefonului, se uita pe carnetel la numar. « Oi fi trascris eu gresit numarul ca doar nu era sa stau cu el scris cu dermatograf pe mana sa ma vada fetele asa…si clientii !!! » isi spuse ea in sine. « Grig, nu esti tu ? ». « Nu sunt eu, femeie, mie imi zice Gore ! ». « A da, pai da…Gore. Pai Grig e un alint de la Grig-goreee », spuse ea fericita ca totusi nu gresise numarul. Cat a stat la serviciu, intre atatea dosare, calcule si bilanturi, in pauza de masa nu s-a mai dus la restaurant cu fete sa ia masa, a ramas in birou si a cautat etimologia cuvantului Gore si a aflat ca vine de la Grigore. Nu ii placea numele asta. Nu era business. « Pai, auzi, Gore Furnica, artist, cum suna. Nu. Grig Furnica, artist ! , asa mai merge », gandise ea. « Grig, aaaa…Gore, sunt eu Viorica, ne-am vazut la metrou de dimineata. Ti-am dat cartea de vizita si tu mi-ai dat numarul de telefon. Deranjez ? ». « A, nu, eram pe WC…nu am nicio treaba. Chiar ma plictiseam. Deci a ta e cartea de vizita…si esti draguta ? ». Viorica ar vrea sa raspunda ceva, dar nu stie ce…este contrariata. Se trezeste repede din ameteala ca tocmai venea trenul in statie si si-a adus aminte cat de tare o rod pantofii si cat o dor muschii…tocmai isi cumparase pantofi noi. O groaza de bani daduse pe ei, dar erau asa cum isi dorise. Negri, simpli si cu toc cui de 10. Erau foarte business. « Pai tu ai zis ca da ! », spuse ea repede inroshind instantaneu « In fine, ma gandeam ca poate bem o cafea impreuna », adauga ea. « Dar ce nu ai bani sa iei doua ? Trebuie sa bem o cafea amandoi, nu putem lua doua ? » « E, ba da…era o vorba ! Ma gandeam ca vrei sa iesim, asa ai zis de dimineata, ai zis ca ma suni…dar ma gandeam ca ai pierdut numarul. ». « Bre, nu la-m pierdut, dar sincer sa fiu, uitasem de tine…si zici ca arati bine ? Si dai si tu o tzuica ? Pai hai sa ne vedem ca si asa vad ca astia m-au uitat, nu suna niciunul…Cat e acum…sa fie vreo opt, nu ? Pai ne vedem pe la 10 in fata la Carrefour. Tu pe unde stai ? ». Ea ii spuse pe unde sta si se intelesera cum si unde sa se vada. Pentru ca el nu isi amintea de ea si intreba tot timpul daca e draguta ea s-a oferit sa vina in zona lui ca sa ii castige increderea. Nu avea nimic de castigat ca el nu folosea concepte atat de sacre, el se culcase si cu tipe urate rau. « O fac din datorie pentru umanitate. « Trebuie sa le-o traga si lor cineva, nu ? Pe urate nu le reguleaza nimeni ? ». Prima data isi aducea aminte ca i-a fost greu. Era o femeie si urata si grasa, insa extrem de spirituala si vesela. A doua oara a vrut sa vada cum e la extrem : era urata, grasa si proasta. Isi aduce aminte ca a fost bestial. Si de atunci si-a pus in cap sa fie salvatorul uratelor si graselor. « Astea sunt cele mai dezinhibate ca nu au ce pierde si atunci cand le baga si pe ele cineva in seama dau totul… » Nu s-a prea tinut el de cuvant, insa intre cateva urate, mergea si cate o manechina. Cand prietenii faceau misto de el le radea in nas si ii facea ignoranti si le spunea ca nu stiu ce pierd ei si le mai spunea ca « Ce, ma, are ochi sa vada unde intra ? Pentru el e tot una…ba chiar vrea si el undeva unde nu intra prea multi si unde e moale ca de schiloade e satul…si in plus, el nu stie carte asa ca nu conteaza ca sunt proaste ». Asa a ajuns sa i se mai spuna si « Gore, Terentele uratelor », dupa un timp, insa, tovarasii uitasera de porecla asta…mai ales ca nici el nu mai era la fel de selectiv ca in primii ani de cand se cunoscusera, ce prindea, nu ierta… Acum, intr-un moment si intr-un loc care indemna la meditatie, se gandea ca si-ar dori ca Viorica sa fie urata…ca era treaz si pus pe treaba.

Citeste sfarsitul povestirii! (19.06.2011)

Povestea trista a unei dame de consum

M-am nascut cu o soarta deja pecetluita. Stiam ca o sa fiu “de consum”, dar nu mai aveam cum sa mai dau inapoi, speram doar sa ajung bine. Si eu si surorile mele eram constient de soarta noastra, de ce ne asteapta, poate chiard in primele momente ale vietii noastre, fara a exagera. Insa toate cinci speram sa ajungem bine…Scurta noatra viata, pentru ca stiam ca va fi o viata scurta comparativ cu a altora, sa fie macar una frumoasa. Si cand va fi sa fie, pentru ca stiam ca sfarsitul asta poate aparea in orice moment, sa fie …brusc, fara sa ne chinuim, fara agonie… Erau niste sperante, niste visuri care pentru altii faceau parte din normal…insa noi ne nascusem cu un alt destin : undeva la marginea Bucurestiului, intr-un mediu ostil, curat, dar rece si in care nu exista prea mult sentiment. Inca de la inceput am fost privite, toate cinci fete, ca fiind manevrabile si ca oricine da banu’ apoi poate sa faca ce vrea cu noi… « de consum » ce sa o mai lungim…Si culmea, pe cat de amarate eram se mai gaseau si unele care sa ne si urasca…sa ne critice. Mamele in general…cele care nu aveau copii, parca nu aveau nimic cu noi…dar pentru mame eram un pericol…prezenta noastra in jurul familiei parca le dadea foc.
La inceput, atat eu cat si surorile mele, ajunsesem bine, am avut noroc. Aratam bine : inalte, subtirele, bine imbracate…nu ca altele mici si bodoace si fara haine, mai stateau si cate 10 una peste alta intr-o incapere. Noi, stateam doar cinci, aveam lenjerie de corp frumoasa, argintie, niste rochitze albastre, de marca (cu eticheta pe ele ca sa ne vada clientul ca suntem OK), toate fetele la fel, rochite albastre ca si casuta in care stateam. Era bine. Am avut bafta. Si am mai avut bafta odata cand am ajuns toate cinci undeva in centru’, la Universitate. Eram bucuroase…asa aveam si noi sansa sa dam de oameni mai stilati nu ca altele ca noi care ajunsesera pe la periferie sau in sate uitate de lume…noie eram bine din punctul asta de vedere…Patronul nostru avea grija de noi…ne pusese mai in fata, cred ca se si mandrea cu noi…eram si bune…si nici prea scumpe, parfumate, frumos imbracate, curatzele, maleabile…ce sa mai…eram perfecte.
Totul a inceput cand a intrat « EL » la patron…Asa la prima vedere parea OK. Un pusti la vreo 18-19 ani…asta era de bine ca astia sunt mai pasionali, mai curatzei. Acum ce sa zic si eu…unele zic ca te termina repede…dar pentru ca nu au bani te tzin si mult…eu parca mi-as fi dorit sa ma tzina mai mult…Sunt si avantaje si dezavantaje. In fine…ziceam ca totul a inceput cand a intrat el pe usa…patronul meu a facut o afacere cu el…si pentru ca ii ramasese dator…ce a zis… « vrei pe asta mica ca nu am ce sa iti dau pentru cat iti datorez ? » EL a acceptat…atunci m-am uitat mai bine la el…dragutzel, cu o barbitza rasfirata pe juma de fata…cred ca abia ii aparuse si lui parul pe fatza…si era neuniform…se vedea ca e pushti…si cu barbita aia mica era chiar dulce…mai ca ma indragostisem de el chiar daca nu aveam voie…toate fetele mi-au zis sa nu fac asta…ca noi suntem de consumatie…cand se plictisesc de noi…ne arunca la gunoi…stiam asta, dar am avut asa un sentiment cald, placut, cand ma uitam la el…avea niste blugi largi pe care si tzinea cu mana…am inteles ca astia cu turul pantalonilor la genunchi sunt rapperi. Eu nu prea stiam asta, ca de acolo de unde veneam noi toata lumea se imbraca la fel…si patronul…pana nu a venit EL sa ma ia…nu ma lasase afara ca sa mai vad si eu lume…
Dupa ce m-a luat de la patronul meu primul lucru a fost sa imi dea jos rochitza mea albastra de marca, apoi lenjeria mea intima argintie…Nu ma rusinam, ma simteam chiar bine asa goala, parca eram facuta sa fiu asa…Vreau sa zic ca atunci cand a pus prima oara mana pe mine…am fost de a dreptu emotionata, eram moale toata…cand limba lui m-a atins, eram atat de maleabila…Pe scurt, a fost nemaipomenit…de nedescris in cuvinte. Dupa asta…am mers cu el pe scari la TNB (n.a. Teatrul National Bucuresti). Nu stiu ce trebuia sa faca el pe acolo ca atunci cand s-a intalnit cu un prieten ia zis ca « o arde si el aiurea a plictiseala pe acolo ». Tot atunci am aflat ceva ce m-a cam intristat…avea o prietena. Am fost trista la inceput…imi facusem vise ca o sa fiu numai eu cu el, dar incet incet imi trecuse ca mi-am dat seama ca in definitiv asta e viata si asta imi era destinul, sa fiu a celui care ma cumpara si acesta o sa faca ce vrea cu mine…asta e ! Destinu’ !
La scurt timp am cunoscut-o si pe prietena lui…imi era bine cu el, era bland cu mine. Cand a venit ea s-au sarutat…bag seama ca pasional, ca el a fost asa de patruns de moment ca ametzit…bine, nici eu nu eram prea ok…si eu parca, prin simpatie, eram ametzita…si nu stiu cum necum…EL…cel care ma primise in schimbul unei datori pe care o avea patronul meu la el…m-a dat fara comentari prietenei lui…eram distrusa…si putin contrariata…intr-o singura ora destinul meu se schimbase capital…in urma cu o ora eram alturi de surorile mele in « casutza » noastra albastra…apoi am fost data la schimb in loc de o datorie a patronului meu catre un pusti si acesta fara cuvinte m-a dat unei tipe…Eram bulversata. Tipa era de a dreptu’ ciudata. Avea si o chestie metalica in gura…un piercing zice-se…care m-a cam jenat la primul contact cu ea…apoi m-am obisnuit…dar nu m-am putut obisnui cu faptul ca gura ei mirosea a tutun ieftin…dar nu aveam ce face trebuia sa imi fac meseria fara sa comentez. Nu mai zic ca era plina de carii…si atunci cand eu imi faceam meseria…ca asta stiam sa fac…cred ca am lovit-o la masea…ca s-a enervat teribil instantaneu si nu m-a mai vrut…pur si simplu m-a aruncat in strada. Asta ar fi trebuit sa ma bucure…eram libera. Dar noi am fost crescute intr-un anumit fel…eram crescute sa avem un stapan, nu puteam altfel…Acum, in strada…eram a nimanui, toata lumea ma calca in picioare…simteam cum mi se apropia sfarsitul. Era implacabil si inevitabil. Am sfarsit pe marginea unui gard…Un batranel ma luase…si pentru ca am impresia ca prezenta mea il jena totusi...a scapat de mine lasandu-ma pe un gard, unde stau si acum.
Asta mi-a fost soarta ! Poate mai buna de cat a altora ca mine…dar totusi o soarta cruda. Soarta unei GUME DE MESTECAT ORBIT !

Din amintirile copilariei: Cea mai frumoasa poezie pentru copii!

A inceput scoala ! Si gradinita… si in febra parintilor si a piticilor de pe strada si din mijloacele de transport in comun mi-am adus aminte de poeziile copilariei…mele si ale altora…Stiti voi, acele poezioare haioase pe care eram chinuiti de parinti sa le invatam ca sa se laude ei cu noi ca « ce copil dashtept, are mama/tata ! » si care, atunci cand le spuneam o faceam cu gestica de rigoare si parintii ne ajutau sa tinem minte versurile cu aceeasi gestica, de parca eram surzi nu niste copii speriati ca uitam ce vers vine. Si noi le uram la inceput, ca atunci cand le stiam sa fim mandri si sa le recitam peste tot, in baie, in RATB, pe balcon in gura mare, pe strada… Acum in contextul amintit mi s-a facut dor de ele…de unele dintre ele si mi-am pus intrebarea : « care e cea mai frumoasa poezie a copilariei, a perioadei de la inceputul vietii si pana la primele luni ale clasei a I-a ? » M-am ajutat si de internet, care nu e tocmai darnic, si am adunat 22 de poezii ale copilariei. Voua care va place cel mai mult ? Votati in josul pagini ca sa declaram « CEA MAI FRUMOASA POEZIE PENTRU COPII ! » Se pot vota mai multe poezii pentru ca sunt convins ca fiecare dintre noi are mai mult de o poezie favorita.

PS :
1. Lista ramane deschisa si astept sa si fie completata de voi prin comentariile la postul publicat. Adica puteti sa propuneti poezii omise si eu ma voi ocupa sa fie trecute in sondaj !
2. Imi cer scuze pentru lipsa mea de cunostinte in domeniu daca am incurcat vreun autor sau am omis vreunul…insa nu am facut-o intentionat, asa am gasit pe net si nici nu am avut cunostinta ca ar fi altfel.

1.
Gradinita

Gradinita de copii
Plina e de jucarii:

Papusele, ursuleti,

Calusei si tot ce vreti.

Dimineata-n zori de zi

Vezi multimea de copii

Venind veseli, multumiti,

Pentru lucru pregatiti.

2.
Un pitic asa de mic
un pitic asa de mic

facea baie-ntr-un ibric

de sapun s-a-mpiedicat

si piticul s-a-necat

vai, vai! ce pacat

ca piticu` s-a-necat !


3.
Gospodina de Otilia Cazimir

O furnica duce-n spate

Un graunte jumatate.

-Incotro, fugi, surioara?

-Ia ma duc si eu la moara.

Si-s grabita, si-s grabita,

Ca mi-i casa ne-ngrijita,

Si mi-s rufele la soare

Si copiii-mi cer mancare.

Ca la noi in musuroi,

Unul drege, zece strica

Si de n-as fi eu voinica,

Ar fi vai si-amar de noi.


4.
Pisicuta, pis, pis, pis,

Pisicuta, pis, pis, pis,
Te-am visat azi-noapte-n vis,

Te spalam, te pieptanam,

Funda rosie-ti puneam.

Insa tu te-ai suparat,

Si pe ochi m-ai zgariat.

Ce pacat, vai ce pacat!

5.
Catelus cu parul cret

Catelus cu parul cret

Fura rata din cotet
El se jura ca n-o fura ,

Dar l-am prins cu rata`n gura


6.
Vine ploaia

Vine ploaia, bine imi pare,

In gradina am o floare,

Ploaia o va face mare,

Vine ploaia, bine imi pare.

Vine ploaia, bine face!

Spicul plin de-acum se coace!

Spicului racoarea-i place!

Vine ploaia, bine face!


7.
Catelusul schiop de Elena Farago

Eu am numai trei picioare,

Si de-abia ma misc: top, top,

Rad cand ma-ntalnesc copiii,

Si ma cheama "cutu schiop".

Fratii mei ceilalti se joaca

Cu copii toti, dar eu

Nu pot alerga ca dansii,

Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziua

Si plang mult cand ma gandesc

Ca tot schiop voi fi de-acuma

Si tot trist am sa traiesc.

Si cand ma gandesc ce bine

M-as juca si eu acum,

Si-as latra si eu din poarta

La copii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiii

Cei cuminti, si cat de mult

Mi-ar placea sa stau cu dansii,

Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet

Sunt urati, precum e-acel

Care m-a lovit pe mine,

Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautate

Cu o piatra in picior,

Si-am zacut,

Si-am plans atata,

De credeam ca am sa mor...

Acum vine si-mi da zahar

Si ar vrea sa-mi fie bun,

Si-as putea sa-l musc odata

De picior, sa ma razbun,

Dar il las asa, sa vada

Raul, ca un biet catel

Are inima mai buna

Decat a avut-o el.


8.
Rica nu stia sa zica

Rica nu stia sa zica
rau, ratusca, ramurica

dar de cand baiatu-nvata

despre rau si despre rata

Rica a-nvatat sa zica

rau, ratusca ,ramurica

9.
Saniuta fuge,

Saniuta fuge
Nimeni n-o ajunge,

Are dor de duca,

Parca-ar fi naluca.

Toata ziua prin zapada,

Vine lumea sa o vada,

Saniuta e usoara,

Fuge parca zboara.

Are talpi lucioase

Varfurile-ntoarse

Pod de scandurele,

Sa tot stai pe ele.

Peste hopuri sare

Ca pe zmeu calare

Hatul de-o sa scape

Tranta e aproape.


10.
In padurea cu alune

In padurea cu alune

Aveau casa doi

pupaza si spune

Vreau sa stau si eu aici

Pu-pu-pu, pu-pu-pu

Vreau sa stau si eu aici,

Iata vine si-o broscuta

Top, top, top sarind mereu

Daca e loc in casuta

Tare-as vrea sa stau si eu

Top-top-top, top-top-top

Tare-as vrea sa stau si eu

Soricelul striga-ndata

Iata si eu am venit

Casa voastra e curata

Noroc, bine v-am gasit

Chit-chit-chit, chit-chit-chit

Noroc, bine v-am gasit,

Si-n casuta cea draguta

Stau vreo cinci prieteni mici

Soricelul si-o broscuta

Pupaza si doi pitici

Tra-la-la, tra-la-la

Stau vreo cinci prieteni mici


11.
Balada unui greier mic de George Toparceanu

Peste dealuri zgribulite,

Peste tarini zdrentuite,

A venit asa, deodata,

Toamna cea intunecata.

Lunga, slaba si zaluda,

Botezind natura uda

C-un manunchi de ciumafai,

Cand se scutura de ciuda,ei departe

Risipeste-n evantai

Ploi marunte,

Frunze moarte,

Stropi de tina,

Guturai...

Si cum vine de la munte,

Blestemind

Si lacramind,

Toti ciulinii de pe vale

Se pitesc prin vagauni,

Iar macesii de pe cimpuri

O intimpina in cale

Cu grabite plecăciuni...

Doar pe coasta, la urcus,

Din casuta lui de huma

A iesit un greierus,

Negru, mic, muiat in tus

Si pe-aripi pudrat cu bruma:

Cri-cri-cri,

Toamna gri,

Nu credeam c-o sa mai vii

Inainte de Craciun,

Ca puteam si eu s-adun

O graunta cat de mica,

Ca să nu cer imprumut

La vecina mea furnica,

Fi'ndca nu-mi da niciodata,

Si-apoi umple lumea toata

Ca m-am dus si i-am cerut...

Dar de-acus,

Zise el cu glas sfirsit

Ridicind un piciorus,

Dar de-acus s-a ispravit...

Cri-cri-cri,

Toamna gri,

Tare-s mic si necajit



12.
Melc, melc, codobelc

Melc, melc, codobelc
scoate coarne bouresti

si te du la balta

Si bea apa calda

si te du la Dunare

si bea apa tulbure...

13.
Gândăcelul de Elena Farago

- De ce m-ai prins în pumnul tau,

Copil frumos, tu nu stii oare

Ca-s mic si eu si ca ma doare

De ce ma strangi asa de rau?

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place sa ma joc si mie,

Si mila trebuie sa-ti fie

De spaima si de plansul meu!

De ce sa vrei sa ma omori?

Ca am si eu parinti ca tine,

Si-ar plange mama dupa mine,

Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot

Caci am trait abia trei zile,

Indura-te de ei, copile,

Si lasa-ma, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel

In pumnul ce-l strangea sa-l rupa

Si l-a deschis copilul dupa

Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat sa-l mai invie

Suflandu-i aripile-n vant,

Dar a cazut în tarna frant

Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea

Degeaba plangi, acum, copile,

Ci du-te-n casa-acum si zi-le

Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea

Sa ocrotesti cu bunatate,

In cale-ti, orice vietate,

Oricat de far-de-nsemnatate

Si-oricat de mica ar fi ea!



14.
"Somnoroase pasarele" de Mihai Eminescu

Somnoroase păsărele

Pe la cuiburi se adună,

Se ascund în rămurele

- Noapte bună!

Doar isvoarele suspină,

Pe când codrul negru tace;

Dorm şi florile-n grădină

- Dormi în pace!

Trece lebăda pe ape

Între trestii să se culce

-Fie-ţi îngerii aproape,

Somnul dulce!

Peste-a nopţii feerie

Se ridică mândra lună,

Totu-i vis şi armonie

- Noapte bună!

15.
Zdreanta de Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,

Cel cu ochii de faianţă?

E un câine zdrenţuros

De flocos, dar e frumos.

Parca-i strâns din petice,

Ca să-l tot împiedice,

Ferfeniţele-i atârnă

Şi pe ochi, pe nara cârnă,

Şi se-ncurcă şi descurcă,

Parcă-i scos din calţi pe furcă.

Are însă o ureche

De pungaş fără pareche.

Dă târcoale la coteţ,

Ciufulit şi-aşa lăieţ,

Aşteptând un ceas şi două

O găină să se ouă,

Care cântă cotcodace,

Proaspăt oul când şi-l face.

De când e-n gospodărie

Multe a-nvăţat şi ştie,

Si, pe brânci, târâş, grăbiş,

Se strecoară pe furiş.

Pune laba, ia cu botul

Şi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat gospodina.

- "L-a mâncat!"

"Stai niţel, că te dezvăţ

Fara mătură şi băţ.

Te învaţă mama minte."

Şi i-a dat un ou fierbinte.

Dar decum l-a îmbucat,

Zdreanţă l-a şi lepădat

Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,

Cu culcuşul lui, vecină,

Zice Zdreanţă-n gândul lui

"S-a făcut a dracului!"

16.
E ziua ta, mamico

E ziua ta, mamico

In dar ti-am adus inima

si crede-ma, mamico,

Un dar mai frumos nu se putea.

Am vrut sa-ti culeg stelute,

sa-ti fac un frumos colier,

Dar cine nu stie oare

Ca in zori stelutele pier?

17.
Vine, vine primavara,

Vine, vine primara,

Se asterne-n toata tara.

Floricele pe campii,

Hai sa le-adunam, copii.

Creste, creste iarba verde,

Ciocirlia-n nori se pierde,

Haideti s-ascultam, copii,

Al ei cintec din campii.

Cucul, cucul striga tare,

Pitpalacu-n lunca sare,

Mieii zburda pe campii,

Haideti sa-i vedem, copii.

18.
Iepuras dragalas

Iepuras dragalas,

A fugit peste imas.

Si s-a dus, colo sus,

Intr-o tufa s-a ascuns!
Si Codau, caine rau,

L-a zgornit din cuibul sau.

Si-a fugit, speriat,

Colo-n codru-ntunecat!

19.
Tica, tica, tica

Tica,tica,tica
M-a certat mamica,

Ca a papat pisica,

Toata mancarica.

Si m-am dus la scoala,

Cu burtica goala.

Si am venit acasa,

cu burtica grasa.

20.
Maimutica cu cercei

Maimutica cu cercei

Joaca noaptea pan’ la trei,

De la trei si jumatate

Maimutica nu mai poate…
Maimutica cu cercei,

Joaca noaptea pan’la trei

si la trei si jumatate

I s-au rupt pampersii-n spate…

21.
Azorel ,Azorel

Azorel, Azorel

Prietenul meu cel fidel
Multumit si cu un os
Nu-i niciodata mofturos.
Azorel! Spune odata
De ce latri in ograda?
Port grija puilor mei
Si nu-mi plac oamenii rai.

22.
Puisorul cafeniu
de Otilia Cazimir

A iesit din ou, la soare,
Cel din urma puisor.
Se usuca pe-aripioare
Si-o porneste binisor.

Sta gaina la-ndoiala,
Ca din spate puisori,
Sase-s galbeni-galbiori
(Ghemotoace de beteala),

Numai cel de la sfarsit
A iesit
Mai ponosit!
Si se-ntreaba speriata:
- Nu cumva-i de ciocolata?...

23. Nelu

Nelu a spart o cana, plici!

Neatent, ce poti sa zici!

Nimeni insa nu-l zari.

S-o ascunda bine-o fi?

Se gandeste, se gandeste,

Cana nu se mai lipeste.

Vine tata.

"Ce-i cu tine,

Ce stai suparat, copile?"

Lacrimi mici rasar sub geana.

"N-am nimic, am spart o cana."

"Rau, dar nu pot sa te cert,

Ai spus drept si eu te iert."