Tzintziribush vrea sa stie ce sunt banii (ep. 11)

Dupa ce a fost certat pe rand si de toti odata de cei doi batranei si de parintii lui, Tzintziribush nu s-a lasat mult induplecat de fratii sai si le-a povestit cum a vorbit cu pisica Dona si cu catelul Zapa care l-a si salvat de un alt caine care vroia sa il manance, cum a vorbit si cu shobolanul Tzuica si cum l-a salvat si el de sub picioarele oamenilor si cum a vazut o groaza de oameni grabiti care, parca, toti vroiau sa il calce. Pe cat povestea inainta si tonul lui Tzintziribush crestea, asa crestea si spaima parintilor lui care il si vedeau ba strivit, ba mancat de un caine sau o pisica, fie batut de un shobolan. Degeaba le spunea Tzintziribush ca pisica Dona a zis ca mananca decat mancare aleasa, plina de vitamine, degeaba le spunea ca poate cainele care il mirosise vroia sa se joace cu el si nu sa il manance, cat despre Zapa si Tzuica si chiar si Dona, desi nu o vazuse inca, ii considera prieteni. Chiar se gandea sa ii mai viziteze daca si parintii lui erau de acord…insa credea ca nu or sa fie.

Dupa ce Tzintziribush a spus povestea excursiei sale fiecarui frate sau sora in parte, dupa ce catelul care vroia sa il ia in gura se trasformase intr-un caine furios de peste 20 de metri si oamenii aveau « asa la vreo 40 de metri si ochii rosii si gheare ca niste sabii »…subiectul nu prea mai interesa pe nimeni si Tzintziribush nu mai prezenta interes…fratii si surorile lui se apucasera sa se joace un fel de « fatz’ ascunselea » prin debara, bunicul se apuca sa citeasca ziarul, iar bunica facea mancare cu ajutorul mamei lui…el se plictisea teribil. Garsoniera si jocurile cu fratii si surorile lui « ii ramasesera mici, il strangeau », avea nevoie de mai mult…asa si-a adus aminte ca inainte de a fugi de acasa, tocmai ascunsese o hartie pe care o primise bunicu’. O cauta si o reciti…si si-a adus aminte ca atunci avusese o nedumerire… « ce sunt banii ? Si de ce e nevoie de o scrisoare pentru a il anunta pe bunicu’ ca are de dat niste bani ? ». Tzintziribush isi aducea aminte ca il mai vazuse din cand in cand pe bunicul jucandu-se cu ei…si cum tot facea schimb cu taranii de la piata de astfel de hartii. Bunicul le dadea unele si aia ii dadeau, sau nu, altele in schimb. Totul pleca de la intrebarea bunicului… « cati bani va dau pe astea ? » si vanzatorii spuneau o suma. Amintirea asta nu facu decat sa creasca interesul lui Tzintziribush pentru a sti ce sunt si la ce folosesc banii… Si de ce tot circula ei de la un om la altul si acum de ce i se cere bunicului sa ii dea administratorului… « Or fi fugit de la administrator la bunicul si acum ii vrea inapoi ? »

Ar fi vrut sa se duca la bunicul sa-l intrebe…dar asta insemna sa se desconspire ca hotz, ca furase hartia care era adresata bunicului si o ascunse… « Cled ca numai Dona sau Tzuica ma pot ajuta…sau poate Zapa », isi spuse Tzintziribush si pentru ca vazu ca toata lumea e ocupata in casa, bunicul se uita la tv, parintii si bunica erau in bucatarie si fratii si surorile se jucau in debara… Tzintziribush profita…si iesi usor pe usa

Primul popas fu la Dona…nici nu trebui sa o strige ca ea si aparu abia lasand sa se auda cei cativa pasi facuti…pasea asa incet ca Tzintziribush mai ca se sperie cand abia se gandi la ea si ea era deja langa el…

- Ioi, ble, pisico…ce m-ai speliat ! spuse Tzintziribush.

- Eeeeu ?

- Mda…ce melgi asa pe fulish ? La tine veneam…stiu ca nu am fost plea plietenos data tlecuta, dal stii…ela plima data cand vedeam o pisica…stii ? toata lumea mi-a spus sa ma felesc de tine. Ca cica pisicilor le cam plac sholiceii…si stii ? Tu esti pisica, ial eu sholicel…dal stiu, si le-am zis si lol…tu nu o sa mananci…ca tu ai altele mai bune de facut…si de mancat. Nu ?

- Siiiigur ca da…in plus…eu mai am un shoricel prieten. Pe Relu, e un shoricel de acvariu…nu stiu de ce il tin stapanii lui asa…dar sta in acvariu.

- Lelu ? Dal cine e Lelu ! Pstiu...si nu putea sa aiba si el un nume mai usol pe cale sa il pot si eu plonuntza ? In fine, daca am stabilit ca nu o sa vlei sa ma mananci…hai sa iti zic de ce am venit la tine…

- Daaaaa, ia zi…Tzintziribush…ce vrei sa stii si unde vrei sa mergi ?

- Eeee, nu vleau sa mai melg nicaieli, mi-a ajuns expelientza de ieli..iuhuuu, ce ela sa mi se intample…daca nu dadeam de Tzuica…shi de Zapa…ei m-au salvat. Acum vleau sa stiu ce-s aia « banii » si…aaa, « datolie »…Ca bunicul meu…tlebuie sa-i dea administlatolului…

- Ooo, pai administratorul e stapanul meu…Dar nu stiu exact ce sunt banii…dar stiu ca sunt foarte importanti. Il vad pe stapanul meu ca e foarte precaut cu ei…si atent…ii ascunde de fiecare data…dar eu stiu unde ii pune…sub fotoliu, in captuseala lui. Odata, stii Tzintziribush, m-am dus sa ma uit la ei. Nimic special. Nu avea nici un gust bun, nici nu miroseau in vreun fel placut…nu stiu ce or gasi la ei oamenii. Or fi stapanii lor. Ca stii, cum noi pisicile avem nevoie de niste stapani care sa ne dea de mancare si sa ne faca o casa…si ei, oamenii, or avea nevoie de niste stapani care sa le dea mancare…ca am vazut ca dau foile astea de la unul la altul si…asa au mancare si ei…si noi, pisicile…

- Da, asta am vazut si eu cand m-a luat bunicul la piatza…

- Pai asta o fi…ia, intreaba-l si pe Relu…e la apartamentul de alaturi…uite, ia-o prin balconul de la mine…Tzine-te de blana mea…ca te duc eu, spuse Dona si la fel de tiptil intra inapoi in casa si din doua salturi ajunse pe balcon si il striga pe Relu…

Relu era un shoricel chiar mai mic decat Tzintziribush…mai deschis la culoare si, credem, mai timid. Avea o salopetzica pe el, de care se pare era foarte mandru, in timp ce… Tzintziribush se simtea cam golash cu plovarashul facut de bunica…dar si el era mandrul de el…Cand cei doi shoricei s-au vazut au existat cateva secunde in care doar s-au privit…s-au masurat reciproc. Amandoi simteau ca ei se cunosc de mult…ca s-au mai vazut, dar…nu stiau mai nimic unul despre celalalt. Dona, ca o pisica educata, a facut onorurile, prezentandu-l pe unul celuilalt…I-a zis lui Relu de ce venuisera la el si ce problema avea Tzintziribush. Se simtea o anumita tensiune. Relu simtea ca apropierea lui Tzintziribush nu e tocmai buna, se temea ca stapanii lor vor sa il inlocuiasca cu un al shoricel…si isi cauta in memorie ultimile prostioare pe care le facuse...Si facuse asa multe, dar de unde aflasera stapanii lui de ele ? Tzintziribush nu intelegea cum de mai poate intalni aici un shoricel ca si el, mai mic si mai decolorat…dar tot shoricel…era bucuros, se gandea ca are cu cine sa se mai joace.

- Stii, Lelu, eu m-am nascut aici…dar palintii mei sunt de la tala, noi suntem sholicei de casa, tu?

- Si eu sunt shoricel de casa…dar eu nu stiu unde imi sunt parintii…sunt de la PetShop…

Zisera cei doi shoricei, uitand fiecare cum si de ce ajunsesera unul in fata altuia si mai ales…amandoi de pisica Dona care tot vorbea de cateva minute incercand sa explice ceva.

- Daaa, pai atunci, eu plec…ca trebuie sa iau masa…spuse Dona si se facu nevazuta, lasadu-i pe cei doi shoricei sa se masoare unul pe altul plini de interes.

- Da-da, multzumesc, Dona…Lelu, eu vloiam sa stiu ce sunt banii..., intra Tzintziribush direct in subiect.

- Banii…eeee, eu nu stiu…i-am auzit si eu pe stapanii mei de asta…dar nu stiu…De mine chiar ziceau ca ii cost multi bani…si ca nu merit, dar mie imi dau altceva de mancare…nu bani. Sau eu asa stiu. Ei zic ca ar trebui de banii astia…nu stiu care sunt aia…dar asa zic ei, sa-i distrez mai mult. Deci cred ca banii sunt ceva haios. Ceva care ar trebui sa ii faca sa rada pe oameni.

- Hm, la mine nu…Bunicul nu e deloc amuzat de ei. Dal s-al putea sa ai dleptate de odata ce neavandu-i e asa de tlist. Ma duc si la Zapa sa intleb. Melgi cu mine ?

Relu il refuza cat putea de politicos din aceleasi motive ca si Dona…mancarea care urma sa vina.

Pe catelul Zapa il gasi la fel de agitat cum il cunoscuse…si cum era si atunci cand cu agitatia lui il speriase pe cainele de era sa il inghita pe Tzintziribush…

- Habar nu am, Tzintziribush ! zise imediat Zapa dupa ce Tzintziribush il intrebase. Dar ma gandesc ca e ceva foarte bun de e atat de important pentru ei si totul se masora in bani…eu de pilda am fost scump cand m-au luat ai mei pentru sunt mai atasat de stapan decat un alt catel mai mare si mai fioros. Eu sunt mai iubitor si de aia stapanii mei au dat mai multi bani decat altii. Dar eu nu am nevoie de bani ca sa le ofer dragostea mea…eu le ofer pe gratis.

- Aha, male ciudatzenie si cu astia…nici pisica Dona nu a stiut exact nici sholicelul Lelu, nici tu…poate o stii Tzuica…

Si Tzintziribush isi lua la reverede de la agitatul catel Zapa si se duse spre shobolanul Tzuica…intre timp se si intunecase si riscul ca sa mai nimereasca vreun caine care sa vrea sa il agreseze sau oameni care sa il calce in picioare.

- Hei, Tzuica, tu esti umblat plin lume…nu ? il lua direct Tzintziribush pe shobolanul cel smecherit, Tzuica, cum ii placea lui sa-si spuna. Isi spunea Tzuica pentru ca se nascuse intr-o alimentara, iar gestionarul obisnuia sa ascunda bautura…exact in gaura unde el si familia sa isi facusera culcushul…Tatal lui exasperat de numarul de copii pe care ii avea…fara imaginatie, i-a dat numele licorii de care era mai tot timpul subjugat gestionarul care ii si agasa familia, dar si datorita lui, ca uita usile de la dulapuri deschise, ii si hranea familia.

- Normal, ma, piciule…pai eu am stat si la bloc, si la casa…dar nu imi placea…ca eu sunt mai indepedent…nu am chef sa stau la comun si de aia am ales sa stau aici…in masina. Da’ de ce intrebi ?

- Pai, ete, nene…vleau sa stiu si eu…ce’s banii ? zise Tzintziribush incercand sa copiezi stilul de a vorbi al lui Tzuica…

- Oleele, bre, vericule…da’ stii ca nu esti pretentzios ? Ceva mai ushor nu stii si tu ? Spre exemplu unde poti sa mananci niste branza feta…sau unde poti sa bei un suc cu prietena ?

- Nene, pai ce faci ? Eu asta vleau sa stiu…ai zis ca ma ajuti ? Ajuta-ma !

- Da, bine, mai Tzintziribushule…ia stai si tu colea pe pedala asta…si asculta…Eu, zic ca banii este niste chestii rele…zic eu asa…ca i-am vazut mai deunazi pe unii, aseara…zic, ca se cam certau pe ei sau de la ei…ca sa-i dea banii, ca sunt ai lui…ba ca alalaltul zicea ca el i-a castigat si sa il mai lase in pace ca daca nu stie sa joace sa nu se mai bage…Cearta, bre, cearta…si totul de la banii…eu zic ca nu e treaba buna cu ei…

- Asta stiu si eu…dal ce sunt, ble…

- Ble, dala nu stiu…ce nu pricepi, zise Tzuica imitandu-i graseiala lui Tzintziribush. Nu stiu ce sa-ti zic…sa iti zic ceva si apoi sa vii cu tac-tu sa zica ca i-am aburit baiatul ? Nu stiu, dar stiu ca nu e lucru curat cu ei…si ca eu nu am nevoie de ei…asa sa stii !

Tzintziribush nu era de fel multumit de cele spuse de Tzuica…dar toate parerile noilor sai prieteni…duceau intr-un singur sens…nu sunt de mancare, dar aduc mancarea, nu sunt placuti, dar pot oferi placere si nu iubesc, dar ar putea aduce iubirea. Cu ideea asta ajuns acasa si si-a luat inima in dinti si l-a intrebat pe bunicul. Dupa ce si-a luat mustrarea si urecheala ca i-a ascuns scrisorica bunicul i-a zis :

- Stii Tzintziribush, banii nu pot cumpara sau inlocui dragostea, dar o pot aduce uneori mai aproape. Uite noi, am dat de voi dupa ce nu am mai avut bani…uite, tot lipsa banilor te-au facut pe tine mai intelept si mai destept, pentru ca daca as fi avut bani sa platesc intretinerea la timp…tu nu ai mai fi vrut sa stii ce sunt banii…pentru ca nu iti mai creeau un disconfort. Banii nu sunt stapanii nostri, ai oamenilor, dar uneori …asa ne comportam, ca si cum ar fi si ar decide pentru noi. Uitam ca noi facem banii si nu banii pe noi.

Si Tzintziribus a inteles !


Urmareste mai departe:


Jurnalul lui Tzintziribush, shoricelul de orash!

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare