Tzintziribush fuge de acasa (ep. 10)


Tzintziribush crescuse. Nu mai era un shoricutz mic, era unul normal, aproape de aceasi talie ca si parintii lui. Incet-incet plimbarile cu bunicul, ascuns, nu il mai multumeau. Era dependent de bunicul. Daca bunicul era bolnav sau nu avea treaba afara, Tzintziribush statea in casa. Iar casa devenise atat de cunoscuta.

Intr-o zi bunicul a dus gunoiul la fel cum facea in fiecare dimineata. De data asta nu mai inchisese usa…moment in care Tzintziribush abia sculat din somn se indrepta spre fotoliul langa care bunicul isi lasa ziarul, ochelarii si cafeaua. Tzintziribush se gandea sa-si mai exerseze citirea pe ziarul lasat deschis, insa vazu ca usa de la intrare era deschisa si bunicul nu se zarea nicaieri asa ca s-a dus pe holul blocului. Dintr-un apartament de sus se auzeu tipete violente, Tzintziribush curios din sine a fugit catre scari ca sa auda mai bine… Ciudat, subiectul certei erau tot banii. Cand s-a intors insa, usa era inchisa. « Nu-i nimic, sa vedem ce se mai intampla pe aici ! Ma duc mai sus ! », isi spuse vesel Tzintziribush si incepu sa mearga pe langa zid oprindu-se la fiecare usa unde auzea ceva…Se cam plictisea pentru ca nu prea se auzea nimic pe la usile vecinilor semn ca nu prea erau pe acasa. Pe la jumatatea drumului, ajunsese pe la etajul patru, la o usa, se apropie si incerca sa se concetrenze sa auda ceva…un caine sari pe partea cealalta a usii si incepu sa latre violent. Nu parea sa fie un caine rau, dar era prea energic. Tzintziribush incerca sa aibe un dialog cu el. Il intreba cum il cheama si de ce sta inchis in casa. Nu primi decat latraturi… « asa s-o manifesta el ! » se gandi Tzintziribush. Mai urca un etaj-doua. In dreptul unei usi auzi niste fashaieli…nimic definibil pentru el. Asa ca intreba : « Alo, tu esti un caine ? Cine e acolo ? ». Cel care fashaia scoase un sunet lung si lenesh : « miau ». « Miau » scot pisicile se gandi Tzintziribush si isi adusese aminte ca din povestile parintilor sai si din cele ale bunicului, ca pisicile si shoriceii nu se au prea bine. Nu mai isi aducea aminte daca a intrebat sau nu…de ce ? De ce se urasc shoriceii si pisicile ? Si mai auzise ca pisicile mananca shoricei. Ar fi vrut sa puna intrebarea asta chiar pisicii care dadea tarcoale usii…ii despartea totusi o usa…El incercase odata sa miste usa lor de la intrare, ca sa iasa afara, dar nu reusise. Asa ca avea incredere in ea ca nu va ceda la presiunile pisicii si intreba cu jumatate de gura : « Pisico, de ce ulasti sholiceii ? ». Nu primi un raspuns, doar un alt miaunit prelung. « Pisico, cum te cheama ? » mai incerca odata Tzintziribush. « Dona si sunt o pisica birmaneza , dar nu urasc shoriceii, abia daca stiu cum arata unul…am vazut shoriceii la televizor. Tu esti un shoricel ? » intreba pisica. Tinand seama ca auzise ca pisicile mananca shoricei, Tzintziribush se codi sa raspunda la intrebare… « daca o sa vlea sa ma manance ? » se gandi el. « Da, sunt un sholicel, mi se spune Tzintziribush , dal sa stii ca nu sunt bun la gust, sunt aclu ca si un castlavete ! Asa ca sa nu incelci sa ma mananci, ca nu sunt bun». Pisica nu scoase nici un sunet cateva secunde bune : « cum nu esti bun la gust ? Cum sa te mananc ? Eu nu mananc decat mancare preparata de stapana mea din boabe cu numeroase vitamine ». Nu prea intelegea Tzintziribush ce vrea sa zica…pentru el mancatul era o corvoada, manca ca il bateau parintii la cap, altfel nu ar fi facut-o…ca ii lua din timpul in care statea cu bunicul la taclale sau din ala de harjoneala cu fratii si surorile lui. « Auzi, dal tu ce faci acolo ? Hai afala sa volbim… » zise Tzintziribush si puse urechea pe usa ca sa auda ce zice pisica. « Nu pot, trebuie sa imi astept stapanii sa imi dea sa mananc ». « E, bine…tleaba ta. Eu ma duc sa mai vad ce e pe aici… » spuse Tzintziribush si pleca suparat ca nu intelegea cum poate pisica sa stea in casa…cand sunt atat de multe de vazut afara. Asa ca incepu sa coboare scarile abia urcate. Mai incerca odata sa vorbeasca cu catelul de etajul inferior, nici o sansa : « Catzelul asta nu stie decat sa latle ! E cam blegovan… », a decis Tzintziribush si a coborat mai departe. Cand ajunsese la etajul unu, in dreptul usii bunicilor shovaii un pic, se gandi sa il cheme si pe bunicul si sa mearga impreuna, dar nu in cutie ca de obicei, « Sunt deja shoricutz mare ! » se gandi el. Dar se mai gandi ca s-ar putea ca bunicul sa nu fie de acord si sa nu il mai lase sa iasa afara…trecu pe langa usa tiptil si fugi in jos pe scari spre usa de la intrare. Avea inima mica-mica si de frica si de emotie. Iesi din bloc. Vanzoleala mare. Oamenii alergau in toate directile. De cateva ori Tzintziribush era sa fie calcat, dar s-a salvat in ultimul moment. Lumea asta il inspaimanta. Nimeni nu statea de vorba cu el, toti pareau grabiti, toti pareau suparati, mergeau pe strada si nu priveau unul la altul, mergeau doar cu priviera inainte. Incet-incet, Tzintziribush traversa trotuarul. Pe cealalta parte, cobora bordura si privi pe trotuarul pe care abia in traversase. Il speria ceea ce vedea. Incercase sa vorbeasca cu cineva…dar nu avea cu cine. Nimeni nu l-a auzit, nimeni nu l-a vazut. Nici intre ei nu cred ca se vedeau. Cum statea Tzintziribush speriat pe marginea bordurii veni un caine si il mirosi…Tzintziribush nu scoase nici un sunet, nici nu mai respira. Cainele il lingea si il mirosea. Tzintziribush statea ca paralizat. Cainele dadu sa il ia in gura…cand aparu un alt caine. Mic, ciufulit si care latra tare. Mai ca ai fi zis ca e ditamai dulaul, dar nu…era un catel mic, dar foarte energic. Tzintziribush se uita pe sub gene la cearta celor doi. Cel mic cum iesi din bloc se indrepta direct spre cainele cel mare care se pregatea sa il apuce de cap pe Tzintziribush…Catelul cel mare nu dadu semne de frica, ba chiar era mirat de tupeul micului catel cu voce de dulau. I-ar fi dat o laba peste urechi, asa…parinteste, dar in spatele catelului venea si stapana lui care deja se uita spre el amenintator. L-a lasat si pe noul venit si pe cel care se pregatea sa il ia in bot si fugi printre masini.

« Ete ca blegovanu’ tocmai te-a salvat de un ditamai cainele care vroia sa te manance…e ? e ? ce mai zici acu’ ? », intreba cainele. Dar Tzintziribush nu mai putea sa zica nimic…era prea speriat. Privea in jur…privea si la cainele pe care desi il auzise cu ceva timp inainte, cum latra la usa, abia acum il si vedea. Cainele pe care il facuse blegovan pentru ca nu vorbise cu el. Incet-incet, isi reveni…incepuse sa ii mai vina inima la loc.

- Eu sunt Zapa, catel de apartament, dar am stramoshi care s-au luptat pe front si altii care au aparat oile de lupi…dar eu m-am nascut la bloc, dar sa stii ca sunt si eu capabil sa ma lupt cu lupii, ai vazut mai devreme cum l-am speriat pe catelul ala de vroia sa te manance ?!, ii spuse precipitat micul exemplar canin care nu avea nimic din stramoshii lui. Era mic, pufos si cu o mina mai mult haioasa decat fioroasa.

- Eu sunt Tzintzilibush si nu stiu plea bine ce au fost stlamoshii mei, palintii mei au venit de culand la olas…si eu nu ma lupt cu nimeni, dal stiu sa citesc. Tu stii ?

- Sa citesc ? NU, dar stiu sa aduc un bat daca mi-l arunci. Stiu sa sparg baloane si mai stiu ca nu am voie sa rod papucii. Si stiu sa ma intorc singur acasa…

Nu apuca sa mai zica prea multe Zapa ca stapana lui avand impresia ca a gasit ceva de mancare pe jos il tot tragea de lesa sa il ia de acolo.

- Tzintziribush, trebuie sa plec…dar ne mai vedem noi ca uneori stapana ma lasa sa plec singur sa ma plimb ca ii e lene sa alerge dupa mine…si eu stiu sa ma intorc singur.

Si pleca mai mult tarat de stapana decat de buna voie. Tzintziribush ramasese acolo unde il lasase Zapa, pe marginea unei borduri, intre ea si roata unui autoturism abandonat. Cand din spate auzi niste « pisiit-uri ».

- Hei, tu de acolo…ce cauti pe aici ?

- Io ? Am fugit de acasa…si mai sa ma manance un caine si altul m-a salvat si…dal tu unde esti si cine esti tu ? intreba Tzintziribush uitandu-se in jur unde nu venea nimic sau pe nimeni care sa poata scoate intrebarea de mai devreme.

- Aici, sus…pe roata. Sunt si eu un shobolan ca tine…dar vezi ca mi-ai incalcat proprietatea…sa nu te gandesti sa ramai aici…, spuse vocea din intuneric.

- Nu, nu…o sa ma duc la bunicu’ si la palintii mei…dal unde esti si ce vlei de la mine ?

- Nimic…uite-ma ! se auzi si brusc exact langa el ateriza un shobolan cu fata shugubeata si palarie in cap ca de cowboy.

- Eee, dal tu nu esti ca mine…eu sunt un sholicel, nu sunt shobolan…shobolonanii cica sunt lai si dusmanosi, tata s-a celtat cu ei pentlu ca ne fulau mancalea.

- Eu nu fur mancarea nimanui…dar nici nu las pe altii sa mi-o fure pe a mea…asa ca zi ce cauti pe aici…si intinde-o ca atragi ghinioane, zise shobolanul pe un ton care se vroia autoritar, dar nu avea pic de rautate in el…mai mult suna ca o rugaminte de a ramane.

- Pai da…as pleca eu…dal nu am cum ca ma calca oamenii sau ma ataca vleun caine.

- Bine, atunci stai aici…hai vino sus la mine pana se insereaza…

Cand se pregatea sa il urmeze pe shobolan, pe scara blocului iese precipitat bunicul, avea privirea pierduta si se uita speriat pe jos…printre picioarele oamenilor…Cand il vazu Tzintziribush dadu sa se duca spre el…il opri shobolanul exact cand era gata-gata sa se bage sub talpa unui om.

- Pustiule, mai usor cu astea ca te pupa ma-ta rece. Stai aici…ca iti zic eu cand sa te duci…vrei sa mori inainte sa iti arat comoara mea ? spuse shobolanul in timp ce il impingea inapoi pe bordura, in spatele rotii masinii in care isi facuse culcushul.

- Dal vlau sa ma duc la bunicu’ ! se planse Tzintziribush.

- Te duci, te duci…dar mai stai un pic… pregateste-te… asa… acum… fugi si nu te uita in urma si sa retii ca Tzuica te-a salvat, da ?

- Daa-daaaa…, spuse Tzintziribush in timp ce fugea cat de tare putea sa ajunga la bunicul…

Nu i-a trebuit mult, imediat l-a vazut si bunicul si l-a luat si l-a bagat in buzunarul interior al hainei. Cand au ajuns acasa, Tzintziribush a fost certat pentru ca a fugit de acasa. Era prima lui boacana dintr-un sir lung.

Urmareste mai departe:


Jurnalul lui Tzintziribush, shoricelul de orash!

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare