Frumoasă ţară, trist popor!

Am certitudinea, de ceva timp, ca cei care ne conduc nu iubesc deloc poporul asta. Absolut deloc. Ne urasc pana in cea mai mica particula a lor. Iar asta e un lucru trist si ca sa nu devin iremediabil dornic de a parasi acest spatiu m-am gandit ce as face eu daca as fi in locul lor: in parte probabil acelasi lucru.

Romanul e impasibil. Romanul e lipsit de solicitudine. Romanul e egoist. Romanul e lenes. Romanul e las. Romanul e marcat de idei preconcepute. Romanul e… Dar ca el e si italianul, grecul, neamtul sau bulgarul. Omul incepe sa aiba aceste defecte. Dar nu toti la un loc. Am inceput sa nu mai vedem padurea de uscaturi.

Sub umbrela crizei s-a distrus structura pe care este construit statul. S-au invrajbit categorii sociale si profesionale una impotriva celeilalte. S-a distrus imaginea si increderea oamenilor in structurile statului. Insa asta a fost posibila doar cu participarea activa si benevola a noastra, a fiecaruia care interesati de bunastarea personala am privit cu invidie la celalalt sau am inchis ochii atunci cand celelalt era la anaghie. Dar nu cred ca spun nimic nou, insa aduc si eu aminte ceva care stim toti, dar nu face niciunul nimic.

Eu mi-am propus, spiritualiceste macar, sa devin un om mai bun, mai intelept si mai ales mai implicat. Revoltat am fost de cand ma stiu. Nu mi-a adus nimic bun, ba dimpotriva, numai dusmani si dusmanii.

Nu era nevoie de o decizie, de o zi Z de la care incolo soarele sa rasara de la apus si sa apuna la rasarit pentru ca nu pot fi mai mult decat ceea ce sunt, doar ca si atunci cand eram ceea ce eram mai cadeam in extrema de a nega sau cenzura ceea ce eram. Am simtit des dorinta de a tipa, de a da cu pumnul. Nu am facut-o si, nici acum, nu o sa o fac. Pentru ca revolta si manifestarea mea e una pasnica, non-violenta, insa cred in ea. Pana acum nu credeam. Nu credeam ca eu, un shoricel, pot opri din drumul sau un elefant. Nici acum nu cred, dar merita incercat. Nici acum nu cred, dar daca eu fac primul pas, s-ar putea si altii sa faca la fel. Cred cu tarie ca mai exista cel putin un om in tara asta care nu e manjit politic si care isi doreste ca si mine o tara linistita si logica in care sa isi poata creste copii si poate sa traiasca si sa construiasca.

Nu vreau nimic de la stat si nici nu am primit ceva de la el pana acum, nemeritat. Am cotizat la timp de fiecare data si am facut totul in modul cel mai legal. Nu de frica, ci din principiu ca statul ma protejeaza si eu trebuie sa il protejez pe el. Acum statul imi ofera o protectie mafiota. Mai are un pic si imi trimite acasa un peste fara cap intr-un ziar si o scrisoare in care sa imi faca o propunere pe care nu o pot refuza. Am ajuns sa platim taxele de frica ca o sa trimita niste recuperatori sa ne calce in picioare. Insa, daca noi nu mai producem nimic, statu’ moare de foame. Eu nu mai platesc nimic, statu’ nu mai primeste nimic. Nu? Si uite asa ajung haiduc de tip nou, care nu fura de la saraci, dar le da ceva. Nu ma fur, dar imi dau mie. Intru intr-o ecuatie din care am scos statu’. Aceasta idee este absurda si imposibil de pus in aplicare, insa nu atat de mult cat e ceea ce face statul acum si care desi era imposibil sa te gandesti ca o va pune in aplicare, totusi a pus-o si chiar a dezvoltat-o.

Haiduc nu sunt, violent nu sunt. Asa ca tot ceea ce pot sa fac e sa ma opun atunci cand pot si sa fiu activ in trasformarea mea. Schimbarea vine din interior, din interiorul fiecaruia.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare