Fefe şi Leana C.

Leana C. era o tipă de la ţară. Fiica unui gospodar al satului, primar, membru de vază al partidului aflat la putere (între noi fie vorba, el era tot timpul în “partidul aflat la putere” că ”opoziţia” îi făcea rău, îl apuca cu leşin aşa… şi, ca să nu îşi lase familia fără un susţinător schimba partidele după cum se schimbau şi ele la putere). Acum era portocaliu. După ce fusese pe rând: galben şi roşu. După gusturile unora Leana C. ar fi o tipă frumoasă, după ale povestitorului: o ţărancă! Ta-su, om cu stare, căuta să o dea unuia cu bani ca să îşi mărească averea şi, vorba celor de categoria lui, “să-i fac şi ei un rost”. “Rost” însemnând să facă o afacere din căsătoria ei. Să-şi mărească şi el averea, să se aibă bine cu vreun alt ştab, alea-alea. În satul lor nu era nimeni pe rangul lui. Toţi, fie nu aveau “putere”, fie nu aveau suficientă avere ( o luase el pe toată, vorba aia – omul potrivit la momentul potrivit – revolutionar era? deci a primit teren, primar era? deci şi-a dat teren, ta-su luptase impotriva comunistilor?deci a primit ca mostenitor – între noi fie vorba nu prea a luptat, doar că s-a nimerit în aceeaşi celulă cu unii persecutaţi politic atunci când furase nişte găini. Sat mic, teren puţin. Nu a fost greu să devină un împărat care deţine tot în jur). În căutările lui a fost nevoit să anunţe în satele vecine că are fată de dat. Dar adevăratul lui vis era să îi găsească un băiat de la oraş. Un pui de baron local. Un şmecheraş de discotecă cu un tată omnipotent financiar, eventual un drumar sau un afacerist cu statu’, aşa poate mai iese şi el dintre vaci şi pământ şi se plimbă prin saloanele protipendadei de la oraş.

Într-o zi, pe când Leana C. se plimbă galeş pe aleea principală a satului ca să vadă toţi ţăranii ce geaca Cuci şi adidaşi Adidabas şi-a luat ea. “Neam de neamu’ vostru de ţărani băşiţi nu aţi avut aşa ceva!”, îşi zicea ea în guşă. Când…o maşină, de văzuse ea doar în revistele colorate şi lucioase sau la ştirile mondene de la ”Exces direct”, frânează violent şi în imediata ei apropiere. Manevra nu credem că a fost una reuşită pentru că maşina a derapat pe colbul drumului şi s-a înfipt timid într-un copac de la marginea drumului. Din maşină coboară doi tineri. Unul mare cât un dulap cu trei uşi cu oglindă şi spoturi, ras în cap şi cu o burtă de o putea folosi pe post de masuţă ca să îşi bea cafeaua în picioare. Iar celălalt mic, pricăjit, adus de spate. Amândoi cu cămăşi roşii, lucioase, descheiate la primii patru nasturi de sus, să se vadă lanţul gros de aur şi părul de pe piept (cel mic, şi plin de gel în părul de cap, nu avea nimic pe piept decat un semn din nastere, un al treilea sfârc) şi sacouri albe la un nasture, blugi cu imprimeuri şi scris argintiu. Când s-a deschis uşa bolidului se auzea o manea dată la maxim. Tot satul a (mirosit) vuit de versurile lui Salam.

Ce faci, pepuşa? spuse pricăjitul.

Povestitorul o să ceară să stabilim o convenţie. Să presupunem că cel mic şi pricăjit era şeful, cel care “a apostato” pe Leana C. şi celălalt, dulapul cu trei uşi, oglindă şi spoturi, care nu a deschis încă gura, e şoferul.

Ete şi eu, prin partea locului… ce te băgaşi aşa în seamă cu mine şi mi-ai stricat copacu’? încercă Leana C. un ton supărat.

Eeee, ia uite-te, Calule, ce fiţoasă e gagica?! Ce te burzuluieşti, gagico, că suntem şi noi baieţi finuţi, te servim cu un cico, ceva…să îţi treacă de sperietură. Cât despre maşină, dă-o în puloverul meu…că îmi ia tătică-miu alta, ce pana mea?!

Ete, ca să vezi…strici flora şi nu iţi pasă…dar ce crezi că eu sunt vreo ţărancă de o duci tu cu un cico? Bă, tata-i primar aici, poate vrei să te amendeze…

Stai blând, gagico…că cădem noi la pace…Io sunt Fefe, iar el e şoferu’ şi tovaraşu’ meu, Calu’, dă şi tu un cappuccino, ceva, în satu’ ăsta băşit şi să stăm şi noi la o chatuială.

Leana C. simţi că era momentul să se lase sedusă şi să termine cu vrăjeala că ştia ea că găina ţâfnoasă rămâne necălcată. Aşa că cei trei purcesără pendulant spre casa Leanei C.. Casă, e puţin spus, un palat cu 24 de camere, două lifturi exterioare, 16 băi, 4 garaje, piscine vreo două, teren de fotbal, grădină cu trandafiri şi o bucătărie de vară unde dormeau toţi cei 8 membri ai familiei.

Fefe, pe drum, şi-a dat seama că Leana C. nu e numai frumoasă, o “bucată”, dar e şi vexată…”Calule, ia uite-te, mă, la asta cum calcă…zici că e animatoare în Bambu, numai în harfe merge…şi face niste 8-uri de te scoală”, îi şopti Fefe şoferului într-un moment în care, strategic, Leana C. se aplecă să îşi înnoade şireturile la papucii de cauciuc lăsând descoperită o mare parte din ce avea ea mai bun. Fustiţa se jură că a făcut tot posibilul să îşi îndeplinească scopul, dar nu a avut nici o şansă la o asemenea manevră.

Ajunşi acasă la Leana C., de cum intrară în curte, Fefe şi Calu au fost luaţi de don primar…Trebuie făcută o paranteză aici. Leana C. era puţin bolnavă: o cam mânca. Aduna des de prin sat sau din alte sate tot felul de baieţaşi de care i se făcea milă (si povestitorului i se cam făcea milă ştiind apetitul Leanei C.) şi îi aducea acasă (mai mult târâş, că şi ei, odata le-a plăcut, hai de două ori, dar să le cadă la pat tot timpul nu mai era haios şi odată căzută la pat, nu se mai scula…. Leana C., da. La ei…nu se mai...). Asa ca de la un moment dat putea să se lege ea la şireturile papucilor în plină stradă în mijlocul satului că nu mai sărea nici un flăcău să o ajute. Mai rău…se ascundeau toţi pe unde nimereau să nu i se pună nebunei pata pe vreunul dintre ei că nu mai scapă ăla trei zile, venea înapoi acasă supt de toată vlaga. Să revenim. De cum intrară, don primar sări cu gura pe Leana C. ca îi aduce în casă toţi sărăntocii, toţi “coate goale”, toţi ţăranii fără portofele şi cu ciorapii “în carne” (adevărul e că în afară de familia primarului, în satul ăla, şi în cele învecinate, nu erau decât d-ăia de îi strângeau teribil ciorapii, că, na, pământ puţin, neroditor). Mai să sară cu furca pe Fefe şi Calu’, când, Leana C., i-se puse în cale şi îi şopti la ureche că: “E baieţi de la oraş, tătică!”. Din acel moment atmosfera fu alta.

După o masă îmbelşugată stropită cu de toate şi de toţi… Fefe se tot trăgea într-o parte şi încercă să o combine pe Leana C.. În timpul ăsta, Calu’ îl ţinea de vorbă, şi de guler, pe don primar, coana primăriţa şi restul familiei. Văzând aceasta şi ştiind-o pe fi-sa cam “rea de muscă”, don primar dispera…ca nu cumva să se infrupte Fefe din lapte şi apoi să nu mai poată să îi vândă “vaca”. Striga şi el cât putu şi îl lăsa strâmtoarea lui Calu’ care îi pusese mâna în gât strategic: “Fefe, tată, dacă o vrei pe Leana C. trebuie să treci de trei încercări…”. “ Ce încercări, don Preşedinte?” Că povestitorul a uitat să vă spună ca don primar era şi preşedinte la Asociaţia Surdo-Muţilor din sat, că satu’ era plin de surdo-muţi pensionaţi încă de pe la 30 de ani când, strigând unul la altul în consiliu, şi-au dat seama că nu se aud unul pe altul şi de când era primar primarul nu mai scoteau nici unul o vorbă în consiliu, aşa că şi-au scos certificate de handicapat şi s-au pensionat. Acum strigă refrene pe muzica lu Salam la căminul cultural transformat în Bambu-ul satului.

După acest dialog scurt, don primar şi cu Fefe se traseră mai la o parte să stabilească cele trei încercări prin care trebuie să treacă Fefe ca să o ia pe Leana C.. E nu, că Fefe se gândea de mult să o ia odată şi dacă i-o plăcea…poate mai vine să o mai... din când în când…că a prins el că e rost de făcut economie, o ia pe gratis, nu ca la alea de la oraş unde trebuie să plătească înainte.

- Uite, bă, Fefe, te văd băiat stilat… Io ţi-o dau pe Leana C.! Dar am şi eu trei încercări pe care vreau să le treci, spuse don primar.

- Ia, zi, bătrâne…ce vrei tu, ca sun la taică-miu şi se rezolvă. Că tati îmi dă tot ce vreau, zise Fefe.

- Mă, băiete, uite… Ştii, fi-mea, am crescut-o ca pe o prinţesă. I-am dat toate. Cele mai bune. Nu m-am zgârcit la nimic. Prima ta încercare e să îmi aduci un MĂRcedes auriu din curtea Spaniei. Că ştii şi tu, eu aici sunt cel mai şmecher şi…nu o pot da pe fi-mea după unul care îmi aduce vreo Renau sau Pegeot…

- Bine, bă, bătrane…şi a doua încercare?

- Păi, a doua…dacă o faci pe prima…să mă scapi de fraţii Balaur…de imi tot sperie oile de pe imaş, că ştii mi-am făcut şi io o stână la marginea satului. Că, ştii, mie îmi place teribil brânza… Ăştia sunt trei…mă tot încurcă. Se îmbată şi îmi fură din oi. Dacă mă scapi de ei…mai ai o încercare, cea mai grea. Io sunt primar, dar sunt talentat şi devotat cui trebuie, dar mai ales recunoscător. Dacă poţi să mă faci măcar prefect…ţi-o dau pe Leana C., spuse don primar cu voce tare şi mai gândea “…ţi-o dau şi pe mă-sa dacă ajung eu prefect!”

- Bine coane primare…se învoi Fefe.

Apoi, Fefe, încercă să obţină un avans, un aconto, ceva… ca să aibă motivaţie în luptele pe care avea să le ducă. Don primar a fost necruţător. El şi tot satu’ care i-a venit în ajutor în speranţa, unanima, si bărbaţi şi femei, căpapagalul ăsta de la oraş ne-o scăpa de Leana C. şi şireturile ei de la papuci care se desfac tot timpul de nu mai e bărbat în sat neafectat”.

Încercările nu erau uşoare, nici măcar pentru Fefe, care era un personaj care nu se dădea înapoi de la nimic. Îi cerea lu’ ta-su tot ce vroia. Nu se cenzura. Aşa că purcese la treabă. Luă telefonu’ în mâna dreaptă şi cu stânga se scărpina sub burtă. Auzi, tati, ete, bre, dădui şi eu de o gagică într-un sat şi am şi eu aşa…o afinitate pentru ea…că să vezi ce harfe are şi ce îşi mai leagă şireturile cu talent, dar babacă-su… un chitros, bre, un înapoiat. Ţăran! Cică vrea să-i aduc un MĂRcedes din grădina Spaniei, să-i sparg pe unii, Fraţii Balaur şi să-l faci prefect. Ce zici, tati, mă combini?

Cum tată-su nu putea să-I refuze nimic lui Fefe, a eliberat secretara din poala lui,a pus-o să noteze cerinţele şi a început să rezolve solicitările lu’ don primar. Una câte una.

MĂRcedesul a fost cel mai uşor de obţinut. A luat un MĂRcedes care fusese taxi, la dat cu puţin sclipici de ziceai că e de aur, i-a pus numere de Spania şi l-a trimis lu’ don primar.

Cu fraţii Balaur fu mai greu, că erau trei şi toţi erau căpăţânoşi. Nu înţelegeau de vorbă bună, doar de sabie. Aşa că l-a trimis pe Calu’ să vorbească cu ei, şi cum Calu’ nu prea vorbea, i-a convins cu argumente palpabile şi contondente de le-au trebuit trei săptămâni de spitalizare ca să-şi aducă aminte ce îi doare şi să le treaca urmele argumentelor lu’ Calu’.

Prefect nu a putut să îl facă, că prefect era altul care avea două fete, una la Fisc şi alta la Garda Financiară, aşa că l-a amenintat pe primar ca îi ia primăria. Când a văzut aşa, don primar s-a învoit că Fefe a îndeplinit şi a treia cerinţă şi a stabilit că e mai bine primar în satul lui decât codaş la prefectură şi i-a dat-o pe Leana C..

Şi au trăit fericiţi…o oră, că Fefe, sfrijit cum e, nu a rezistat mai mult de 10 minute…restul până la o oră s-a chinuit să îl resuscitezeLeana C. Până la urmă a spus că se duce la baie şi s-a oprit în garaj unde Calu’ şi aşa nu avea ce face şi oricum era obişnuit să termine ce a început Fefe.

Şi Leana C. a fugit cu Calu’. Fefe şi-a decoperit calitaţi de striper atunci cand fraţi Balaur l-au răpit şi l-au dus în Spania să danseze pe mese în baruri de gay. Don primar a ajuns prefect, două luni, după care a fost arestat şi băgat la puşcărie şi se roagă să izbucnească o revoluţie ca sa se dea persecutat politic şi să-şi recupereze averea confiscată.

Aşa se termină povestea lu’ Făt Frumos-Fefe, Ileana Cosânzeana-Leana C., calul lui Făt Frumos-Calu’, Portocaliu Împarat şi Şimaiportocaliu Împarat, tatăl lu’ Făt Frumos. Restul personajelor sunt pur întâmplătoare, deci nesemnificative. Şi-am încălecat pe o şa şi am rămas fără cal sub ea (trecuseră fraţii Balaur pe acolo).

2 comentarii:

Chuckie81 spunea...

:))) Bravo !

Cristina spunea...

Am ras pana a inceput sa ma doara burta :)) si apoi am mai ras o tura :))
Foarte tare!!!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare