Jurnalul lui Tzintziribush: Facem cunostinta cu Tzintziribush (Ep. 2)

Citeste episodul anterior: "Jurnalul lui Tzintziribush: Povesti de casa noua (Ep. 1)"

Trebuie sa recunosc ca il urmaream pe Tzintziribush din momentul cand mi s-a parut ca vorbeste cu mine. Nu decisesem daca a fost realitate sau inchipuire. Desi fuseseram amandoi pe balcon, amandoi auzisem la fel, nu credeam totusi ca un shoricel a vorbit cu noi. Dar daca nu a vorbit, atunci noi cu cine am vorbit ? Ne gandem deja ca cel care a glumit pe seama noastra tare trebuie sa se mai distreze acum. Si, desi credeam ca a fost o farsa sau o inchipuire, ne gaseam deseori seara pe balcon privind la balconul in care il zarisem zilele trecute pe shoricel. Speram ca el sa reapara si sa ne vorbeasca iar. Ne-am fi dorit mai mult ca sa nu ramanem cu impresia ca am luat-o razna.

Pe balcon nu l-am mai zarit, insa coborand odata pe scari, l-am vazut. Am fi vrut sa il abordam imediat cu intrebari, dar era ciudat sa facem asta, daca statea cineva si se uita pe vizor si ne vedea vorbind si punand intrebari unui shoarice…nu ne credea nebuni? Dar si sa pierdem ocazia nu se facea, mai ales dupa ce asteptasem amandoi acest moment. Asa ca am aruncat un « buna ziua » total neutru. Daca era un shoricutz bine crescut era musai sa ne raspunda, daca era un shoricutz banal…nu e nimic…cine ar fi sesizat si i s-ar fi parut ciudat ca salutam pe culoar ? Dar Tzintziribush este un shoricel foarte bine crescut si a raspuns la salut cu un glas subtire si abia auzit. « Si zii asa, tu vorbesti ?! », incerc eu sa ma bag in seama cu el. «Da, si nu sunt shobolan si cum sa NU vorbesc nu stiu. Pur si simplu, asa vorbesc eu, asa vorbesc si cu bunicii, asa vorbesc si cu pisica Dona, doar ca in limba ei, asa vorbesc si cu shobolanul Tzuica de sta in masina aia abandonata, asa vorbesc si cu Titi, shoricelul de companie de jos, de la parter, doar ca fiecaruia pe limba lor…Iar data trecuta a trebuit sa fug in casa ca isi pierduse tataie ochelarii si trebuia sa ii caut eu », adauga el aproape pe nerasuflate.

Prea multa informatie pentru o singura zi, abia am putut sa ma gandesc sa il invit la noi sa mai stam la barfa…nu ma asteptam sa zica « da », de fapt nu ma asteptam la nimic, eram prea bulversat…si totusi a zis ca o sa vina. Nu am avut prea mult de asteptat. A doua zi, noi ne chinuiam ca doi debutanti sa punem muraturi cand Tzintziribush ne batu timid la usa…batut e mult spus, nu stiam sigur daca am auzit ceva sau ni se pare. Totusi am deschis usa si cand l-am vazut, l-am invitat in casa. S-a facut comod imediat asezandu-se pe dulapul din bucatarie. Ne-a intrebat ce facem acolo, i-am spus grabit ca abia asteptam sa il chestionam, sa il intreb de unde vine, ce este el, cine este si cum de vorbeste etc. Nu am mai avut rabdare si contrar bunelor maniere pe care se pare ca acest shoricel le stia mai bine ca noi am dat drumul furtunii de intrebari.
Tzintziribush ne-a raspuns la fiecare intrebare in parte, calm, frumos, fara sa se enerveze, desi intrebarile noastre, de bun simt in situatia data, puteau parea cam agresive. In primul rand am repetat intrebarea de pe hol…cum de vorbeste ? Ne-a dat acelasi raspuns…nu stie, asa a fost sa fie. Apoi am vrut sa stim cum il cheama. Atunci am aflat ca i se spune Tzintziribush pentru ca era foarte curios si punea foarte multe intrebari, asa cum faceam si noi in acel moment, si la un moment dat, bunicul lui, batranul in casa caruia statea el alaturi de familia lui, exasperat ca Tzintziribush voia detalii prea multe a zis ca « prea vrea sa stie totul pana la cel mai mic tzintziribush » si asa i-a ramas numele : Tzintziribush. E adevarat ca in primele momente nu am realizat ca « bunicul », ca si « bunica », sunt oameni. Oameni in varsta care ar putea juca rolul de bunic, respectiv bunica. Credeam ca e vorba de niste shoricei mai batrani.

In seara aceea am stat mult timp la discutii, noi intrebam ca niste copii si Tzintziribush ne raspundea calm ca un om mare. Din acel moment in fiecare seara Tzintziribush ne vizita si ne povestea ce a mai facut. Asa incepe o noua poveste.

Citeste episodul urmator (click pe text!):

Jurnalul lui Tzintziribush: Tzintziribush, shoricelul de oras (Ep. 3)


2 comentarii:

sirenna spunea...

t pe sarite, lipsa de timp.da pozele's fenomenale:)))

sirenna spunea...

am citit pe sarite, vroiam sa spun...

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare