Pune mana…

Am primit in ultimile luni numeroase indemnuri sa facem copii incat uneori nu mai stiam daca e un sfat, un indemn sau o invitatie. Astfel ca de multe ori parca ni se spunea sa facem atunci si acolo. Le-am tratat cu zambetul pe buze pe toate, nici nu am fi putut sa le tratam altfel dat fiind ca veneau atat de la persoane dragi noua cat si de la necunoscuti. De cele mai multe ori ne pierdeam intr-un amanunt nesemnificativ…nu stiam daca oamenii chiar asta gandesc sau spun si ei asa…ca asa e obiceiu’? Insa felul, intensitatea si mai ales frecventa cu care o spuneau ne bulversa (si continua sa ne mire atentia oamenilor pentru noi si procreerea noastra) incat nu mai stiam daca a face copii e dorinta noastra pusa pe buzele si in vorbele celor care faceau urarea sau e o DATORIE!
Ni s-a urat in diferite feluri sa facem copii incat nu prea mai reactionam la aceasta urare. Zambeam de complezenta, spuneam un “da, multumim” convins ca sa nu mai existe intrebari suplimentare de clarificare si ne vedeam de viata. Ne mai gandeam din cand in cand de ce e lumea atata de preocupata de natalitate si mai ales de ce ne cere neaparat noua sa o revigoram. Suntem doar niste oarecare, nu suntem savanti sau niste oameni de geniu…Deci de ce tin toti sa umplem tara de maimutze si Jean Bici mai mici? Nu am gasit raspuns, dar mai cautam.
Cum spuneam, la un moment dat am devenit imuni la aceasta urare, era deja prea uzata…asta pana cand in ziua cand a trebuit sa ne scoata nasii la biserica, dupa nunta, o doamna care facea ordine in biserica ne felicita pentru casatorie: Casa de piatra sa fim fericiti, alea alea…si SA FACETI COPII, MAMAIE! Ii bag un “saru’ mana’” si un “asa o sa facem”… Dar se pare ca a fost singura care o spunea cu convingere si care nu se multumea cu un “da” din politete si vroia fapte, nu vorbe, asa ca a adaugat imperative: “PAI, PUNE MANA! Ce mai stai?” Pentru cateva secunde am ramas interzis, cand m-am dezmeticit si am vazut convingerea din ochii ei vii mi-a venit sa o intreb daca vrea “acum?” si “aici?” omitzand faptul ca eram in biserica si ca nu cu mana se fac copiii. Dar la cat era de hotarata in ceea ce zice mi-am dat seama ca e inutil sa spun ceva…