Cat costa 200 de mii de motive de enervare? CAM 200 EURO, ajutor de casatorie!

“Statul ocroteste familia…”, ya, right! Yeeees, oooof course! De nu se poate… Pai sa luam ca exemplu acest ajutor de casatorie de 200 de euro… Lansat cu surle si trambite, a mai ramas doar trambita si evident surlele…ca banii ii vezi doar daca joci dupa cum canta “ei” si daca ai niste nervi foarte-foarte tari. Pai sa o luam in ordinea dupa tricouri.
In primul rand se zice ca trebuie sa depui actele in prima luna dupa ce ai semnat ca te insori/mariti…luna care in mod normal e pentru “miere”, ca de aia e “luna de miere”, ca doar nu o sa faci asta dupa 7 ani… Dar sa zicem ca te sacrifici si iti scurtezi “luna de miere” si te duci sa depui dosarul.
Statul iti impune, atunci cand depui actele, sa fie ambii sotzi…probabil ca de frica ca vine numai unul, fara stiinta celuilalt, si cand ia banii se duce si se imbata (deci probabil este vizat pentru scenariul asta, barbatul, dar ca sa nu zica in lege ca femeia trebuie sa stie…ca era discriminare sexuala, au imblanzit-o cu formula “ambii sotzi”). Asa imi explic pentru ca altfel nu am cum…pentru ca prezenta ambilor sotzi e pur decorativa. Ar fi suficient sa vina si un parinte, socru sau matusa…care sa aiba copiile dupa actele necesare si informatia privind un mail sau un telefon de contact. Desi nici mailul si nici telefonul nu va fi util cu adevarat pentru ca nu te “deranjeaza” nimeni. Dar asta e o alta poveste.
Completezi cererea, depui copiile dupa actele solicitate, casatorie, buletine, certificate, alea alea…si ti se spune sa mai vii matalutza asa…cam peste o luna sa iti iei o alta hartie (dispozitie de plata, ii zic ei). Intrebarea fireasca e…cam cand peste o luna? Pai cam cand vrei…ca oricum nu o sa fie bine cand vii…ca ba ai venit prea devreme, ba ai venit prea tarziu. Dar ei zic…stati linistiti, va anuntam noi pe mail sau mai dati si voi un telefon, dar mai bine asteptati mailul…
Stai si astepti mailul…si stai…si stai… Intr-un final pui mana pe telefon si…suni, evident. Invariabil iti respunde o doamna pe care ai deranjat-o…ca ce o intrebi pe ea d-astea…ea este responsabila cu relatia cu publicul, nu are timp sa dea relatii publicului. Ramai perplex si te gandesti ca statul de om casatorit ti-o fi alterat “bunul simtz” si ai avut prea mult tupeu…te gandesti ca mai bine te duci pana acolo…ca ti-au zis prietenii ca pumnul dat in telefon nu o afecteaza pe functionara din partea cealalta a firului. Cica cablul de telefon nu e bun conductor pentru corectiile fizice. Si te duci. Evident, nu singur, ca poate vrea sa se asigure doamnele functionare ca inca mai sunteti impreuna. Si la fel de evident este si faptul ca trebuie sa iti iei cateva ore libere de la serviciu, daca se poate…
Ajuns acolo evident…”dar ce v-a trebuit atat, decizia a stat aici de o saptamana!”. Nu mai ai timp si nervi sa ii explici ca ai venit cu o saptamana inainte de termenul de o luna pe care ti l-a dat… Iti iei decizia. O simpla hartie. Amarata. Te gandesti de ce le-a trebuit doua saptamani sa puna niste nume pe o hartie?! Nu gasesti raspusul si pui si intrebarea asta intre cele fara raspuns cum ar fi de ce e apa uda si zapada alba. Iti iei hartia si fugi, insa nu inainte de a intreba-o pe functionara de la ghiseu ce urmeaza. Putin afectata de intrebare iti spune ca impreuna cu hartia si sotzie/sotz sa merem noi peste o luna la alt sediu si sa ne ridicam banii. Si intrebam cum stim exact cand sa ne ducem…pai sa nu ne ducem mai inainte de a primi mailul ca ne-au intrat banii ca e prapad. Normal ca putin sarcastic o sa iti permiti sa intrebi daca mailul se va trimite ca si acum cand ai venit la ghiseu tocmai ca mailul nu mai venea…si telefonul dat la ei nu a fost tocmai unul norocos…Primesti o privire amenintatoare, returnezi una la fel si ambii combatanti se retrag, functionara la barfa cu fetele…si tu la masina ca poate ai sansa sa prinzi una d-asta ca traverseza neregulamentar cand treci tu pe acolo…
Calculezi zilele…pai maine cam trece termenul de o luna…”ai primit vreun mail? NU, dar tu? Nici eu…pai si ce facem? Pai mergem la ei!” si in consens, mergeti la ei sa mai intrebati de soarta “ajutorului de casatorie de 200 de euro”. Dar nu inainte sa dai un telefon de control…intrebi de bani, nu stie nimeni nimic, intrebi de program…pana la orele 17.30. Ok. Rezonabil. Ajungi la sediul lor la 16.00. Preventiv. Te intampina bodyguardul care, ca orice ce bodyguard, se crede miezul din dodoasca…ii explici pe un ton subtil si neutru ca il bagi in dodoasca ma-sii…daca te mai supara sau il ignori, noi am ales varianta a doua…Ajungi la un ghiseu unde dai peste o tanti plictisita care iti explica ca banii tai au fost la caserie pana azi. Intrebi de ce “au fost”. Pentru ca nu mai sunt…ca programul “caseriei” e unul atat de smecher ca nu e deschis acolo decat exact atunci cand vrei tu sa iti iei banii, insa e deschis cand e sa incaseze. Mai exact, de la 12 la 15.00. Dar, evident, trebuie sa te traga si de urechi…ca de ce nu ai venit mai devreme…si ca “daca nu te intereseaza” normal ca nu iti iei banii…Ai mai intreba-o tu multe…cum ar fi: de ma-sa, daca e atat de idioata de a facut un copil tampit ca ea sau e doar un accident nepravazut, de ea daca a zis doctorul daca mai scapa si multe altele…dar te lasi pagubash/pagubasha…ca oricum nu ajungi nicaieri…si te simti asa cum te simteai cand erai mic si te faceau aia mai mari “magarushul” spunand ca mingea nu e la ei, desi tu o vazuse-i cum se rostogolise la ei…si chinuit de pampershi te ridici cat poti si o iei in patru labe in alt loc lasandu-i sa se creada mai destepti ca tine care nu stii sa mergi, dar nu esti si chior incat sa nu vezi ca tin mingea ascunsa sub tricou, dar le faci pe plac ca ii vezi asa de bucurosi cand te faci ca te-ai lasat pacalit. Cat despre banii care tocmai i-ai pierdut…esti pus sa competezi o cerere prin care ceri sa ti se mai dea o sansa si sa bage iar banii in contul Directie de…”naiba-stie-cum” dupa ce au fost virati in Trezorerie.
Intr-un final, cu nervi si toate simturile intinse la maxim reusesti sa pui mana pe bani…dar iti faci calculele…3-5 drumuri la sediul a doua “directii”, deci 3-5 invoiri, care daca nu s-au soldat cu ore taiate de la program oricum au fost contabilizate cumva…ca nimeni nu poate concepe ca povestea ta cu banii care tocmai au fost virati inapoi in trezorerie si ca cineva trebuia sa te anunte si nu te-a anuntat…prea seamana cu scuzele din scoala cu cainele care ti-a mancat tema si tramvaiul caruia i s-au desumflat rotile. La asta mai adaugi si nervii si banii cheltuiti pe drumurile astea…deci…s-ar putea, daca contabilizezi in bani sa iti dai seama ca esti in pierdere. In plus, 200 de euro…sunt de fapt echivalentul lor in lei…iar cursul de schimb la care se plateste este cel din ziua cand depui dosarul si cum tu vezi banii abia peste 2-3 luni, poate si mai mult…leul se devalorizeaza, deci…cei 200 de euro sunt poate doar vreo 190 de euro. Dar asta e cea mai mica problema din toate…

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare