Povestea unei zile care uneori mi se pare ca doar mi-am imaginat-o….

Ne-am trezit de dimineatza, ca de obicei, fara ceas desteptator ca si cum ar fi urmat un weekend obisnuit, ne-am baut cafeaua uitandu-ne la serialul nostru cu doctori asa cum facem in fiecare dimineatza.
Stiam amandoi ca avem lucruri de facut , ca probabil o sa fie mare agitatie pe langa noi, ca trebuie sa ajungem in multe locuri si ca la sfarsit o sa ne numim sot si sotie (chiar si acum cuvintele astea mi se par ca si cum ai avea un soi de boala ceva , adica nu mai esti normal …esti sot si ai nevasta sau gata de acum esti sotie , in fine se pare ca dupa doua luni nu ma doare nimic de la boala asta, ba din contra ma simt minunat, nici pe Maimutz nu l-am vazut sa fi avut simptome ceva).

Asa ca , stand si band cafea si uitandu-ne cum Dereck o vrajeste pe Grey a inceput sa soseasca lumea si a trebuit sa punem pauza si sa ne ocupam de ei ca si cum astepatam sa stea la o vorba cu noi si sa plece ca sa ne continuam filmul in liniste …numai ca a inceput sa fie din ce in ce mai mare agitatie , habar n-am de unde si cum toata agitatia se oprea fix langa noi, fara sa ne cuprinda in iuresul ei ca si cum eram intr-un borcan plin de linsite si pace. Si cam asa a fost toata ziua ,eu cu el bagati intr-un borcan.


II vad pe toti acum patruland de colo colo : mama cam ofticata ca nu a mai avut cand sa se coafeze ( eu m-am bucurat , e mult mai frumoasa asa cu parul tuns mai scurt decat ar trebui , de-i face capul rotund ca o gulie si razand cu toti dintii ), tatal Maimutzului barbierindu-se cu grija, tata prefacandu-se calm si linsitit, mama Maimutzului concentrata asupra cocului, toti isi gaseau diverse procupari ca sa nu fie cuprinsi de emotie .

I-am lasat acolo in legea lor si am plecat cu tata si Maimutz sa imi iau un buchet de flori …pentru primarie. Voiam ceva simplu, ceva colorat , ceva de la o taranca si mi-am luat buchet de stare civila de la o florareasa oarecare , un prea frumos buchet din flori de gradina , exact asa cum le faceam si eu cand jumuleam florile de prin gradina mamaiei ca sa ma prefac printesa .

Cand mai aveam putin sa ne intoarcem acasa de la piata , mamaie si tataie in fata noastra mergeau shontic printre lumea grabita din Bucuresti …mamaie cu rochia ei noua ( « pai bine, fa , sa nu ma gatesc eu cu rochie noua la nunta fetii « ii zisese maica-mii cu cateva luni inainte…mamaie a fost si prima care si-a luat rochie pentru nunta dintre noi toti ), cu sosetele din alea de poarta babutele , de nu sunt niciodata suficient de lungi incat sa nu se vada de sub fusta si care ii strangulau picioarele dolofane, cu sacosica cu care merge la biserica intr-o mana si agatata cu celalata de tataie care se sprijinea intr-un baston. Amandoi cracanati, amandoi incurcau lumea pe strada ca ba mergeau , ba se opreau sa vorbeasca despre cum au mers ei cu metroul ( tataie nu prea aude si intreaba de 10 ori « ce ai zis, fa , ce ai zis ? cum fa, cum a facut ? si simte nevoia sa se si opreasca cand vorbeste … o fi vreo chestie , auzi mai bine daca stai pe loc... ) I-am pescuit din mers , i-am zorit nitel , am ajuns acasa , ne-am echipat si am dat apelul de plecare …

Cand sa ne imbarcam sa plecam , la numaratoare nu ieseau cativa , parintii maimutzului si tataie …cauta-i si ia-i de unde nu-s …toti cautau bastonul lui tataie …si l-au cautat ceva vreme , l-au gasit intr-un final in wc … si apoi a inceput tavalugul de evenimente , multe eru in fata mea , noi doi eram pionii principali…dar parca totul era ca si cum as fi privit un film la televizor…eu cu el de mana si cam atat a fost ceea ce mi-am dorit ...
La primarie : un discurs , nu stiu exact ce a zis doamna de acolo , am mai zis inca o data « da » in fata tuturor asa cum ii zisesem Maimutzului « da » cu juma’ de an inainte , am semnat, apoi ne-am trezit cu chestii in chiloti, grau si orez si confetti unde nu te asteptai , multe lacrimi, multi pupici , multe strangeri in brate …noi doi intr-un borcan de linsite ca atunci cand parca in jurul tau se arunca cu grenade si tu iti vezi de drum ca un erou invingator …si am plecat …eu doamna Bica , si el cu nevasta dupa el….

M-am facut apoi printesa si am stiut ca sunt printesa fara sa mi-o spuna nimeni , am vazut in ochii lui si ai tatalui meu …si asa frumosi am ajuns la biserica …Tata Popa ne-a spus multe , nu stiu exact ce , asa cum nu stiu nici discursul de la casa de casatorii , dar stiu cum verigheta mea a stat pe degetul lui si a lui pe al meu , stiu cum inelele pe care le mai scoteam inainte sa ma mai uit la ele si sa le probez , acum , gata aveau sa stea acolo, stralucitoare … pe degetele noastre fara sa mai trebuiasca sa le pun din nou in cutioara.
Am primit felictitari de la oameni de pe strada , ne-au zambit toti , multa lume necunoscuta ne-a facut urari de bine.

Apoi am sarbatorit , am dansat pentru prima data cu Maimutz (lumea ne-a crezut nebuna ca nu am luat lectii de vals inainte si ca nu am pregatit nimic, asa cum ne-a crezut nebuna ca nu avem 10 burtosi lautari , fantani de ciocolata , hair stylist si farfurii de portelan) si a fost foarte emotionant. Am descoperit ca am un sot dansator. Inainte de eveniment (si chiar de pe la inceputurile noastre ) ma tot avertizase ca el nu danseaza si nici sa nu incerc sa il conving sa o faca …si uite ca am dansat si tot o sa mai dansam in felul nostru.

A fost o zi si o noapte frumoasa , asa cum poate zic toti cei care au trecut prin asta , noi ne-am simtit bine in pielea nostra , poate mai bine decat am fi crezut ca o sa ne simtim .

Ma bucur ca mamaie acum asteapta sa facem un copil ca sa moara linistita ( pana acum astepta doar sa ma marit) si sper sa astepte sa creasca si copilul si tot asa. Acum port un inel , care straluceste , care e nou nout … si care incet-incet incepe sa isi faca istoria lui…o sa straluceasca odata cu noi si o sa se invechiasca odata cu noi….
Da , am semnat cu noul meu nume …in afara de certificatul de casatorie…care nu se pune la socoteala …pt prima data cand m-am iscalit altfel a fost pentru garantia la un obiect electrocasnic pe care l-am cumparat cu Maimutz ca sa ma ajute la gatit cercei …

Detalii , sentimente , mult prea speciale ca sa le pot eu scrie sunt atat de multe incat as deveni prea miorlaita si prea sentimentala daca as face-o.

O sa urmeze in curand cateva fotografii exemplificatoare.

Sursa : Hanul Maimutzei