Povestea şoricelului

Un şoricel privi din crăpătura sa din perete şi îi văzu pe ţăran şi pe nevasta acestuia deschizând un pachet.

- Ce mâncare să fi adus oare? se întrebă şoricelul... Cu groază îşi dădu repede seama că era o capcană.
Şoricelul se strecură cu mare grijă în curtea animalelor şi dădu alarma:

- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Găina cotcodăci şi se înfoie, ridică apoi capul şi îi spuse:
- Domnule Şoarece, vad bine că acest lucru te afectează, dar pentru mine el nu are nici o relevanţă. Nu pot permite ca acest lucru să mă afecteze.

Şoricelul se întoarse atunci înspre porc şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Porcului îi fu milă de el, dar răspunse:
- Îmi pare foarte, foarte rău, Domnule Şoarece, dar tot ce pot să fac este să mă rog. Te asigur că te vei găsi în rugăciunile mele.

Şoricelul merse atunci la vacă şi îi spuse:
- E o capcană în casă, e o capcană în casă!
Vaca îi spuse:
- Vai! Domnule Şoarece, îmi pare foarte rău pentru tine, dar chiar nu este o urgenţă pentru mine.

Şi aşa se întoarse şoricelul în casă, cu capul plecat şi cât se poate de amărât, pentru a înfrunta de unul singur capcana pusă de ţăran.
În chiar noaptea aceea în casă se auzi un zgomot... Cum ar fi zgomotul produs de o capcana în care s-a prins un şoricel. Nevasta ţăranului se repezi să vadă ce s-a prins. Pe întuneric, ea nu îşi dădu seama că în capcană îşi prinsese coada un şarpe veninos. Şarpele o muşcă pe nevasta ţăranului. Ţăranul o duse cât putu de repede la spital, şi când o aduse acasă, ea mai avea încă febră.
Oricine ştie că cel mai bun tratament împotriva febrei este supa proaspătă de pui, aşa că ţăranul luă un cuţit şi se duse în curtea păsărilor, ca să facă rost de principalul ingredient pentru supă.

Dar nevasta lui nu se însănătoşi, aşa că prietenele şi vecinele ei veniră să o îngrijească şi stăteau cu ea mai toată ziua. Pentru a le da de mâncare, ţăranul fu nevoit să taie porcul.

Nevasta ţăranului nu se mai însănătoşi, şi muri la scurt timp.
La înmormântare veni multă lume, iar ţăranul trebui să taie şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi. Şoricelul se uita din crăpătura lui din perete, cuprins de tristeţe.

Aşa că data viitoare când auzi că cineva se confruntă cu o problemă şi tu ai impresia că acest lucru nu te priveşte, adu-ţi aminte:


Când unul dintre noi este ameninţat, cu toţii suntem expuşi unui risc.


Suntem cu toţii implicaţi în această călătorie numită viaţă. Trebuie să avem grijă unii de alţii şi să facem un efort în plus pentru a ne încuraja unii pe alţii. ADU-ŢI AMINTE... FIECARE DINTRE NOI ESTE UN FIR VITAL ÎN TAPIŢERIA ALTEI PERSOANE: VIEŢILE NOASTRE SE ÎNTREŢES ŞI ACEST LUCRU NU ESTE ÎNTÂMPLĂTOR. Unul dintre cele mai bune lucruri din lumea asta de care te poţi ţine strâns este un prieten.

Aceasta a fost o poveste dintre acelea care la sfarsit ni se recomanda sa trimitem la 7 persoane in 7 minute ca altfel o sa avem 7 ani, 7 luni, 7 zile si 7 ore de ghinion. Eu nu am crezut niciodata in lantul asta…insa poveste de mai sus mi-a placut pentru ca ea prefateza ceea ce va urma:


JURNALUL LUI TZINTZIRIBUSH, SHORICELUL DE ORASH!


Tzintziribush este un bun prieten, care a binevoit sa ne povesteasca, mie si Maimutzei, povestea lui.


In curand, in premiera si in exclusivitate doar aici pe JEAN BICA. JURNALUL UNUI OARECARE! ;)

3 comentarii:

elena marin-alexe spunea...

Frumoasa povestea ! O zi super sa ai si multumesc pentru ca ai ales sa urmaresti blogul meu.
Fii binecuvantat!

ARIPI DE FLUTURE spunea...

interesanta povestea

Marya spunea...

frumoasa poveste 8->

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare