Munca casnica pe viata…

Nu am fost cuminte, am stat prea mult pe mess aseara si am primit pedeapsa fara suspendare: munca casnica pe viata!
Aseara, ca o familie model care (nu) suntem ne-am apucat sa punem castraveti la murat. Mai exact…am fost anuntat inca de dimineata ca seara avem treaba si eu ca un sot ascultator am zis “da, draga mea”, desi…avem convingerea ca o sa fiu ca un urs in magazinul de cosmetice. Ati vazut voi urs in magazinul de cosmetice? Normal ca nu, ce sa caute un urs in magazinul de cosmetice? Eu sunt ursul! In plus, “avem treaba” mie imi suna…ca eu stau pe mess si iubita mea proaspat sotie pune castraveti! Ete, nu! Micul dictator m-a anuntat ca sunt convocat in bucatarie. Aici alta dilema. Eu nici la mama nu intram in bucatarie prea des si am stat vreo 30 de ani acolo. Dar acum… Bucataria este pentru mine un spatiu total necunoscut. Nu ca nu sunt adeptul expeditiilor in necunoscut, dar parca sa fac o excursie in bucatarie mi se parea de-a dreptul “not-cool”, da’ sa campez acolo…deci am inceput cu stangu’.

Dupa ce mi s-a explicat planul de atac: o lista tendentios de lunga de chestii pe care trebuie sa le fac...mi s-a dat drumul in acel mediu ostil: bucataria. Imi vedeam sotia alaturi, aproape, dar totusi, atat de departe. Ma simteam singur in fata castravetilor. Ma incerca un sentiment de abandon…eu si castravetii. Castravetii si eu. Nici unul nu ma baga in seama. Ii spalam fara sa ne vorbim. Dupa care plin de obida ii intepam ca sa ma razbun. Si am facut asta timp de aproape o ora, pana cand am inceput sa mananc din ei ca sa scap mai repede , asta pana m-a prins micul dictator. Scaparea mea a fost ca nu ne ajungea otzetul. Am sperat in fiecare minut din cele 60 abia trecute si intr-un final rugile mele au fost asculate. Maimutza m-a trimis sa mai iau otzet. Credeam ca mi-a pus Dzeu mana in cap. M-am incaltat din mers de frica sa nu se razgandeasca si am fugit.
Acum sincer…habar nu aveam ce otet sa iau…ca tare mai sunt multe: de mere, de pere, de prune, de coacaze verzi… un motiv intemeiat sa sun un prieten si sa bem o bere impreuna pana decidem ce otet e mai bun pentru a ineca castravetii in el…pana atunci mi-am inecat eu amarul in bere. E, da’ dupa vreo doua ore trebuia sa ma intorc, nu?
Micul dictator era pregatit…nu m-a certat, dar am interzis la mess doua saptamani si mi-a dat sa curat vreo 10 kilograme de gogosari.
Eu mi-am dat silinta sa curat cum trebuie…dar dupa doi mi-a zis ca mai bine ma duc sa plantez pietre pe asfalt ca as avea mai multa atentie decat am eu cand curat gogosarii…
Asa am ajuns la concluzia ca aveau dreptate aia cand au publicat rezultatele acelui studiu…Nu stiti care? Un studiu sociologic arata ca barbatii, in general, ies la baut din 2 motive:
1. N-au nevasta
2. Au nevasta

Eu nu ma incadrez in niciunul…eu ies la baut ca am nevasta care vrea sa fie ajutata la muraturi.
Asa ca declar sus si tare: MOARTE CASTRAVETELUI si JOS CU CASTRAVETELE ca mi-a facut seara murata!


PS: Pedeapsa cu privarea de mess pe doua saptamani mi-a fost comutata in munca casnica pe viata!