1, 2, 3… START


Si am ajuns si pe data de 22 august ziua cand, in mod normal, odata terminata, se incheie si acest serial din lipsa de subiect.Jean Bica nu mai e ginerica, ci trece intr-o categorie diferita.
Toate pregatirile si realizarile noastre in ceea ce priveste nunta au fost impotriva opiniei majoritatii, parca. Astfel ca dimineata nu a fost asa cum se astepta lumea…tensionata. Nu aveam de ce…era ziua nuntii noastre, de ce sa fim tensionati? Emotionati, da. Un pic. Exista un pic de nerabdare. Atat eu cat si maimutza aveam persoane dragi langa noi care ne trasmiteau din emotiile lor. Divulg inca de la la inceput ca a fost o zi in care s-a plans mult. De fericire!
Pentru ca ultimile zile inainte de sambata nuntii am vizionat serialul “Anatomia lui Grey”, nu puteam sa ne dezmintem acum, nu? Asa ca ne-am baut linistiti cafeaua si ne-am uitat la un episod din serie. Dupa care…a inceput nebunia.

Inainte de a merge la Casa de casatorii a trebuit sa mai aruncam un ochi la restaurant, la ora 9.00 ne dadusem intalnire cu cei de la aranjarea meselor. La ora 9.30, nu era nimeni de la aranjamente la restaurant…noua ni s-a parut amuzant, desi parca nu era…Intr-un final, dupa telefonul de rigoare si scuzele de asemenea, fusese o nenintelegere, se intelesese “dupa” ora 9.00, a aparut si firma de decorare. Astfel ca noi am putut sa ne ocupam de urmatorul moment al zilei…buchetul de cununie. Acesta se baza pe improvizatie. Trebuia sa ne faca cu ochiu’ si ne-a facut…cel mai frumos buchet de flori de camp…un pastel de culori vii.

Cununia civila ar trebui sa fie motiv de frustrare pentru majoritatea cuplurilor. Este la fel ca intr-un staul de vite pregatite sa li se puna fierul incins pe coapsa ca sa se se deosebeasca de celelalte. Mai exact, stai la rand cu tot cardul de invitati ca sa intri in fata ofiterului de stare civila care iti arunca si in graba 3-4 cuvinte si te invita afara ca esti deja casatorit. Cam asta ar fi realitatea bruta. Insa noi am perceput-o altfel pentru ca atmosfera din jur nu ne lasa sa vedem, si nici nu am fi vrut, ceea ce era in realitate. Astfel ca asteptarea a fost una placuta pentru ca erau atatea persoane in jur pe care nu le mai vazusem demult, pentru ca parintii ne sorbeau din ochi si ne complimentau, mai ales pe maimutza, ca eu am fost doar in rolul secundar, ea era vedeta. Radia!
In curtea casei de casatorii maimutza a aflat si faptul ca va trebui sa semneze cu “Bica”…motiv de panica ca nu stia cum sa faca semnatura…i-am recomandat sa o faca cu stiloul sau pixu’, mi-a scos limba si ne-am vazut mai departe de asteptarea noastra.

Evenimentul propriu zis a fost scurt. Nu neaparat ca si discurs, ci ca si simtire. Nici o strafulgerare…gheata de-a dreptul…in mina si discursul celei care a oficiat. In definitiv nu ea se marita, ci maimutza, pentru ea e un job, insa ushuiala practicata la final, dupa ce te declara sot si sotie…e putin cam aberanta. Insa nu ne scoate pe noi nimeni din sala…degeaba ne-a rugat gardianu’, degeaba ne spunea oficioasa sa ne felicitam in curte…ete nu am vrut si pace…asa ca ne-am luat singuri pauza necesara pentru felicitari…daca ei nu au vrut sa ne-o ofere. Mai ales ca odata iesita din sala respectiva Maimutza era pentru prima data cand iesea la aer in calitate de Doamna Bica. Iar asta trebuia sa fie facuta cu stil si fara graba, nu? Si asa a fost facuta. A urmat, asa cum cica se obisnuieste, sa arunce invitatii cu chestii in noi…astfel ca acasa cand ne-am schimbat mie mi-au cazut tot felul de chestii din chilotii, iar Maimutza avea la fel de multe chestii in san!

Se spune ca la Starea civila nu scapi fara sa dai bani la acordeonist, fotograf si sutelor de minoritari cu muci la nas care iti ureaza casa de piatra si sute de copii “frumosi ca tine framosule” (eu eram “framosul” in caz ca nu va prindeati). Ete eu am facut nota discordanta. Pe sutele de cersetori i-am ignorat cu atata talent ca au fugit la alti ginerici cu costume mai lucioase ca eu prea ii luam la misto, i-am pus sa imi recite ceva de Eminescu. Cu acordeonistu’ despre care nu stiam la ce canta la acordeon sau la burta…ca avea o burta asa de mare ca acordeonul era la un metru departare de umarul lui…Astuia i-am pus cu patos o hartie de 10.000 lei (vechi!) pe acordeon si i-am zis sa mi-o zica pe aia “are tata o fetita, frumusica foc…”. Evident ca nu o stia si m-a luat si de nebun… Cu fotograful a fost mai greu…ca se lauda ca nu mai e altul ca el si ca nu stiu ce pierd. I-am explicat cam ce ar pierde el daca imi streseaza fotografii mei si ii incurca. Se pare ca a inteles ca a disparut din peisaj si a mai aparut cand noi ne suiam in masini sa ne intoarcem acasa in calitate de proaspat casatoriti cu acte, evident dupa o repriza de plans colectiva…desi nimeni nu putea sa spuna de ce plange…dar mai toata lumea o facea.

Click aici sa citesti tot jurnalul!

3 comentarii:

Ana-Maria spunea...

Aventura mare si cu casatoritul asta...!!!:))))

Blogu lu Ninu spunea...

Casa de piatra Jeane ! ..da nu pusesi nici o poza de la eveniment ?..of...macar cu maimuţa :)

Simona Petrescu spunea...

Felicitari, Jeane!!! Ma bucur sa te vad om la casa ta, cu scaun la cap si cu maimuta pe cap! Pana la urma, toata lumea ajunge sa faca aceiasi pasi in viata,toti urmam calea fireasca pe care Dumnezeu a lasat-o. Va doresc sa fiti sanatosi si fericiti si poate incepi, in curand, un jurnal de tatic.

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare