Nimic nu se pierde, totul se trasforma…

In viata facem greseli, mai mici sau mai mari…Eu am facut mai mari…si multe. Asta e! Viata m-a iertat, insa oamenii nu. Unii dintre ei. Am avut trei mari pasiuni in viata: frizeria, femeile si povestile (astea transpuse prin carti, filme sau comunicarea cu oamenii). Toate s-au trasformat la un moment dat in vicii. Pe toate am incercat in anumite momente ale vietii sa le combat ca sa scap de dependenta…Uneori am dat-o in si mai rau, alteori mi-a iesit. Dar sa detaliem.

Frizeria. De mic mi-a placut. Initial am vrut sa ma fac hair-stilist…suna bine, imi placea sa ma joc cu parul… colegii si profesorii spuneau chiar ca am talent, si asta inca din gimnaziu. Aveam cele mai lungi demostratii…ba chiar am fost incurajat sa merg si la concursuri atunci cand am ajuns la liceu. Am si mers…dar nu mi-a placut. Dupa terminarea liceului, printr-un concurs de imprejuari, probabil deloc intamplatoare, am ajuns sa ma fac frizer. “Asa si? Ce mare realizare?” o sa strige lumea in cor…pentru mine era…mai ales ca imi trasformasem pasiunea in job. Si de la an la an am progresat, am progresat pana cand dupa cativa ani nu m-a mai multumit ideea de a fi frizer, am vrut mai mult si am ajuns sa fiu managerul unei frizerii…si ulterior, ceea ce fac si acum, consultant ocazional pentru frizerii. Nu mi-a mai placut sa fiu frizer pentru ca imi consuma viata. Am dorit inca dupa primii 3-4 ani sa fiu propriul meu stapan…am reusit abia dupa 10 ani. Am zis ca viciul asta l-am invins.

Povestile. Problema asta e mai grea. Am stiut ca nu imi pot invinge viciul de a cauta si asculta povestile oamenilor: fie ca o fac in mod direct, fie prin filme sau carti. De fapt, nici nu am vrut. Am vrut sa nu mai fiu dependent si sa tin sub control. Controlul l-am castigat relativ recent. Achizitia de filme si carti nu am stopat-o si nici nu o sa o fac, dar o tin sub control: nu mai cumpar toate cartile care imi fac cu ochiu’, ci doar pe cele care imi fac cu ochiu’ si se afla pe o lista secreta, de vreo cateva sute de carti, facuta impreuna cu Maimutza dictatoare (dictatoare nu e ca e…ci ca are motive uneori sa fie). Practic nu am renuntat la nimic, doar am facut mici schimbari. Celelalte povesti…cele aflate in viu grai, care erau putin un viciu ca dadeau in flirt si flirtul in…alea alea, le-am redus odata cu varsta si intelepciunea, zic eu. Mai exact: eu mi-am dorit sa fac in viata tot ceea ce imi vine…ca sa stiu cum e si sa pot spune :”STIU!”…mi-a placut, dar asta nu inseamna ca chiar le-am facut…spre exemplu nu m-am aruncat de pe bloc ca sa stiu cum e…dar chiar am fost curios sa aflu ce ii impinge pe unii sa faca asta…si am aflat cateva povesti. Nu am avut o boala incurabila si, poate, letala, dar am aflat de la altii cum e… Insa am incercat toate nebuniile care nu m-ar omora…ca vorba aia: “ce nu te omoara, te face mai puternic”. Cum spuneam, le-am redus…pentru ca povestile alea de dadeau in flirt nu mai imi trebuie, sunt implinit. Povestile auzite ca si frizer, nu le mai caut cu nu mai caut sa fiu frizer…ci spun altora cum sa fie…sau cum sa conduca o frizerie. In plus, e si obositor sa asculti toate povestile in speranta ca intre ele o sa gasesti si una cu adevarat valoroasa. E o mare pierdere de vreme. Acum ma bazez pe instinct. “Miros” omul care are o poveste. Deci…am redus volumul de povesti…insa nu am inchis urechea la povestile unora dispusi sa povesteasca, doar am pastrat scopul benefic al povestilor, acela care nu mai duce in dormitor.

Femeile. Pana de curand nu imi pusesem vreodata problema sa le inteleg, de aceea nici nu ma simteam vinovat cu ceva…mergea cat mergea si cand vroiau sa plece nu le impiedicam, ba chiar le ajutam. Uneori nici nu aveam timp sa le inteleg pentru ca de dragul descoperirii unor altor povesti si din cauza jocului pe care il practicam (nu zic “datorita”, pentru ca acum am dubii daca a fost bine sa ma joc cu atat de multe, si atat de rau…traiesc cu frica perpetua ca roata se va intoarce…desi nu am fortat pe nimeni si nu am dat sperante nimanui) nu eram prea mult intr-o relatie, psihic, ca fizic eram in mai multe. Abia de curand, atunci cand mi-a fost scoasa in cale Maimutza m-am trezit ca experientele anterioare imi pot fi de ajutor si am incercat sa inteleg cateva dintre femeile care trecusera prin viata mea… Nu cu prea mare succes. Acum imi gasisem linistea sufleteasca. Nu am inteles spre exemplu de ce unele dintre ele nu isi pot continua viata, sa uite si sa ierte. De ce se ambitioneaza sa se lege de un trecut pe care il blameaza, insa pe care acum il regreta. Au fost multe “schelete din sifonier” de care m-am lovit de-a lungul ultimilor ani, atunci cand am incercat sa imi pun viata pe un fagas normal, de multe am scapat. Altele se ambitioneaza sa se tina scai de mine. Ultima poveste. Poate cea mai stranie se leaga de un “schelete” care avea caiete intregi de reprosuri fata de mine…unele pe buna dreptate, altele bazate pe scenarii create in propria imaginatie. Cu toate astea are placerea morbida, si total de neinteles pentru mine, sa dea tarcoale sau ca sa pastrez imaginea creata, “sa bantuie”. Placerea ei e strict sa bantuie, sa lase semne ca “a fost pe aici”. E adevarat ca toate aceste bantuieli, semne…ma lasa total rece, sunt inofensive, dar la un moment dat ma irita…pentru ca nu le inteleg. Mi se pare o forma de masochism. Adica la ce te ajuta sa te invarti pe un peron ca sa iesi tot timpul in fata unei persoane care nu te vede. Poate persoana respectiva nu vrea sa te vada. Ce rost are sa abordezi o persoana pe mess si sa te dai barbat, si inca unul de cartier, ca sa transmiti nimic…Sa-i vorbesti cu "frate", sa-i bagi cuvinte cheie ("frate, doar de nevasta-mea mi-e dor!", "ma asteapta echipa si nu se face sa lipsesc chiar eu, seful", "nu mi-a ajuns excursia la Paris de la inceputul anului", toate astea fara sa i se puna vreo intrebare, ba mai mult dandu-i-se suficiente semnale ca nu ma intereseaza amanunte d-astea) si mai ales sa te dai barbat tu fiind o feminista convinsa. Si lista poate continua. Nu ar fi mai bine, daca te mana intrebari care nu il mana si pe celalalt…sa intrebi si gata?

Asa ca se pare ca suma viciilor ramane intodeauna constanta…si avea dreptate cine a spus-o. Eu am redus din ele, dar nimic nu se schimba, doar se trasforma sau se reduc. Imi plac in continuare povestile, dar eu aleg de la cine ascult, imi place frizeria, dar eu o controlez pe ea, nu ea pe mine, si imi plac femeile, dar le-am gasit pe toate in una singura pe care am si maritat-o, cu mine!

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare