Batausii – Mihail Alexeev

Nu stiu sa spun ce inseamna sa citesti mult sau putin, cum nu stiu sa spun care e cea mai buna sau mai rea carte citita…parametric aceste lucruri mi se par relative si de aia ma feresc sa emit astfel de judecati de valoare. Dar “Batausii” a fost una dintre cartile care mi-au placut cel mai mult. Pentru mine o carte buna este aceea care ma face sa imi imaginez personajele, care imi creaza o stare placuta, de beatitudine, de visare, care ma ajuta sa ma detasez de ceea ce ma inconjoara si de gandurile pe care le-am avut anterior inceperii sa citesc. Poate sa fie o carte tragica, poate sa ma faca sa sufar prin ceea ce relateaza…insa important este sa imi creeze o stare. O astfel de carte este “Batausii”. Pe parcursul celor peste 330 de pagini am urmat un personaj care m-a trecut prin stari de la fericire, veselie, la tristetze, durere sufleteasca si m-a readus iar la speranta, reverie si dorinta ca, cartea, sa nu se termine si povestea sa continue.
Romanul prezinta un moment din viata autorului, mai exact perioada dinaintea anului 1933, anul cand a avut loc marea colectivizare care a adus cu sine o mare foamete si o groaza de alte anomalii – prietenii pana de curand au devenit dusmani din cauza intereselor de partid. Dar aceste evenimente istorice au fost puse pe fundalul aventurilor a doi baietzandrii: autorul, Misha Alexeev si Vanka Jugov, prietenul lui cel mai bun.

Titlul romanului este dat de un eveniment bizar povestit in primele pagini ale romanului. Misha si Vanka erau foarte buni prieteni. Autorul dintr-o familie mai instarita locuia intr-o parte a satului, Vanka in cealalta parte a satului. Prietenia lor era mai presus de aceste diferente. Parintii lor se asimilasera prieteniei baietilor si erau la randul lor intr-o relatie mai apropiata, in special mamele. Ba chiar si caini celor doi baieti erau prieteni. Toate acestea pana intr-un moment cand din cauza unui coleg de clasa cei doi baieti ajung sa se certe, ba chiar sa se si bata. Din acest moment incepe “razboiul”. Copii se bat, parintii se injura, ba sunt pe cale sa se si bata, caini se cearta intre ei, fratii fiecaruia ii pandesc pe fratii ceilulalt ca sa se bata. Prietenii fiecarui baiat ii dusmanesc pe prietenii celuilalt baiat. Satul se imparte in doua la modul serios din cauza certei celor doi tzanci. Atunci cand un baiat sau chiar unul dintre cei protagonisti era prins in partea de sat a celuilalt era haituit si batut. Lupta asta va tine mult, niciunul dintre cei doi sau apropiatii sai ne vrand sa lase de la el si sa ingroape securea razboiului desi regreta vremurile cand era armonie. Cel mai mult insa le regreta cei doi baieti care isi aduc aminte cand mergeau amandoi pe raul inghetat iarna sau cand mergeau la camp si vanau pasari impreuna. Amandoi si-ar dori ca acele vremuri sa revina, dar niciunul nu are curaj sa faca primul pas, mai ales ca au in spate jumatate din sat.

Misha, autorul cand era copil, povesteste toate aceste trairi si evenimente, aducand de asemenea pentru comparatie povesti din momentele cand in sat era liniste si era inca prieten cu Vanka, pe fundalul unor evenimente cu adevarat tragice cu care se confrunta Rusia, marea colectivizare si foametea care a precedat-o. Cei doi se pandesc unul pe altul cand intra pe jumatatea lui de sat in timp ce satenilor li se luau caii, vacile si restul animalelor, precum si pamanturile, pentru a intra in colectiva. Momentele ce au urmat sunt unele cu adevarat tragice. Descrierea foametei si a oamenilor care mor pe fondul acesteia este de neegalat cu atat mai mult cu cat este prezentata prin ochii unui copil pana in 10 ani.

Intr-un final, baietii se impaca reusind sa dea astfel o lectie adultilor care s-au lasat luati de valul copilariilor celor doi si apoi nu mai reuseau sa se impace in ciuda faptului ca cei mici se impacasera. Misha si Vanka sunt uniti de amintirile placute pe care le aveau amandoi, dar despartiti de foamete. Si raman asa din cauza unui moment si mai aspru, razboiul. Autorul, reintors dupa multi ani in sat cauta pe lista celor care au murit in timpul foametei si a razboiului pe vechiul sau prieten din copilarie, nu o sa-l gaseasca, nu neaparat pentru ca supravietuit, ci poate pentru ca nu i-a fost gasit corpul vreodata. Vchiul sau prieten se trasformase in anii foametei intr-un experimentat hot de mancare lucru care putea fi pedepsit extrem de aspru, chiar cu moartea celui prins.

Cartea evoca momente extrem de dure, de o realitate de-a dreptul contondenta, care insa contrasteaza cu inceputul povestii cand aventurile celor doi baieti creeaza o atmosfera foarte vesela. Realitatea este insa mai usor digerabila pentru ca este evocata prin ochii lipsiti de ura si resentimente ai unui baiat de cativa ani, mandru ca si bunicul sau care insa nu stia sa urasca.
Mihail Alexeev (n. 1918) a mai scris “Soldatii”, “Bulboana Visinie”, “Painea cea de toate zilele”, “Salcioara Neplangatoare” si cartea de fata, “Batausii” in 1981. In Romania cartea a aparut la Editura Univers in 1999.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare