“Scumpa” mea, fii printesa vietii mele!

Nu stiu ce viseaza fetitele cand sunt mici sau chiar si cand sunt mai mari, dar maimutza mea isi doreste sa fie “ca o printzesa” atunci cand “tata popa” o sa ne invite sa facem schimb de verighete. Asa ca…pentru ca nu e nunta fara rochie de mireasa, cred ca asta e de fapt simbolul unei inceput de casatorie (desi oare o fi o legenda legaturile care se fac atunci cand mireasa e in alb si barbatul e in negru?! Ce o insemna? O fi vreun semn?), am purces in cautarea rochiei de mireasa…nu eu, ca nu am voie sa o vad inainte de nu-stiu-ce-moment. Doar ca de cand maimutza si-a cumparat-o o alint ““scumpa” mea!”.
Cat despre ce simtea si ce simte Maimutza referitor la rochia ei de mireasa…ete in continuare sau direct pe blogul impricinatei: http://hanulmaimutzei.blogspot.com/

Si Maimutzele au emotii

Din filme si povesti mi-a intrat in cap ca , o data ce ti-ai gasit printul si nunta e stabilita , orice cenusareasa, bucatareasa si orice fata care nu e una fatala , dintr-o data, in ziua nuntii se transforma in cea mai frumoasa femeie de pe lume si atunci cand ea intra in Biserica, Pamantul sta in loc , nimic nu mai misca , lumea isi tine respiratia , el o asteapta la altar si intoarce capul si atunci ramane socat de transformarea pe care o vede , de fata minunata care intra in incapere si nimic nu se mai aude, doar fosnetul rochiei sale iar clipele de atunci sunt rupte ca din basm …Maimutz ma face oficial printesa lui …si in ziua respectiva mi-as dori sa se intample la fel…, transformata dintr-o maimutza ca toate maimutzele intr-o pasare maiastra …si cand m-o vedea Maimutzul meu sa-si tina respiratia , sa-l vad eu inmarmurit …deh’ asa visez si eu ca toate fetele….asa ca am asteptat sa se pogoare zanele in vis si cu bagheta magica sa ma transforme intr-o prea frumoasa, am asteptat semne , la fel ca in basme …insa nimic …timpul a trecut si impinsa de la spate de colege, colegele colegelor si prietenele prietenelor si toata lumea care se agita mai mult decat noi doi , ca cica daca nu ma duc sa gasesc rochia , nu o sa mai am timp, o sa intru in panica si o sa trebuiasaca sa umblu cu distonocalmul in geanta …si cum nu am gasit nici bagheta magica , nici nu a venit vreo ursitoare care sa-mi transforme tenesii in conduri de cristal …mi-am zis ca e timpul sa ma duc sa gasesc rochia care o sa ma transforme intr-o pasare maiastra, intr-o printesa, in cea mai cea …care o sa taie rasuflarea Maimutzului , care o sa-l faca pe tata mandru ca are fata frumoasa , in fine , am plecat in cautarea rochiei care trebuie sa ma transforme in ziua respectiva intr-o fiinta de basm …Zis si facut, intr-o zi cu soare am fost sa ma uit la rochii cu ochii critici .. trebuia sa gasesc o rochie cu magie in ea , cum sa o recunosc ? nicaieri nu ti se dau detalii, doar ca simti care e rochia ta magica …cand eram mica stiam cum avea sa fie … trebuia sa iasa lumina din ea , dar acum ? lumina asta se mai aplica in realitate …adica , puteam eu sa fiu sigura ca nu o sa arat ridicol intr-o rochie din care avea sa iasa lumina ? plus ca nu as fi putut sa risc sa orbesc vreun invitat …omu’ n-ar fi avut nicio vina si mai ales as fi riscat sa ajung vedeta pe pitipoanca.org…stiam ca as vrea sa fie foarte infoiata , dar nu cumva infoiala asta m-ar face sa arat ca o savarina ? speriata de toate detaliile astea, am luat decizia sa nu ma mai gandesc la nimic si dupa serviciu, m-am dus in zona vestita de pe Lipscani cu o groaza de magazine cu rochii de mireasa …am intrat in multe dintre ele , nici o rochie nu vorbea cu mine , unele imi mai faceau cu ochiul, altele mi se pareau ok, dar nici una nu simteam ca are magie in ea …m-am ratoit in gandul meu la toate filmele care nu iti arata cum fac fetele alea de arata perfect atunci…mi-a fost rusine sa raspund vanzatoarelor cand ma intrebau cum anume caut rochia . ca eu vreau una din care sa iasa lumina …nu stiam diferenta dintre tulle, ecume, organza, tafta si cred ca mai sunt …inca nu stiu diferenta ….am rasuflat adanc si am mers mai departe convinsa ca rochia mea ma asteapta undeva , trebuia sa ma astepte…La un moment dat , in ultimul magazin in care am intrat in seara aceea, am vazut o rochie care ar fi putut fi,in incaperea un pic intunecata , stralucea un pic …un vazator cu un accent fortat frantuzesc ( omu’ nu era in niciun caz de alta nationalitate decat roman, dar cred ca ii placea lui sa se dea designer chic) ma tot imbia sa probez … mi-am zis « fie » cu inima indoita ca as fi putut trada rochia speciala care ma astepta sa o gasesc …aici dintr-o data ma trezesc intr-o camera in care o fata calca o rochie de mireasa, alte doua se probau , alte doua le ajutau pe cele care se probau sa se imbrace, multe rochii insirate, multe rochii albe , frumoase aruncate oarecum fara grija pe niste umerase , mi-a parut asa de rau pentru ele , mi se parea ca sunt violate de niste fete nehotarate si acele fete carora le sunt predestinate le vor lua murdare deja …, jupoane aruncate pe jos , crinoline ..la fel…stateam in camera si ma uitam la toate cu o absenta oarecare, dintr-o data aud pe fata care mi-a adus rochia sa o probez sa-mi dau bluza jos , « cum ? », « aici ? », « cu toata lumea asta de fata ? » ii zic , … »da , draga, da-ti bluza jos » …imi raspunde sec…am inceput sa ma execut ca deja imi bagase niste cercuri peste cap…imi zice sa ma descalt de tenesii mei si sa ma incalt cu niste sandale cu tocuri…aveam sosete turcuoaz…mi se parea amuzant si sinistru totodata .. stateam asa , in sutien , cu niste cercuri trase pe deasupra blugilor, in sosete turcuoaz si cu sandale cu toc, mai mari cu 3, 4 numere decat piciorul meu…radeam de ma prapadeam in sinea mea pentru ca imi imaginasem ca atunci cand o sa o probez, o sa fie un moment special, ca o sa stam singure intr-o cabina imensa, alba , cu oglinzi mari, ea o sa-mi spuna cat de mult m-a asteptat, eu cat de mult ma bucur ca putem sa mergem impreuna acasa, radeam ca uite ca relatia cu rochia mea de mireasa o sa aiba un inceput interesant …dintr-o data ma trezesc cu ceva ca de plumb pe mine … fata care se ocupa cu rochiile o aruncase deja pe mine , era atat de grea incat aproape ca m-a dezechilibrat…era prima data cand probam o rochie de mireasa (in afara de datile cand eram mica si cu verisoarele mele ne infasuram in perdele si ne puneam pantofii mamelor si ne credeam printese).. nu imi imaginam ca rochiile sunt atat de grele , nu puteam sa fac nici macar un pas…ea era foarte frumoasa , intr-adevar de printesa …m-am uitat in oglinda si …magia nu era , nu era ea , dincolo de geamurile magazinului un aurolac se uita printr-o crapatura neacoperita de draperii la fetele care continuau sa se schimbe si radea aproape ca un animal si mi-am zis ca acesta nu e momentul meu magic, mi-am dat rochia aia grea jos si mi-am zis ca in noaptea noastra magica vreau sa plutesc langa Maimutzul meu, rochia aia nu ar fi facut decat sa ma tina lipita ca o rosie storcosita de podea …. asa ca am plecat acasa convinsa de faptul ca rochiile de mireasa sunt de fapt niste chestii din tabla care te vor chinui o noapte intreaga , convinsa de faptul ca o sa imi cumpar ceva de panza topita si sa ma lase in pace cu toate tullurile, organzele si nu mai stiu ce dantele sofisticate , eu vreau sa plutesc ….Dupa ceva vreme de pauza , am plecat din nou in cautarea rochiei impinsa de la spate de timpul care trece, de cei din jurul meu ingrijorati ca o sa apar la nunta imbracata in pijamale si bocanci, indemnata de gandul ca una dintre ele a fost conceputa special pentru mine si ca ma asteapta undeva sa o gasesc …in fine, am plecat din nou in cautarea ei si am gasit-o intr-un magazin atat de aproape de mine , ultimul pe care mai aveam de gand sa-l vizitez…am vazut-o pe un umeras, simpla , clasica … si am probat-o.In timp ce ma incheiam la corset simteam cum ma transform si mi-am zis ca ea e.. am iesit din cabina sa ma vad in oglinda.. prin magazin mai erau si alte fete cu insotitorii lor, cand am iesit, s-au oprit din foiala si s-au uitat la mine …intr-un mod placut… asa am stiut ca e ea , m-am bucurat ca treaba cu simtitul chiar exista si ca nu e nimic in neregula cu mine. Ma bucuram ca am gasit-o, ca exista , ca …in fine ma bucuram mult…nu iese nici o lumina din rochie, poate din contra , e mult prea simpla …insa iese lumina din mine…a doua zi m-am intors la magazin sa o platesc si sa-mi ia masurile pentru eventuale modificari…mai aveam de asteptat cateva saptamani pana avea sa fie gata si sa fie a mea.Odata platita , m-am simtit ca si cum as fi platit un lucru extrem de valoros, ca si cum as fi luat mult prea lejer o decizie care avea sa marcheze toate pozele noastre de « tinerete », ma vedeam deja batrana , privind la ele, vazandu-ma pe mine si Maimutz in ele , eu aratand ca o curca impaiata, el ca un cavaler …, o decizie care avea sa ma puna in fata tuturor invitatilor , pe care ii vedeam deja dezamagiti …incepusem sa nu imi mai amintesc exact croiala , culoarea ei ,pur si simplu nu mai eram in stare sa identific culoarea rochiei mele ( albul asta , nu atat de simplu…ca exista atatea nuante de alb incat te apuca durerea de cap, eu nu am dormit cateva nopti din cauza lor ).Intrebari de genul alb crem este mai mult alb sau mai mult crem, dar alb-unt este mai inchis sau mai deschis decat alb-crem , dar rochia mea este alb-unt , alb crem sau crem sau verde ? intrebarile astea mi se pareau existentiale si innebunitoare.Simteam mereu nevoia sa ma duc la magazin sa o vad si sa ma asigur ca nu am facut o alegere proasta , mi-era teama ca doar in inchipuirea mea ma vazusem transformata in oglinda de la magazin, caci acasa eram la fel…a inceput sa-mi fie teama ca Maimutzul meu nu o sa ma vada atunci ca o pasare maiastra si ca nu voi fi in ziua aia cea mai cea , ca rochia aia nu va fi capabila sa ma transforme intr-o printesa …m-am zvarcolit cateva nopti si mi-am dat seama ca eu deja sunt printesa , si mai mult decat atat sunt Maimutza in fiecare zi pentru el, pentru ai mei si pentru cei pe care ii iubesc …Astazi e gata , rochitza mea de printesa e gata si o pot duce acasa, azi sunt gata sa ma imbrac in orice , pentru ca in ziua noastra vom fi fericiti in orice conditii.

Citeste si celelalte episoade din rubrica "Jurnal de ginerica" (CLICK AICI!)

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare