Costum cu girofar

Dupa ce am vazut-o pe Maimutza linistita ca si-a gasit rochia de printzesa pe care o visa…mi-a venit si mie randul sa ma gandesc cu ce ma imbrac in fata lu’ “tata popa” cand o acompaniez pe Maimutza in fata lui Dzeu. Costumul barbatesc e mare belea pe piata bucuresteana… Ori sunt eu nebun, ori sunt defazat cu trendul pietei, ori am imbatranit prematur…pentru ca nu m-am gandit nici o secunda ca gasirea unui costum o sa fie o astfel de problema, ori a innebunit iremediabil lupu’. Cred ca totusi eu sunt bine sanatos.

Istoricul meu in achizitionarea costumelor e una in salturi…prin 2004 imi luam primul costum, pana pe la jumatatea lui 2005 aveam deja vreo 7 costume, iar in decursul lui 2007 am mai achizitionat vreo 5… In conditiile astea ma credeam cat de cat initiat…si ca stiam ce vreau, insa…nu a fost tocmai asa…desi nu am mai imbracat costumn de mai bine de doi ani.
Primul magazin, primul soc... Dar sa le luam pe rand.

Costumele de stofa sunt minoritare, “plasticul” e in mare forma si domina nu numai captuseala…ci pana si costumul. Poliesterul (sub diferite nume) e rege! Asta pentru ca toti “gratarishtii” cer costume d-astea…si daca mai au si un luciu suplimentar sunt tocmai ceea ce se cere… cel putin asa sustin vanzatoarele, desi cred ca si manelarii aleg si ei ce li se ofera. Si cum tot ceea ce se ofera in materie de costume de-a gata sunt d-alea fosforescente ete-ne invartindu-ne intr-un cerc vicios. O culoare fosforescenta si niste dungi cat mai vizibile si mai groase (asta probabil fie au luat-o de la Al Capone, fie de la Al Gigi Becalone, desi asta are costume fine…dar toate la fel, negre cu dungi subtiri verticale) sunt elementele unui costum vanat in magazinele bucurestene. Am zis ca astea ar fi punctele de reper la magazinele de cartier, cartiere de categorie medie…insa acelasi lucru l-am intalnit si la magazinele de firma. Unde, alt paradox, nu prea au culoarea solicitata de mine... un negru sau un bleumarin mat sau cu un model fin, nu exagerat, insa exceleaza culorile pe care le-ai pune pe tine doar daca mergi cu bicicleta pe Drumul National European pe timp de noapte si nu vrei sa te loveasca masinile pentru ca nu te vad. Tot ceea ce vezi sunt costume in culori care iti sar in ochi…aurolaciu, visiniu, negru lucios de zici ca sunt din marmura si evident rosu, ca doar Statica Potcovaru’ (pentru neinitziatzi, este unul din personajele telenovelelor “Inima de tigan” si “Regina” de la Acasa TV, personaj jucat de maestrul Gheoghe Visu si care s-a evidentiat si prin costumele de culoare rosie) este un idol pentru multi. Si daca e cerere trebuie sa fie si oferta.

Cum spuneam, am zis ca poate asta o fi oferta de la periferie, asa ca am purces la firme scortzoase. Aici oferta e aproape aceeasi, doar fitzele vanzatoarelor sunt altele. Si preturile. Adica costum vazut in Militari la un magazin dintr-un centru comercial de cartier l-am gasit si in Unirea la de trei ori si un pic pretul din Militari. Am fost si la magazine care au in spate producatori de marca. Producator-producator…dar nu au decat cateva masuri, alea comune. Si cum eu am un corp de invidiat, numai forme, numai forme…ori nu imi erau bune la umeri, ori aveau turul pantalonilor la genunchi…ba erau buni pantalonii si nu era bun sacoul, ba sacoul era turnat si pantalonii nu erau cum trebuie… Fenomenele astea mi se par ciudate si le-am pus pe seama crizei…adica nu mai fac stoc producatorii pentru ca nu mai exista cumparatori. Dar pentru ca sunt un sceptic prin natura mea, insa si incapatanat…am facut o vizita si in zona Europa, Niro, Dragonul Rosu sau cum ii mai spune…tot ceea ce am vazut in tot orasul, era de aici, doar ca pretul era mult mai mic. Deci as fi putut sa incep invers, mai intai mergeam aici…ma dezamageam si apoi mai speram sa gasesc ceva in vreun cotlon pierdut din Bucuresti. Cum de astfel am si gasit. Dupa un Lipscani sinistru in oferta lui cu papioane si camasi cu zulufi si zmotocei…am luat-o asa de nebun prin zona veche a Bucurestiului (nu in zona Lipscani, Covaci, Blanari etc.), am dat de un magazin al unui croitor batranel si frustrat care produce costume exclusiviste pe care nu le vinde nimanui pentru ca nimeni (in afara de mine) nu mai cumpara costume care nu beculesc, sclipesc, lucesc sau macar sa aiba un girofar pe spate. Cred ca sunt ultimul nebun.

Interesante sunt insa si vanzatoarele pe care le intalnesti in magazinele de profil. Orice le-ai spune ele iti arata cele mai sclipicioase costume. Tu le ceri costum marimea 48 si ele te intreaba…”dar un 44 nu vreti ? ca avem unul foarte frumos”. Cucoana, daca eu port 48 – 50, ce sa fac cu un 44? Ma vede imbracat cuminte, fara marci la vedere, fara shuvite, fara trening si pantofi de lac in picioare, fara tricou-plasa mulat pe burta, fara inscriptii cu strasuri pe piept sau pe fundul pantalonilor si ii mai cer si un costum mat, inchis la culoare si fara modele flagrante si groase pe el, din bumbac cel putin 80% si ele iti dau cel mai lucios costum in cel mai bun caz gri deschis cu dungi de 1 centimetru grosime si croit din poliester 100%. Te crucesti si le reprosezi. Se uita shocate la tine ca le pui la indoiala calitatile si gusturile…ele “te invata de bine ca ele stie care e moda…dar daca tu vrei sa te imbraci ca un tzaran e treaba ta”. Asa ca dupa zeci de astfel de magazine si vanzatoare incepi sa te gandesti daca nu cumva esti un taran care nu intelege ca acum lumea evolueaza si trebuie sa te vezi in multime si daca nu poti altfel…iti iei un costum cu beculete si benzi reflectorizante pe post de gulere.

Dar, Slava Domnului, am depasit cu bine si elementul asta din Jurnal(ul meu) de ginerica!
Cat de curand revin cu noi episoade ca nu sunt nici pe departe scutit de noi intamplari pline de inteles necunoscut insa pentru mine. Dar “traim in Romania si asta ne oftica tot timpul”.

Citeste si celelalte episoade din rubrica "Jurnal de ginerica" (CLICK AICI!)

2 comentarii:

Andreea Badran spunea...

Hahaha, tare articol!
Mai bine dadeai o fuga la Viena, cu un low cost ceva si ieseai de 50de ori mai ieftin si aveai si costum de calitate.

Cub de gheata topit dupa zambete spunea...

Super tare articolul!Cum am experimentat si eu cautatul unui out fitt pentru nunta fratelui meu de am crezut ca ma fac mai repede designer decat imi gasesc o rochie care sa-mi placa fara a fi sclipicioasa, stiu prin ce emotii si situatii comice treci. Adevarul este ca vanzatoarele intotdeauna cred ca automat si clientii sunt niste robotei ca si ele, dar uita ca nu toti spun:"I'll be back" ci mai exista si persoane care rostesc:"Hasta la vista, mai!".
Bafta la cautari!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare