Nicuta Tanase – uitatul mic scriitor mare

Numele nu il ajuta. Cum sa te numesti Nicuta (cu “tz”, ca nu scriu cu diacritice si sa nu se inteleaga gresit) si sa te tina minte lumea?! Cum sa scrii in perioada comunista, sa nu fii un geniu al literaturii (adica un Preda, Sadoveanu, Nichita etc.), sa scrii pentru copii si sa te tina minte lumea?! Deci faptul ca cei de varsta mea sau mai in varsta cu cativa ani au uitat de Nicuta Tanase e de inteles. Eu imi aduc aminte ca pusti cotrabaitor prin bibliotecile publice in cautare de carti care sa imi coloreze viata de vacanta tot dadeam de nea Nicuta Tanase…L-am ignorat dintr-o prejudecata, in afara de Sovu si seria “Liceenii” nu am citit nici un autor roman care nu era in programa scolara. Eram pasionat de Karl May, de Jack London, de Dumas etc. Faptul ca ma loveam de multe carti ale lui…o consideram o dovada de superficialitate.

Anii au trecut si intr-o gramada de carti “la mana a doua” vad o carte care avea un aspect de vechi, un aspect placut, era editata prin 1960…”M-am facut baiat mare”. O carte superba ca si prezentare, un titlul extrem de atractiv, un pret caruia greu ii puteai rezista (1 leu , mai putin decat cel mai ieftin ziar plin de pitzipoance si cocalari vanduti ca vedete mondene, politice sau sportive), deci nu am rezistat si m-am scarmat in buzunare si am luat cartea. Nu a rezistat mult in geanta pentru ca pe drum spre casa am inceput sa o rasfoiesc si pana acasa citisem o buna parte din ea…acasa am terminat-o. Asa am descoperit eu un scriitor cu un umor savuros care abordeaza teme normale, ba chiar banale, de viata. De atunci a inceput vanatoarea de “Nicutzi Tanase”. Mi-am dorit sa am toate cartile lui. Greu. Nu cere nimeni acest autor la anticariate, iar reeditari nu au avut loc. Asa ca nici anticarii nu achizitioneaza cartile lui Nicuta Tanase. Cu greu si intreband si cerand sa mi se opreasca in caz ca apare am reusit sa adun o parte din opera lui, care nu este tocmai mica. Cateva romane, multe nuvele sau povestiri, carti simple, de viata, in care autorul pare de cele mai multe ori chiar personajul principal.

Am cautat referinte pe internet. Aproape nimic. In afara de o prezentare sumara pe Wikipedia, pe care mi-am permis sa o reproduc mai jos si de o amintire a unui domn, Florin Halau, de pe site-ul poezie.ro, de unde am si preluat poza autorului, nu apare nimic despre acest scriitor care pe mine m-a impresionat, doar cartile sale de pe diferite site-uri de profil, de cele mai multe ori “epuizate”.






Nicuta Tanase pare un scriitor care a trait impotriva sistemului. Un scriitor considerat “al copiilor”, se pare insa ca nu scria neaparat pentru ei. In numeroasele sale povestiri aminteste de parangheliile la care participa, de personaje care ii solicitau sa puna pile odraslelor sale. In romane vorbeste de viata de “derbedeu” in anii ‘60 –’70, de sutzi, de bataushi…intr-o nota foarte fina de propaganda a sistemului comunist. Eu nu m-am simtit agresat de antitezele sale dintre beneficiile comunismului si problemele capitalismului, dar nu trebuie negat ca Nicuta Tanase avea si astfel de pasaje, insa cu mult mai putine decat in alte carti si la alti autori.



Personajele sale sunt copii orfani, derbedei de la marginea Bucurestiului, copii dezamagiti pentru moment de relatia cu adultii etc. De aici poate si eticheta pusa…”scriitor pentru copii”. Nicuta Tanase nu e tocmai un scriitor PENTRU copii, ci un scriitor caruia sunt convins ca i-au placut foarte mult copiii si in mod sigur un scriitor in ale carui lucrari copiii erau frecvent personaje principale.






Lumea despre care scrie Nicuta Tanase e lumea oamenilor simpli, a acelor “oarecare” dintre care ma numar si eu, de aici probabil si afinitatea mea pentru opera lui.

Nu as vrea sa prezint toate romanele sau volumele de povestiri ale “maestrului” Nicuta Tanase, nu pentru ca nu as putea, ci pentru ca sunt numeroase (pentru edificare le-am enumerat mai jos). Ma voi opri la trei dintre ele care mi-au placut mie foarte mult si care au si o continuitate logica. Sunt romane (unul este considerat de fapt o povestire) care par rupte din viata autorului: “M-am facut baiat mare” – copilaria de la marginea Bucurestiului, “Derbedeii” – tineretea intr-un cartier periferic al Bucurestiului si plecarea la Hunedoara la combinatul siderurgic si “M-am facut…tata mare” – roman incheiat cu doar 4 ani ani inainte sa moara.

“M-am facut baiat mare” este un roman scris din perspectiva unui copil. Un copil al carui tata ramane invalid de o mana si este dat afara din fabrica si asa incep problemele lor cu banii. O familie si asa destul de saraca care ajunge incet incet sa fie data afara din casa, mama moare din cauza unei boli la plamani, tatal ajunge in puscarie pentru ca a vrut sa-i ofere copilului un rand de haine pe care pana la urma l-a furat (dupa ce cel pentru care muncise a refuzat sa-i mai dea banii castigati). Tot acest tavalug de evenimente negative sunt vazute de personajul principal intr-o lumina pozitiva si naiva, aceasta fiind si savoarea cartii…in fapt extrem de agresiva ca subiect, negativa si trista…insa se transforma intr-o carte amara, dar foarte haioasa. Personajul principal ajunge pe strada, la Gara de Nord, vinde ziare…insa nu isi pierde umorul si speranta.

“Derbedeii” este relativ o continuare a cartii anterioare, din perspectiva unui personaj mai in varsta cu cativa ani, un tanar. Derbedeu de Giulesti, Marin Radus, prieten cu Ilie Chelie, de profesie “smecher” si hotz cu talent, isi duce veacu’ si iubirea in cartier, asta pana se baga pe felie Titi Fitzaru si vrea sa i-o sufle pe Matilda, gagica lui. Dar acesta e doar o introducere in atmosfera pentru ca destinul lui Marin Radus nu e sa il taie pe Titi asa cum pornise…pentru ca a aflat ca Matida e cam bagaboanta, ci sa se duca cu Ilie Chelie sa fure saci de cereale din trenul care venea din Moldova. Si ce trasporta trenul in afara de grau? Moldoveni. Si unul dintre ei a tinut prea mult la sacul pe care il tinea in brate si pe care Ilie Chelie i-l smulge din mers cu un carlig, incat se accidenteaza sau chiar moare. Nu se mai stie pentru ca cei doi hotzi, Ilie Chelie si Marin Radus, fug. Din acest moment incepe de fapt si cartea…Marin Radus fuge sa se angajeze la Combinatul Siderurgic de la Hunedoara ca sa scape de eventualitatea in care moldoveanul a murit si el ar fi fost dovedit drept complice la crima. Aici alte peripetzii pentru ca intra intr-o echipa de derbedei din toata tara fiecare ajuns sa munceasca dintr-un alt motiv. Va las pe voi sa descoperiti continuarea si peripetiile ce au urmat.

Probabil ultima carte a lui Nicuta Tanase este “M-am facut…tata mare”, un jurnal a vietii sale ca si tata mare.

Cartile lui Nicuta Tanase se citesc cu sufletul la gura, nu neaparat pentru ca sunt pline de suspans, ci pentru ca sunt savuroase si actiunea curge usor, fara sincope…Nicuta Tanase a fost un scriitor care cred ca si-a dorit toata viata sa se joace. Cartile lui sunt pline de umor si viata pentru ca am impresia ca le-a scris in joaca. Nu a vrut sa scrie carti serioase, incrancenate, pline de personaje grele cu biografii pretentioase. Persoanajele lui sunt copii, tineri sau oameni simpli, atunci cand nu este chiar autorul cel care lanseaza replica, actiunea sau doar da replica altui personaj.
Trebuie sa mentionez ca “din cauza” lui Nicuta Tanase am descoperit un alt autor pe care o sa-l prezint mai tarziu, Salom Alehem, pe care uneori am avut impresia ca il copiaza chiar Nicuta Tanase, ca unghiuri de abordare sau ca tipologie a discursului personajelor.

Nu pot incheia fara sa ofer cateva date despre autor adunate de pe net (wikipedia si poezie.ro). Nicuţă Tănase s-a nascut in 12 august 1924, comuna Roşu, si a murit in Bucureşti – 5 septembrie 1986). Este fiul lui Anghel Nicuţă, negustor ambulant, şi al Elenei (n. Moldovan). Dupa şcoala de ucenici urmată la Bucureşti, lucrează ca lăcătuş la Avrig (judeţul Sibiu) şi apoi la Hunedoara. Debutează în ziarul Combinatului Siderurgic Hunedoara (Uzina noastră) cu foiletoane şi versuri (1948). În 1950 intră la Şcoala de Literatură şi Critică Literară "Mihai Eminescu" din Bucureşti. Lucrează ca redactor la Urzica, apoi la Scînteia. Colaborează la ziarele centrale şi la reviste literare (Scînteia, Contemporanul, Flacăra, Gazeta literară, Luceafărul, Presa noastră, Revue Roumaine, Scînteia tineretului, Tribuna, Tînărul scriitor, Viaţa Românească ş.a.), cu povestiri, foiletoane satirice sau fragmente de roman, pe care le publică apoi şi in volum. In 1979 primeste Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.
Nicuta Tanase a scris:
• M-am făcut băiat mare
• Muzicuţa cu schimbător
• Derbedeii
• Acţiunea P. 1500
• Astăzi e ziua mea
• Am fugit de acasă
• Ce oameni, Domnule!
• Plec la facultate
• Fără minuni, Doamne
• Cruce de ocazie
• Eu şi îngerul meu păzitor Mitică
• Baiat bun, dar... cu lipsuri: Piesă în trei acte
• Sus mîinile, domnule scriitor
• Ghidul superstiţiosului
• Destăinuirea marilor secrete
• Carte de explicare a viselor
• Răpirea ucenicului nevrăjitor
• Fără înger păzitor
• Telefonul de la ora 19
• Portrete în Aqua Forte
• Lume, lume, soro lume!: Patru nuvele aproape autobiografice
• M-am făcut... tată mare: Un fel de jurnal

5 comentarii:

incertitudini spunea...

Buna dimineatza!
Chiar ca mi-a mers la suflet o asemenea lectura matinala.
Asha mi-am amintit de catziva scriitori la care nu m-am mai gandit de multa vreme.N-ash vrea sa greshesc, nu ma duc acum sa caut in biblioteca, dar ash vrea sa fie cum am gandit; daca greshesc, asta e.Ziceatzi un nume , cred ca este turcesc, cumva; am citit, candva, o carte care mi-a placut"Doamna cu haina de blana"...dupa amiaza voi cauta .
O zi buna!

Anonim spunea...

iar ai cumparat carti la kilogram?

Marie Jeanne spunea...

vai, cat mi-as dori sa mai gasesc si eu Nicuta Tanase. Cred ca oricare dintre carti m-ar face fericita. Am citit cand eram mai foarte tanara Muzicuta cu Schimbator si Ingerul meu Pazitor Mitica.
Deasemenea sunt disperata sa regasesc "La Goulue danseaza cu Chocolat" de Leonida Neamtu...
Nu ramane decat sa bat anticariatele...dar pana acum n-am gasit nimic. Nu-i vorba, consolari sunt destule :-D

FlyingRoo spunea...

Stiu ca e o postare veche dar azi am "nimerit" pe blog "googlind" numele lui Nicuta Tanase... si asta pentru ca mi-am adus aminte de expresia "Ce oameni domnule!"
I-am savurat cartile pe la 11-12 ani, l-am citit pe nerasuflate intradevar, asa cum il citisem pe Alehem cu un an inainte (la mine a fost inversa trecerea). Si acum izbunesc in ras cand duc acest dialog cu fratele meu, dialog evident scris de Nicuta:

Papagalu': ce mananci?
Nicuta: iaurt
Papagalu': nu-i iaurt!
Nicuta: da' ce-i?
Papagalu': gem de vaca!

zwk spunea...

Ah Doamne... Unde găsesc și eu alte cărți de Nicuță Tănase?
Am cumpărat de la vânzătorii de la universitate tot ce aveau.
Adică Am fugit de acasă. Atât am găsit...
Alte cărți de unde pot face rost?
De asemenea, cine mă poate ajuta cu 2 pagini, una din M-am făcut băiat mare și una din Derbedeii?
Mulțumesc

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare