Mos Mitica - Taran agricultor : Io nu fur, iau!


Moshu’ era atat de batran , incat toata lumea ii spunea doar Moshu’, astfel incat numele lui s-a pierdut undeva prin praful ulitei (am totusi o banuiala ca l-ar chema Mitica).
Cum toti de pe ulita sunt intr-un fel sau altul rude, mai idepartate sau apropiate si cum portile curtilor sunt intotdeauna deschise , Moshul nostru care purta niste itari de lana chiar si pe timp de vara , legati la brau cu o sfoara impletita, cu buzunare largi si lungi pana la genunchi, de incapea acolo si un vitel fara sa bagi de seama , si o camesa alba de panza tot asa, lunga pana la genunchi, pe fondul asta ca toata lumea cunoaste pe toata lumea, Moshul nostru care nu mai avea alte preocupari decat sa-si care anii in spinare…si-a gasit o indeletnicire.
De cum se ivea soarele , incepea sa viziteze curtile oamenilor, ca erau acasa sau la camp, Moshu’ dadea cate o raita prin gradini, , uneori avea noroc si cate un nepot indepartat il cinstea cu o tzuiculitza , altu’ cu cate o paine , altu’ nu-i dadea nimic de frica nurorii Moshului care tabara peste ei cu scandalu’ ca i-au imbatat Moshu’ si ca dupa ce ca nu mai poate face el nicio treaba prin casa , il mai si imbata sa faca vreun atac de cord si sa se pricopseasca ea cu cheltuieli de inmormantare…in fine , Mosh’ se alegea el cu ceva , daca nu primea …lua , ca avea vederea buna si vedea imediat prima capsuna inrosita si zemoasa, primul strugure copt, marul cel mai frumos din pom, le aduna pe toate si le baga in buzunarele imense ale itarilor.
Mica fiind credeam ca daca as pune mana pe itarii lui si i-as lua la cotrobait, as gasi comori nebanuite si lucruri uitate acolo de cand lumea.

Pe mamaia, care ii e nepoata o vizita pe la primele ore ale diminetzei, ca eram vecini de curte si uneori trecea si pe la pranz, alteori cand nu te gandeai si pe unde nu banuiai te trezeai cu Moshu’ in fatza , voiam sa ne jucam si noi de-a v-ati ascunselea , ce sa te ascunzi ca el era bagat prin saia sau patul sa indese porumb uscat in buzunare , voiai sa iei ceva din pod, era si el p-acolo verificand strugurii pusi la stafidit, mai mai sa mori de inima inaintea lui.
Habar n-am cum putea sa traga dupa el sosonii aia grei de cauciuc fara sa scoata niciun zgomot. Nu-l auzea nimeni cand venea, cand pleca , alteori nici nu stiai ca a venit pe la tine decat daca observai ca iti lipseste din nuci, mere, pere sau ce se mai putea lua, nici cainii nu-l simteau sa-l latre.

Mamaia se mai supara pe el, nu-i placea ei sa ii iei ceva din gradina fara sa ceri, altfel e destul de darnica, si il mustruluia de cate ori il prindea.

- De ce furi, moshule , de ce furi ? pastrez si eu strugurii pentru nepoti, cand or veni pe la mine …si tu ce faci ? ii furi pe aia mai frumosi ? nu poti sa ceri , ca-ti dau eu altii, numai nu mai fura din aia ca ii pastrez pentru copii.
Si Moshu’ , inchidea discutia repede si se cara usurel cu buzunarele pline .
- Pai, pai, nu fur Victoritzo , nu fur , eu…doar iau .


Povestile de pana acum le puteti citi aici (click pe titlu):

2 comentarii:

PACO spunea...

Tare moshul daca vrei intra si la mine pe blog e diferit fata de al tau da mai aduce cate un zambet pe fata

tartoras spunea...

Mda, deja il citisem pe blogul "maimutzicii"...mi s-a facut asa un dor de copilarie si de TATA!!!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare