...iubitul ei nu-i un barbat !


Duminica asta mi-am luat Maimutza si am purces voiniceste spre Ploiesti, nu neaparat in plimbare, ci de nevoie. Am consumat noi motivul pentru care am ajuns acolo…si am zis sa ii arat maimutzei magazinele din oras. Cel putin unul mai central care este destul de cochet. Aici, la un magazin de bijuterii observ o fata destul de cunoscuta…mi-am dat un search in memorie si…am fost nevoit sa ma restartez ca nu se lega nimic de mine. Probabil de la oboseala, ca de obicei tin minte fetele, deh ! memorie vizuala, dar nu retin numele. Domnishoara in cauza ma zareste si ma striga subtil…atunci mi s-a facut lumina in creierash’. Vorbea putin peltic din cauza unui piercing pe care il avea in limba…Discutia avuta acum nu e interesanta. Interesanta este prima noastra intalnire.
In urma cu vreo patru ani, intr-un moment in care lucram pentru o firma care “vindea” masini am avut o perioada, circa 4-6 luni, cand m-am plimbat prin tara ca si reprezentant al firmei respective la diferite targuri auto. Dupa Cluj (unde am patimit!), Brasov (aici a fost adevarata jonglerie...ca sa nu se paruiasca intre ele sau sa nu fiu eu "executat) etc. a venit si randul Ploiestiului. Aici am avut nevoie de o hostessa care sa ma ajute in demersul meu profesional. Asa am cunoscut pe cea pe care am reintalnit-o acum. O fata foarte bine facuta, voluptoasa, creola. Numele ei nu il mai retin, asa cum am mai spus…nu din ignoranta, dar pur su simplu nu retin numele oamenilor, decat daca devin foarte importanti pentru mine.
Aveam de stat impreuna la targ in jur de cinci zile, targ in aer liber…primele doua zile au fost calme, de-a dreptul profesionale. Schimbam cateva cuvinte dimineata cand ii spuneam ce are de facut si ii mai dadeam indicatii cand era cazul si atat. Cea de-a treia zi, dimineata a inceput sa ploua. Motiv pentru care ne-am ascuns sub umbrela de la stand si am stat acolo cam vreo jumatate de ora. Moment in care, mai de voie mai de nevoie, am intrat mai mult in vorba. Ea era destul de agitata si suparata. Am intrebat-o de ce…Probleme amoroase. Vreau sa zic ca nu imi era indiferenta. Arata extrem de bine. Inalta, corpolenta, buze pline, putin timida, dar totusi tupeista…era o femeie pe care nu puteai sa nu o doresti. Poate de aia o si angajasem pe ea pentru ca ceea ce vedeam si eu in mod sigur vedeau si eventualii clienti. Insa din tumultul situatiei si a datoriei profesionale…nu prea aprofundasem situatia. Acum o aveam langa mine…si putin umeda de la ploaie si o descopeream. Am dorit sa aflu mai multe…de dragul conversatiei. Ca vorba aia : « Ce iti pasa tie, Jeane, ca o fi ea sau alta ! » pentru ca trebuie spus ca odata ajuns in Ploiesti nu imi statea mie capu’ la munca…numai pe la hostessele celelalte stateam, mai o caterinca, mai un avans…si in fiecare zi aveam cate ceva de facut dupa ce se incheia targul. Dar in ograda mea nu ma prea uitasem. Si acum…asa plouata…Mi-a spus ca s-a certat cu « prietena ». « Ei si ce ? Ne mai certam si noi baietii, dar bem pana ne facem muci si ne trece », imi ziceam eu in gand, ca nu vroiam sa ma exprim…o lasam sa se descarce. Imi zicea ca prietena ei s-a suparat pe ea ca s-a dus la cumparaturi cu o alta amica… « Ce ti-e si cu pitzipoancele astea ! » ma gandeam eu… “se consuma ca proastele ca a fost asta la shopping cu o alta pitzipoanca” . Mintea mea lucra non-stop…ea vorbea si eu dadeam din cap a intelegere, dar eram inca putin sictirit de fitele ei…nu intelegeam ce se ambaleza asa…Imi spuse apoi ca o suspecteaza pe prietena ei ca ar umbla cu sefa ei. Ca stia ea ca sefa asteia tot incearca sa le desparta ca o vrea pe prietena hostessei mele numai pentru ea. Deja incepusem sa imi pierd rabdarea si am intrebat-o… « Si ? Tu de ce suferi asa ! Ca doar nu ti-a luat barbatu’…va impacati voi ! » si dadeam sa schimb subiectul. Insa vine replica care m-a bulversat pentru cateva clipe : « Pai, o iubesc ! ». M-am dezmeticit repede si am spus. “In fine, e normal, e prietena ta…dar va impacati voi. Sa nu va certati de la un barbat ca atunci e mai grav, nu va mai impacati » Eu incercam sa par destept. Dar de data asta cred ca eram pe peronul gresit pentru ca ea imi explica natural si direct ca este bisexuala, iar « prietena » ei, pe care eu o credeam prietena ei, este de fapt amanta, iubita ei si este lesbiana de-a dreptu’. Pentru cateva secunde, daca nu minute bune nu am scos nici un sunet, cred ca nici nu mai respiram. Cred ca pe fata mea se citea stupefactia si o anumita parere de rau pentru ca ma uitam la ea cat de bine era si ma gandeam ca este pierduta pentru toti barbatii. M-a trezit spunandu-mi ca ea nu e lesbiana, decat de cand s-a intalnit cu prietena despre care imi povestise si ca erau impreuna de 6 luni. Ma manca sa ii pun o groaza de intrebari, era prima lesbiana cu care vorbeam (in ignoranta mea de atunci si de acum, subiectul imi era cum imi este si acum, destul de necunoscut), dar aparuse soarele si incepusera sa se inghesuie vizitatorii. In continuare ziua a fost extrem de grea…imi era gandul numai la discutia avuta. Era si o curiozitate nevinovata, dar mai ales una foarte vinovata, exagerat de vinovata. Ajuns acasa, in Bucuresti (pentru ca este de mentionat ca bugetul alocat imi permitea sa iau si camera la hotel, insa eu alesesem sa vin seara in Bucuresti), m-am zvarcolit toata noaptea si eram nerabdator sa aflu ce mai zice…si nu numai!
Ziua urmatoare ma rugam sa ploua ca sa stam iar impreuna sa ne conversam. Nu a plouat…dar oricum stateam mai mult prin preajma ei…uitasem de toate celelalte hostesse de la celelalte standuri. Nu mai prezentau interes, erau prea normale…si d-astea mai vazusem. Hostessa mea insa era in continuare agitata. Se uita dupa masinile de pe strada in ideea ca o sa isi vada iubita. Nu a vazut-o. Eu in schimb bagasem placa cu consolarea…si incercam sa o consolez cat mai aproape si mai bine. Atat de bine faceam faza de consolare incat dupa program am mai stat la o discutie cu bere, multa bere. Ea plangea, eu « intelegeam », ea se plangea, eu « las’ ca trece ! »…si se facu seara si mai era sa pierd ultimul microbus spre Bucuresti. Insa a meritat. Eram asa de buni prieteni…ca poate de la prea multa consolare, sau poate de la prea multa bere, nu stiu… isi facuse cuib in bratele mele si ne-am sarutat. Am fost cam frustrat in seara aia ca a trebuit sa plec din Ploiesti spre casa…dar si sa stau nu avea sens pentru ca hostessa mea isi pusese in cap sa aibe o discutie cu iubita ei. Am lasat-o in speranta sa nu se impace in urmatoarele doua zile.
In cea de-a patra zi, penultima…venisem in Ploiesti manat de o curiozitate, nerabdare si dorinta puternica. Speranta mea era ca discutia dintre cele doua amazoane, pe una o stiam si puteam sa fac comparatia asta in ceea ce o priveste, sa nu fie una pozitiva ca imi transforma planurile mele in unele cu sorti de izbanda negative. Si se pare ca ruga nespusa mi-a fost “auzita”, ca voluptoasa mea “angajata” a venit incercanata de plans si extrem de trista. Tristetea ei ma facea pe mine fericit, asa ca am bagat iar din top si am apelat la rezervele de compasiune de care faceam dovada la purtator. Se pare ca tot Universul a complotat in favoarea mea…pentru ca a fost o zi mai posomorata si ploaia ameninta sa vina destul de hotarat asa ca nu prea au existat vizitatori. Deci am avut noi mai multe sanse de a ne consola reciproc. Dar mai subtire de fata cu lumea si mai mult pe ascuns si doar verbal. « Verbalul » asta ma oftica teribil pe mine…ca vorba aia : « Fai, fata, eu cu consolarea…dar cu dusul rece tot eu ?! » Insa parca nu puteam sa fac vreun pas in ideea asta. Asa ca a trecut si ziua respectiva ca si precedenta. Am vorbit pana ni s-a uscat gura si apoi, dupa program, iar am dat-o pe bere si iar si-a gasit consolarea la mine…in brate. Bratele nu ma dureau, dar sufeream totusi teribil. Dar pentru ca era o perioada cand apa calda se oprea in Bucuresti si sa vreau altceva, tot de dus rece aveam parte. Asa ca m-am tratat voiniceste cu un dus rece, doua dusuri reci, trei dusuri reci…pana am inghetat toti hormonii.
Ultima zi de targ a fost una perfecta…pentru mine. A plouat cu galeata toata ziua. Asa ca…iar am dat-o pe bere. Iar am dat-o pe consolare si « te inteleg, draga mea… », desi abia mai auzeam ce zice…nu de alta…dar zicea acelasi lucru de trei zile…deja visam ceea ce spunea. Insa se pare ca fata avea nevoie de mai mult decat vorbe…pentru ca din cauza « frigului » pe care il debita caloriferul…a simtit nevoia sa se inghesuie sa se incalzeasca ca inghetzase la cele 20 de grade din bar. Eu baiat galanton, un adevarat gentelman, ce sa mai…, am primit-o la pieptu-mi de arama. Mai mi-a produs ceva dureri de cap…ca ma gandeam ca iar prestez dusuri reci, dar fata avea nevoie de mai multa consolare decat credeam eu…pentru ca devenisem foarte tandri, prea tandri pentru un bar. Asa ca am decis de comun acord de unul singur ca ar mai bine sa ii propun sa mergem la un hotel sa stam putin de vorba ca se facuse cam frig in bar. A acceptat imediat pentru ca era extrem de suparata, dar suparata rau…nu asa !? Asa ca am luat o camera la cel mai apropiat hotel si ne-am mai incalzit nitzel…eu trebuie sa recunosc ca pana sa ajung la hotel eram mai degraba in flacari…dar asta e alta poveste. Dupa partida de sex consolativa, seara, cand am plecat spre casa eram mai usor…aveam inima usoara ca stiam ca am facut o fapta buna…am consolat o tanara domnitza trista si poate i-am dat motive de a isi revizui planurile de viata.
Ca si concluzie, desi nu e nici una…dar daca tot am scris un text fara subiect, pot sa il las si fara o concluzie clara, nu ?...Deci ca si concluzie…cateva versuri dintr-o melodie a trupei Spitalul de Urgenta care imi venea in cap cand ma intorceam acasa dupa o saptamana in Ploiesti.


« Nu-mi pasa de nimic...de nimic

Sunt fericit...

Nu-mi pasa de nimic

Nu-mi pasa de nimic...de nimic

Sunt fericit..

Nu-mi pasa de nimic.


Nu-mi pasa ca iubita shi-a inselat

Nu-mi pasa ca iubitul ei nu-i un barbat

Prietenii si vodka sunt aici,

ti-am spus

Restul nu conteaza,

stam si radem un apus »

PS: ...ca nu imi place sa va las cu ochii in soare. Tipa a ramas consecventa, ba mai mult...ea zice ca are o "prietena" si a renuntat total (momentan!) sa incerce sa aibe un "prieten" (pentru ca barbatii au dezamagit-o) in timp ce prietena din urma cu patru ani s-a maritat si are un copil. Deci...viata e complexa, imprevizibila si are numeroase fatzete...

11 comentarii:

Petrescu spunea...

Ce P.S. incurcat!

Jean Bica spunea...

*Petrescu: Mai citeshte-l odata...o sa il intelegi! Nu sunt adeptul PS-urilor simple si "mura in gura"...si totusi asta e unul de genul "mura in gura"!

Petrescu spunea...

Ha! Hai ca ai fost tare! Ma gandeam la finalul povestii, reale sau nu...si nu la faptul ca as fi avut nevoie de mai multe lecturari ca sa il inteleg. In fine...iti dau si eu un raspuns ,,mura-n gura'' si mai bine ma abtin de la a face comentarii.

Jean Bica spunea...

Domn Petrescu, nu vroiam sa te persiflez tare... Doar ca nici finalul povestii nu mi se pare incurcat...e simplu...ea suferea, eu profitam, ea s-a intors la prietena ei...atunci si s-au despartit mai tarziu. Si prietena ei si ea...cred ca au fost doar terbiliste, prietenei i-a trecut, ei inca nu...dar presimt ca pana pe la 25-26 de ani o sa-i treaca. Pot sa pun si pariu... Ii placea doar ideea de a fi asa...era cool...dar o sa-i treaca! O sa-i treaca sa imparta patul tot cu o femeie, o sa ii treaca de a schimba partenerele sau partenerii... Deci, nu e nimic incurcat...trebuie doar sa urmaresti faptele si sa ai gandire de perspectiva. Nimic nu e incurcat...doar noi il facem asa!

Anonim spunea...

brutus: mmmmm draguta, interesanta experienta in orasul meu de republicani..............sincer si eu imi doresc un prieten gay.....iar comentariul cu ea suferea, eu profitam....cah!!!!....oare nici acum nu intelegi..........barbatul cucereste...femeia alege!!!!!..........ea profita mai mult ca tine de tine...tu ai fost consolarea!!!!offfffffff

Jean Bica spunea...

* Brutus: Tu, Brutus, tu... Tu imi spui mie ca ratza impunge cand ea macane si fuge?!

Anonim spunea...

Eu, Brutus, eu!!!mmmmmm....drumul spre iad e pavat cu intentii bune.

Jean Bica spunea...

Foarte tare,daca tot ai ajuns acolo si e asa cum spui iti recomand sa ramai acolo...ca aici pe pamant nu e nimic pavat...sunt numai gropi.

Anonim spunea...

Brutus: evoluam calcand in ele.... eu prefer sa evoluez!!!

Jean Bica spunea...

Ma bucur pentru tine. Ma bucur ca ai evoluat calcand in gropi, doar ca ai evoluat in directia gresita. Esti in iad unde drumurile sunt pavate...foarte bine, dar la ce iti foloseste?

Anonim spunea...

Brutus: dle stie tot... se pare ca te cam inseli...mai am pana acolo..asta in cazul in care nu ma stric pe drum, ca sigur mor dand primaria (bugetarii)in judecata

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare