De vrei sa ma bati, fa-o pe muzica lu’ Gabi Lunca

Uite asha se duc recordurile…cat ai zice « conserva de peste in suc de roshi si ulei de masline, trei la prêt de cinci ».
De mic am fost un spirit combativ si competitiv, dar mai mult cu altii pentru prima si mai mult pentru mine in ceea de a doua. Adica, combateam pe cine prindeam ca se uita urat la mine si eram in competitie cu mine insumi de fiecare data cand aveam ocazia, si aveam… Ba vroaiam sa vad ca ma tzin oasele cand saream din autobuze in mers, ba saream la bataie cu personaje cu mult mai mari decat mine sau mult mai multi…si, ma mai tineau, nu ma mai tineau…depinde cum imi era horoscopul in ziua respectiva…cert este ca pana acum am fost printre cei norocosi, nu am fost chiar atat de tare shifonat de propriile fapte, si fu un numar mare de boacane. Pe la 19 ani, intr-o situatie de cocos, cred ca mai mult am vrut sa ma dau mare ca eram cu doua pitzipoance dupa mine, am depus prea mult efort cu pumnul in capul unui creshtin si mi-am fracturat mana. Zi urata pentru mine, foarte urata…o femeie de serviciu cu halat alb de la Municipal dupa ce iese din cabinetul doctorului cand acesta se uita la radiografia mea…stramba din nas, tztzaie de cateva ori si zice ca e groasa, pierd degetu’…Eu, suflet suferind pun botu’ si nu ma uit ca in loc de statoscop purta cu ea matura si o cred. Prin ce frica am trecut nu va spun…dar asta a fost momentul in care am luat decizia sa ma potolesc. Asta si urmatoarele 6 luni cand mi-a rupt osul de doua ori ca se prinsese gresit si cand am stat cu mana in ghips, mai pe finalul acestei perioade am ramas doar cu degetul fracturat in ghips. Si degetul cu pricina era cel mijlociu…asa ca e lesne de inteles ce mesaj transmiteam lumii.
Si dupa o astfel de introducere, scurta, ca si discursurile mele cand invitam un client pe scaun sa se tunda…sa spun ca de atunci, de la 19 ani…am fost baiat cuminte. Nu m-am mai batut cu nimeni. Nu zic ca nu am avut tentatii…si inca cate. Ca nu am avut frustrari…cu duiumul. Dar am reusit sa imi pastrez cuvantul dat pe culoarul Spitalului Municipal inainte de a leshina din cauza durerii. Pana ieri seara cand…ca in zona crepusculara, am fost pus in situatia de a imi incalca recordul. Am zis “zona crepusculara” pentru ca habar nu am cum s-a ajuns aici, pot doar sa presupun.
Cred ca povestea a inceput la Eroilor cand, patruns de cartea pe care o citeam cred ca i-am cam inoportunat pe doi tipi care asteptau si ei metroul. Inoportunat e mult spus, nu am facut decat sa ma asez jos pe scaun pe peron si ei nu au putut sta unul langa altul. Pentru ca oricum urma sa vina trenul nu am mai binevoit sa ma mut… au facut ceva comentarii rautacioase si golanesti…eram prea preocupat de carte ca sa ii bag in seama. In metrou, culmea mergeau in acelasi sens cu mine, iar nu le-a placut ca le-am stat probabil in cale…iar comentarii. I-am ignorat si aici cu la fel de mare talent datorita cartii care ma absorbea. Am coborat toti trei la Armata Poporului. Eu ca de obicei, am mai zabovit pe peron ca sa treaca tot puhoiul de lume, prilej cu care am mai citit ceva pagini…in jurul meu habar nu aveam ce se intampla. Ma indrept spre scarile rulante, imi bag castile in urechi si dau drumul la Goran Bregovic. Cei care ma cunosc stiu ca nu imi lipseste niciodata melodiile lui din MP3. Si urc pe scarile rulante. In jurul meu, mai bine zis in spatele meu se putea sa fi cazut si avioane…daca nu imi ardeau fundul…nu aveam cum sa stiu, nu auzeam nimic in afara de muzica data la maxim. Pe la finalul scarii rulante simt cum trepida aceasta. Ma uit in spate, « prietenii » mei de peron si vagon alergau in sus…nu imi pun intrebari, treaba lor. Imi intorc privirea si ascult mai departe…Si incepe dansul.
Cei doi ajung si ei sus si probabil s-a gandit sa imi dea o lectie pentru ca le-am stat si de data asta in cale. Sus mergand spre casa ma trezesc cu o palma peste cap. Cand m-am intors sa vad ce m-a lovit unul dintre ei ma impinge, celalalt venea sa ma loveasca si chiar asta a facut. Toata chestia asta ma prinsesera pe mine cu mainile in buzunar si cu castile in urechi cu muzica data la maxim. Habar nu aveam ce ziceau aia…vedeam doar ca se rastesc la mine si simteam cum ma imbranceau si incercau sa ma loveasca. Juma’ din spirit de conservare, juma’ datorita muzicii pe care o ascultam…am incercat sa scap si am inceput sa impart picioare in incheieturile agresorilor si unuia dintre ei sa imi pun o talpa in piept care l-au naucit…nu cred ca din cauza fortei, desi a cazut in fund din cauza ei, ci pentru ca nu se astepta la o astfel de reactie de la mine…Toate acestea au fost facute cu mainile in buzunar pentru ca in focul evenimentelor nu apucasem sa ma gandesc ca e mai bine sa le scot… Dar si cand le-am scos… Cum spuneam ascultam Bregovic, melodia cred ca ii spune « Bubamara » (am cercetat ulterior), si toate aceste miscari ale mele erau sincronizate cu muzica…mai ales cand am apucat sa scot mainile din buzunar si am inceput sa pedalez cu ele prin aer si sa impart palme si picioare (dat fiind accidentul avut, cred ca am o teama mare de a mai strange pumnul si nici nu prea pot fizic sa o fac). Si zburdam pe melodia lui Bregovic de zici ca eram cel putin un dansator sarb intrat in priza. Vazandu-se atat de incoltzitzi cei doi s-au retras la fel de repede cum venisera…si eu ramasesem in mijlocul strazii cu castile in ureche ascultand sfarsitul melodiei si lasandu-ma privit de cei cativa trecatori care nu intelegeau ce se intampla. Nici eu nu am prea inteles, dar ce mai conteaza.
Acum parca ma bate gandul sa le dau un sfat celor care mai intentioneaza sa mai imi dea vreo lectie…sa o faca si ei cand ascult Gabi Lunca « Am avut baieti si fete » sau orice alta melodie mai lenta, ca daca o mai fac cand ascult muzica d-asta antrenanta care imi picura adrenalina in ureche….nu e bine. Ma gandesc, daca ma atacau cei doi cand ascultam « Kalasnijicov » al aceluiashi Bregovic…sau « Pittbull »…pai era vai de mama lor. Ca melodiile astea sunt atat de antrenante de te scoala si din morti.
Daca se intreaba cineva daca sunt bine, de parca i-ar pasa cuiva, pot sa le spun ca m-am dus sa ma tund dupa...si cand m-am uitat in oglinda, nu am vazut nimic schimbat...ca vorba aia: "In cartierul meu si pe muzica mea... le-am amanetat deja...Cateva!"

4 comentarii:

Medeea76 spunea...

Jeane, esti tare, m-ai facut sa rad rau de tot. Bine ca nu ascultai Vangelis.

Schoolgirl spunea...

http://schoolgirlswardrobe.blogspot.com/
cand ai timp arunca o privire
multumesc.
o zi frumoasa

Jean Bica spunea...

*Medeea76: Nu stiu daca sunt tare...ca habar nu am ce s-a intamplat...atat de repede a fost totul. Dar sunt de acord cu tine ca ar fi fost altceva daca ascultam vreo melodie lenta...
*Schoolgirl: nu m-ai convins sa intru la tine pe blog cu mesajul asta...poate data viitoare.

noptilealbe spunea...

:)))) omfg Jeane n-am mai intrat de ceva timp pe blogul tau ca nu mai nimeream linkul si dupa aia uitam.. si am avut si problema aia cu id-ul tau de mess ... da` acu` m-am prapadit mai rau ca la aia cu spermograma :)) genial... sfatul meu... pune niste Marilyn Manson in mp3, asa, pentru orice eventualitate.

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare