Operatiunea « “Maimutza se marita”…cu mine ! », continua !

De cand cu decizia de a ma casatori cu maimutza amandoi suntem pasibili de a ne imbolnavi. Sa facem diabet de atata dulcegarii. Pai de la diminutive pana la comportamentul oamenilor…totul e numai zahar. Eu nu mai sunt Jean, sunt « ginerica », ea nu mai e Maimutza, e miresica (apropo, la cuvantul asta fac atac de cord instant « ca cafeaua »). In orice magazin de profil dam de pitzipoance si pitziponci care isi tzuguie buzele si baga din top : ginerica, miresica, finutzi, nashei, buchetzelul, rochitza etc.…Ptiu, drace ! Mai sa dau in icter !
Dar asta cu dulcegariile nu e totul…tind sa ma imbolnavesc si de « listita ». Am facut la liste de mi-au sarit capacele…toata lumea ne impinge sa facem liste. Liste de ce avem de facut, liste de invitati, liste de melodii, liste de liste. Ajungem ca in bancuri, lista pentru lista in care am trecut sumarul listelor, pe care am…baut-o!

Nici nu ne dezmeticisem bine din entuziasmul deciziei si din incurajarile si sfaturile apropiatilor ca s-au inceput listele. Apropo, cred ca toata lumea sufera de « sfatita ». De nu am auzit la sfaturi in ultimul timp…de as putea sa fac o carte de « Sfaturi de nunta ».
Si aici au inceput problemele. Mi-am dat seama ca sunt cam incult. Pai majoritatea termenilor imi erau necunoscuti, fie nu le intelegeam sensul in situatia data, fie pur si simplu nu le intelegeam sensul in general.

« Cocarde » - asta a fost cel care m-a amuzat teribil. Cum adica “cocardele”? Si diminutivul care e? “Cocardushe”? Si in plus, ok…trebuie sa ii cocardim pe invitati..dar de ce? Fara sa le punem cocarde in piept nu se poate ? E o chestie mafiota…sau putin comunista. Adica ei nu stiu unde au venit si cine mai e acolo ? Nu ar fi mai bine sa stabilesc cu invitatii un salut al nostru…sau o parola ? Sa zicem ca la nunta mea parola este : « Pitpalacul pitpaliceste pe englezeste » si asa se recunosc intre ei. Si asa mai fac si eu economie la cocarde care intre noi fie vorba suna cam vulgar. Mai ales ca din cate am inteles eu sunt niste flori artificiale sau, daca vrei, naturale. Cum sa ii zic eu unui invitat : « Stai, bre, sa-ti pun flori pe piept ! » Suna cam sinistru. Sau « Unde fugi, bre, stai sa te cocardesc ! ». Nu e cam golanesc ? Iar noi suntem niste finutzi !
« Marturii », alta belea. Adica cum ? Tu vii la nunta mea si eu iti dau o dovada, o marturie, ca ai fost la mine ? Ca sa te lauzi probabil la aia de nu au fost, nu ? Si de ce sa iti dau bomboane ? Eu tin la integritatea dintilor tai, de ce sa incurajez caria dentara ? Eu cred ca o sa dau la nunta mea pe post de « marturii » o carte. Ma si reprezinta si mai se culturalizeaza omu’. Sau un sul de hartie igienica ca se aude ca vin vremuri grele. Sau…eu stiu ?! dau o invitatie la botez…ca sa imi fidelizez publicul.
« Naproane », asta suna cam chimic. Prima data am strambat din nas…nu imi vine de fel in cap ce ar putea fi. Lumea zice ca ar fi servetzelele…dar de ce nu le zice simplu, servetzele? Sa inteleaga tot romanu ! Si mai ales eu. Cica sunt totusi niste servetzele mai speciale…nu asa, un shervetzel oarecare…De parca eu cand o sa fiu cu morcovu in fund cu tot cu ghiveci o sa mai imi pese mie cu ce ma sterg la bot sau unde isi varsa soacra lacrimile. Adica daca ii zice « naproane » o sa fie mai cald afara ?
« Drapaje », astea chiar nu stiu ce sunt…dar cica musai am nevoie de ele…Cred ca sunt niste perdele pe care sa le agat de masa…De parca daca ma impiedic de covor sau ma impiedic de « drapaje » nu tot in nas ajung. Dar toata lumea a zis ca trebuie sa pun chestii d-astea pe masa ca asa se face…Ei si ? Ete o sa fiu eu ala de sparge obiceiu’. Mai ales ca nu pricep ce si la ce imi folosesc.

Lista cred ca poate continua cu chestii inutile care sunt de neaparata nevoie… Vorba aia, nevoie – nevoie, dar sa stim si noi…si noi abia daca stim unde ne tinem capu’ , ce e aia drapaje, cocardele, naproane sau marturii.
De saptamana asta trebuie sa caut carciuma, sa caut un GiGeu (pentru aia ce nu stiu limbile (mele) straine, e vorba de disc jockey – DJ-u !), sa ma duc sa vorbesc cu Tata Popa ca sa ma prezinte lu’ Doamne-Doamne in aceeasi zi cu paranghelia mea, dar nu inainte sa ma vada organele statului. Nici asta nu am inteles-o, de ce trimishi lu’ Doamne-Doamne nu ne pot casatori daca nu avem certificat de la stat…dar aflu eu !

Citeste si celelalte episoade din rubrica "Jurnal de ginerica" (CLICK AICI!)

2 comentarii:

Petrescu spunea...

Cand ati fixat evenimentul?

Jean Bica spunea...

*Petrescu: In vara! Nu stiu exact toate elementele ca sa pot sa zic: JEAN BICA SE INSOARA CU MAIMUTZA IN ZIUA XX DIN LUNA XXXXX...si stirea sa fie preluata de toata mass-media...Asa ca nu pot sa spun decat ca "in vara"

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare