Greierele si furnica (II)


Citeste prima parte a povestii! (click aici!)

La ora stabilita cei doi se intalnira. El rasufla usurat totusi : « E lasa ca si asa am stat destul fara sa beau… ». Intalnirea lor a fost una placuta. El a dus-o intr-un bar underground si au stat pe jos pe scara band bere la halba. Cappuccino nu aveau. Ei i-a fost putin cam greu, fusta mini, dreapta, nu o lasa sa stea jos. Un timp a stat in picioare. Prima bere. La a doua a incercat sa stea jos, picior peste picior. La a treia bere deja nu mai conta ca tot barul de jos ii vedea chilotii din plasa cumparati de la Paris prin intermediul unei colege trimise la training acolo. Pe la orele 23.00 deja Viorica se gandea sa plece pentru ca a doua zi se ducea la munca. Gore considera ca poate sa mai stea si ea macar pana pe la 2 – 3.00 noaptea dupa care daca insista sa se duca acasa sa se culce ca pensionarii. Ea a spus ca mai sta o jumatate de ora. Pe la 1 noaptea se gandeau unde sa mearga, la el sau la ea. La el ar fi avut liniste, pana pe la 3.00 cand se intorceau cei trei colegi de camera si prietenele lor din seara aia. Dupa aceea se vor sufoca sub patura care va trebui sa si-o puna deasupra ca sa poata continua ce au inceput sau sa se imbrace ca sa nu fie vreo invitatie la o orgie. La 1.30 s-au decis. El sta mai aproape, asa ca au mers la ea. Au luat un taxi si o sticla de votcka, in ordinea asta. Taximetristul nu prea a fost de acord sa opreasca la chioscul intalnit in cale, dar Gore deschisese deja usa si ii era teama ca odata cu el cade si plata cursei. Gresea. Viorica a platit si cursa si votcka. Gore nu avea bani ca i-a dat pe toti, pe tigari. Viorica nu fuma. Dar ce conta.

Au urcat la ea. In lift a mai urcat ceva. Viorica s-a ocupat de asta. Ca era prea incalzita si Gore nu prea. Asa ca…l-a ajutat ea. Garsoniera lui Viorica era una mica, de muncitoare. Abia daca intra o bibloteca, un birou, un pat, un televizor si vreo 3 shifoniere in cei 200 de metri patrati. Gore era uimit. Dar nu de casa. Ci de frigiderul in care nu a gasit gheata. Si nici bautura. El zicea ca e pacat sa ai un frigider de doi pe doi metri si sa nu ai si tu macar o bere in el. Era randul lui Viorica sa fie uimita cand a si-a dat seama ca nici ea nu are nimic in ea. Dar ea a rezolvat rapid situatia. Gore mai greu, ca bause mai mult. Dar pentru Viorica era suficient. Uitase cum e.

Gore si Viorica s-au mutat impreuna dupa mai putin de o saptamana de cand s-au ciocnit la metrou. Acum Viorica se ciocnea cu el seara acasa cand venea de la munca si el se scula din somn. Se ciocneau ce se ciocneau si apoi Viorica se culca ca a doua zi trebuia sa mearga la multinationala. Gore se apuca de compus. El a doua zi nu mergea nicaieri. Decat rar cand mai avea cate un concert. Primele doua luni, finalul primaverii, avea putine. Dar cand a venit vara, Viorica si Gore, acum un Grig autentic, nu s-au mai cionit acasa, decat rar. Grig avea concerte pe litoral. Prin tara. Banii castigati erau reinvestiti in muza. Ca, spunea el, nu poate compune daca nu e putin ametit. Asa ca tot apela la muza s-a preferata, gin cu gheata. Acum nu mai era nevoie sa bea bere ca Viorica zicea ca berea il ingrasa, ginul e mai tonic.

Vara a trecut. Viorica venea in week endurile in care nu avea de munca dupa el si rar se mai intalneau la ea dimineata atunci cand el venea de la concerte si ea se farda sa plece la munca. Toata vara Grig a cantat si a sperat ca muza il va rasplati pentru curtea care i-a tot facut-o. Dar singurii multumiti erau cei care se ocupau cu distrubuirea sau turnarea muzei in pahar. Grig nu a ramas cu nimic. Si intr-o seara Viorica l-a facut iar Gore parasindu-l. Era prima zi de toamna. Prima zi cand incepuse ploaia si scazusera temperaturile. Gore s-a mutat inapoi in camera de camin. Viorica s-a dus acasa. A suferit. Si Gore si Viorica. Gore ca uitase cum e sa bei pe banii tai si sa nu auzi cum scartie arcurile colegilor in timp ce tu stai singur in pat. Viorica ca nu se mai ciocnea cu nimeni in garsoniera sa de corporatista cu statuete feng-shui ca sa nu sperie karma.

Toamna a trecut cu greu. Viorica s-a ingropat in munca, asa cum ii placea. Gore s-a ingropat in bautura si datorie, exact in ordinea asta pentru ca de cand se despartise de Viorica nu mai gasea nici o urata, s-ar fi multumit si cu o frumusetze, sa-i mai plateasca bautura. Nu mai era bun nici treaz, dar sa mai vrea cineva sa ameteasca…

In prima zi de iarna, Gore a murit. Coma alcoolica. Daduse in sfarsit de o urata dispusa sa plateasca pentru el bautura. Dar ca un facut si aceasta era angajata la o multinationala si pe la orele 12 noaptea spunea ca o sa retraga. Asa ca Gore s-a gandit ca nu e timp de pierdut. Dupa a treia sticla de votka, Gore s-a dus la toaleta. Nu a mai iesit de acolo. L-au gasit stand pe colac cu telefonul in mana. Telefonul o apela pe Viorica.

Viorica nu a raspuns la acest apel. Era in baie, abia venise de la munca. Nici ea nu a mai iesit din baie. Au gasit-o, dupa doua zile de absenta de la servici, medicii. Pe foaia ei, la motivul decesului era trecut : « Infart pe fond de suprasolicitare » . Sec. Semnatura si parafa doctorului.

Morala : « « Traieste » cat traiesti pentru ca atunci cand ai murit, sigur nu mai traiesti ».



4 comentarii:

Pierduta in Nebunia Voastra spunea...

=)))morala e geniala:))))

Hellboy spunea...

Geniala poveste! m-am prapadit de ras!! super postare

Jean Bica spunea...

*Pierduta in Nebunia Voastra: Adanca, nu?
*Hellboy: multumesc!

Bombitza spunea...

"Ca in viata, numa' ca invers!" dupa cum zicea cineva... :))))

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare