Amintiri: Franturi





Viata mea de maimutza a fost una frumoasa, chiar daca uneori am avut si necazuri, acum nu imi aduc aminte de ele. Azi, amintirile mele sunt multe legate de bunicii mei , care ma luau pe mine si fratele meu in primire din prima zi de vacanta si pana in ultima. Noaptea de dinaintea plecarii faceam cu fratele meu un soi de hora a bucuriei., topaiam haotic legati unul de altul prin toata casa pana se lasa cu o accidentare si tipam in gura mare « Plecaaaaaaam ! » , nu dormeam toata noaptea si ne zvarcoleam prin pat pana dimineatza cand alergam ca doi apucati inspre masina.

Mirosul de masina, de benzina amestecat cu miros de plastic si huse, mirosul asta de benzina imi aduce aminte de aproape toate calatoriile facute cu ai mei.In Trabant ne urcam cu avant toti patru . Fiecare aveam locul lui, greutatea era impartita in mod egal in cele patru colturi ale lui ca sa nu se ridice masina cu rotile in sus. Pare incredibil acum, dar asa era...Niciodata Trabantul nu a pornit din prima , asa ca in momentul imediat urmator coboram cu totii sa impingem la el, sa-i dam avant. Pe mine ma mai scuteau uneori, ziceau ca sunt cat o furnica si ca nu se simte daca sunt sau nu in masina , daca imping si eu sau nu Trabantul ala. Ma suparam atunci ca nu luau in considerare ajutorul meu si atunci , in masina stand pe locul din spate impingeam cu toata puterea mea in scaunele din fata , eram ferm convinsa ca eu fac masina sa se miste si nu ai mei parinti care se chinuiau de afara , nu am spus la nimeni niciodata pentru ca nu ar mai fi avut efect vraja mea, pe care o pastram numai pentru cauze exceptionale. Cum ar fi fost sa nu porneasca masina si sa nu mai puteam pleca inspre bunici ? Pe vremea aia eram convinsa ca am puteri supranaturale , mostenite de la tatal meu care avea o broasca in brat . De fapt era doar muschiul lui de la brat , pe care si-l misca din cand in cand ca sa ma pacaleasca pe mine sa nu mai beau apa inainte de masa si sa-mi stric apetitul care si asa era aproape inexistent. Bine, si eu eram aproape inexistenta. Un chistoc de fata cu parul valvoi si cretz-cretz, care se impiedica in propria umbra de nauca ce era. Dar eram nauca ca stiam ca tot timpul vegheaza cineva pentru mine. Simteam ca cineva, mama, tata, bunicii, sunt undeva in spate si stiu ca eu fac prostii, dar probabil nu erau prea mari de nu interveneau. Tata ma speria ca o sa fac broaste in burta si ca sa-mi dovedeasca imi arata broasca lui care traia in brat. Mie oricum mi se parea genial sa ai o broasca in brat si ma laudam la toti copii cu tatal meu in care salashuia o broasca.

In fine , cu puterile mele supranaturale, Trabantul pornea cu zgomote , cu portbagajul mai mult tarat pe asfalt de greutatea ce-o purta .Iarna era atat de frig in masina , ventilatorul ala facea mai mult zgomot si baga mai mult mirosul de benzina inauntru, aerul abia se incalzea un pic pana cand ajungeam la destinatie dupa vro 3 ore de mers, asa ca picioarele incepeau sa ne amorteasca la toti, mama ne punea cojocul ei peste noi , eu imi bagam picioarele pe manecile cojocului, masina intotdeauna se strica chiar cu cativa zeci de kilometri inainte sa ajungem, cu toate astea tata nu se enerva nicodata , mesterea in liniste , singur , cu mainile inghetate printre matzele masinii, cu parul zbarlit de vant , cu umerii stransi de frig. Mama incerca mereu sa-l ajute , nu reusea niciodata ca nu stia despre ce e vorba , asa ca statea cu noi in masina si nu ne lasa sa-l zapacim pe tata la cap cu intrebari de genul : « tati, da’ ce are ? » « stii sa o repari ? », « tati, da ‘ mai dureaza mult ? ».
Mama ne dadea biscuiti si mere , tata intodeauna reusea sa repare Trabantzelul, si ajungeam la mamaia,care ne astepta intotdeauna cu soba calda si masa pusa, cu ciorbica acoperita cu stergar ca sa se pastreze calda , ea miroasea mereu a leustean si ne astepata in fata portii. Fiecare drum spre mamaia era o aventura. Acum mi se poate parea plictisitor, dar atunci era o aventura...eu asa imi inchipuiam. Asta visam.

Povestile de pana acum le puteti citi aici (click pe titlu):

6 comentarii:

Sascha spunea...

si eu imi amintesc cu drag toate ciorbele baute la mamaia, cum se strica olcit-ul pe valea oltului, cum plecam cu mama cu stop-ul si tata ramanea cu masina si cum totul era amuzant si feeric.acum, mama se enerveaza cand se strica masina, desi nu se mai strica, eu abia astept sa ajung la mamaia sa ma intalnesc cu prietenii si tata suspina nefericit cand stie ca mama sa nu mai e tanara...si totul deivne trist si rece...dar tu m-ai facut sa zambesc si sa-mi fie mai dor, daca era posibil, de copilarie...

Jovi spunea...

ai o leapsa de la mine la:
http://jovimpresii.blogspot.com/2009/02/despre-literatura.html

Paul Gabor spunea...

Frumos tare de tot, imi place trabantul la nebunie.... Place mult la tine si despre bloguletzul tau....HAhaha... Felicitari...

Jean Bica spunea...

*Jovi: Am sa raspund la ea, dar nu imediat...

Jean Bica spunea...

*Sascha si Paul Gabor: Amintirile acestea sunt ale Maimutzei. Si mai are pe http://hanulmaimutzei.blogspot.com. Asa ca o las pe ea sa va raspunda si sa va impartasheasca si alte amintiri. Ale mele sunt mai contondente ca doar traiesc intre betoane si am vazut pamant doar la mama in ghiveci si in gura mea cand mai cadeam ca blegovanu' prin parc.

HANUL MAIMUTZEI spunea...

*Sascha : ehe bunicile sunt niste magicieni, arunca niste chestii acolo in oala , le pun la foc pe vatra si gata bunatate de mancare …trist este faptul ca nepotii nostri nu vor mai avea bunici cu basmale si sortzuri care sa le impleteasca manusi de lana , ci niste doamne care or sa le cumpere chestii la moda din magazine cu lucruri in serie , deh si civilizatia are minusurile ei…

* Paul Gabor : mie imi spui de trabant ? tata inca mai plange dupa el cu toate ca acum are o masina bunicica …

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare