Nu mor caii cand vor cainii…



Incerc o stare de revolta. Nu imi iese. Pot doar sa ma amuz a paguba. Anul trecut il incepeam cu un doctor la cap si l-am continuat intr-un mare fel...L-am inceput rau de tot, cu Salvare chemata la orele 17.00, pe 31 decembrie si aparuta cu mai putin de o ora inainte de anul nou, si pe 1 ianuarie, asa ca de inceput de an...inca o Salvare chemata si aparuta, de data asta, in scurt timp...urma apoi vreo doua saptamani de injectii din sase in sase ore...Dar anul ce a urmat...a fost bun.

Anul acesta am inceput anul super, insa de o saptamana retraiesc momentele de anul trecut. Ma simt ca intr-o bucla a timpului in care retraiesc la infinit aceeasi experienta de viata. Aceleasi dureri in piept si in spate. Aceiasi plamani inflamati si tuse care nu se da dusa...ma gandesc si as ridica pumnul spre cer si as striga : « Doamne, lectia asta mi-am invatat-o ! Invata-ma altceva ! » Dar ma gandesc ca e bine sa nu mi se dea cat pot duce ca cine stie cat pot...si ma trezesc lipit de caldaram. Asa ca mi-am scos ideea de revolta din cap...si capul a ramas gol. Acum as incerca vesnica stare de “haz de necaz” imi iese mai bine si ma si prinde mai bine.

M-am prins ca boala e cea mai buna « cura de slabire ». Nici nu imi dau seama cand am slabit vreo cateva kilograme. Mai mult. Am facut si muschi. La stomac si la spate. Tusind. Incovrigandu-ma de durere.

In plus, dat fiind faptul ca inca nu s-a descoperit clar ce am…primesc tot felul de sfaturi. Sa ling lamaie si sa mananc miere. Ca parca la starea in care ma aflu…imi mai pasa daca am muci cu vitamina C sau muci dulci...tot acolo ajung. Alti imi recomanda sa beau ceaiuri calmante. Am incercat si asta...tot in cur dorm. Daca ma intind imi scuip plamanii tusind. Altfel spus as scuti-o pe mama de a se mai duce la piata sa ia legume. Are una in casa. Priveste pe pereti si sta in cur in mijlocul patului punandu-si intrebari existentiale.

In momente d-astea ma trec tot felul de ganduri...pasnice, prea pasnice...dar stranii, imi revad viata. Ma simt in momentele astea ca inainte de spovedania finala. Imi iarta cineva pacatele ca sa pot sa adorm linistit ? Se pare ca nu...nu se risca nimeni.

De ce in momente limita ne aducem aminte de Dzeu ? Am crescut intr-un cartier de mafioti. Si stau tot in preajma lor, poate chiar sunt unul dintre ei, desi nu ma regasesc nici cu ei, nici fara ei. Sunt o lume tampon, intre ei si « ei », o strutzocamila pe fasia de demarcatie. Nici cal, nici magar. Ii auzeam ca se duc la biserica doar cand aveau probleme. Si se rugau lu’ Doamne-Doamne doar cand ii impresurau potera sau le calca teritoriu un adversar...in rest Dzeu era doar un tablou pe un perete. In cel mai bun caz era un tablou intors cu fata la perete...ca sa nu aiba nici o tresarire de mustrare.

Imi trec diverse prin cap...asta cand imi trec si nu am spasme, ca atunci abia daca mai imi trece sangele. In momente d-astea mi se schimba scara de valori. Nu mai vreau nu stiu ce bun material, vreau doar 10 minute de calm. Nu mai vreau bani, vreau sa uit cum e sa te doara. Cat de usor isi reface omul lista de valori.

Ancutza, stresul meu zilnic, si-a facut blog...e ceea ce se numeste un blog de povesti. Si are destule. Ma provoaca si ma amenita cu concurenta. Nu ar vrea...Acum eu sunt « durere », nu vrea sa ma concureze la asta. Asa ca ramane doar cu « Hanul Maimutei », pe blogspot, pentru ca nu a vrut sa concureze cu Sadoveanu, desi are tot dreptul, ca ea chiar e Ancutza. Dar a preferat sa imi preia apelativu’ : Ancutza-Maimutza.

Acum stiu de ce lumea nu sta acasa in timpul zilei. Pentru ca la televizor nu e nimic de vazut.

Daca ajung la Sf. Petre, dupa ce imi face repartitia : in Rai cu vedere la Gradinile Edenului sau in Iad, fara vedere, promit sa scriu un post pe blog despre cum e acolo. Cu impresii, cu un mic vox populi, cu poze...sa ne simtem bine.


Un comentariu:

Zamfir spunea...

Te înţeleg: de aproape douăzeci de luni de când ştiu că am diabet, cu regim şi cu medicamentele de rigoare, plus ceaiuri de plante, am coborât şi eu ... aproape douăzeci de kile! Să fim sănătoşi şi dacă suntem bolnavi!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare