Spermogrameaza-ma, baby, dar fa-o mai subtil ! (ultima parte)

"Atunci cand te simti trist si descumpanit, gandeste-te ca odata
aifost cel mai tare si mai rapid spermatozoid dintre toti"


« - Domnu’ Bica, azi nu avem cabinetu’ pentru recoltare deschis asa ca o sa va invitam aici, intr-un cabinet ginecologic gol ca nu a venit doamna doctora ! » si imi da castonul in mana…Era ca o oala de incalzit apa…avea vreo 5 kilograme capacitate. Cred ca s-a citit disperarea pe fata mea…ca a adaugat :
“ – NU, nu pe asta…luati-va dvs un recipient din el…” si imi deschide cratita si inauntru erau cutiute mici puse una peste alta. Mici, mici…insa fiecare era cat jumatate de cana de cafea, deci la vreo 100 de mililitri. Normal ca am vrut sa ma asigur ca nu trebuie sa o umplu…si am intrebat. Ea s-a intors gales spre mine si mi-a zis ca daca pot…nu ar fi rau ! Si mai imi arata spre un teanc de reviste si imi spune ca daca nu am « inspiratie » sa le rasfoiesc. Imi mai lasa pe masa o pereche de manusi chirurgicale si un halat de unica folosinta ( din hartie , panza sau nu stiu ce altceva). Ca a sugerat ca nu as avea inpiratie si sa consult o revista…mai treaca – mearga, dar faptul ca ma suspecteaza ca nu as fi in stare sa umplu cutiuta…Asta chiar ca m-a suparat si eram pus pe fapte mari…asteptam doar sa iasa babeta ! Si a iesit !
De cum m-am vazut singur in cabinet am inceput sa cotrobai in reviste…ca cine stie…Belea…numai reviste pentru femei : Ioana, SuperBebe, Unica…super inspiratie ! Cum sa ma ajute cand revistele astea sunt doar cu femei lauze, frumoase foc (deci sunt de acord ca femeile insarcinate sunt cele mai frumoase, ca infloresc) dar eu nu trebuia sa le privesc ca pe opere de arta. Ca si cu Nicoleta Luciu, toti barbatii vroiau sa o…dar de cand e insarcinata… Dau sa ma asez undeva…erau doua scaune…unul in spatele mesei, probabil al doctorului care avea cabinet aici si o masa ginecologica…adica d-aia de stai cracanat cu suport pentru picioare…nu zic ca nu mi-au venit ganduri stimulatoare imaginandu-mi cum e folosit scaunul ala de o gagica buna, dar mi-a trecut repede dupa ce fara sa vreau am vizualizat-o pe una dintre asistentele cu care intrasem in contact de cand am intrat in clinica.
Tot facand un tur al cabinetului am vazut ca usa pe care intrasem si ulterior iesise mamaia era intredeschisa…dau sa o inchid ca sa nu mai aud ciripeala despre alaptare, teste intra si extra, probe de urina si alte discutii in care fetele de pe hol erau foarte absorbite …USA NU SE INCHIDE ! Na, belea ! Dupa ce ca nu am unde sa stau, dupa ce ca nu am nici un material de inspiratie..nici usa nu se inchide ? Adica eu acolo…in procesul muncii si vreo femeie arunca priviri prin usa crapata ?! Super perspectiva !
In fine, imi gasesc un loc in spate usii, langa geam…imi pun halatul minune (care naiba o fi scopul lui nu stiu…dar daca oricum ma va taxa si pentru el, macar sa il folosesc), si dau sa imi pun manusile chirurgicale cu o mina dubios de preocupata. De ce ne-or da manusi ? Sa ne tratam « prietenul » « cu manusi » ? Pai e ca si cum am face dragoste prin gaura cheii…nu avea nici un haz. Mai ales ca eu am o relatie foarte buna cu « prietenul » meu, o relatie echilibrata fara excese, fara sa ne ignoram sau sa ne umplem de atentii…si acum sa imi fie rusine cu el ? NU. Asa ca am aruncat manusile chirurgicale si am luat « problema » in mana cu spirit de raspundere…dar nu aveam un punct de inspiratie. Aici s-a cam rupt filmul. Intr-o pozitie demna de filmele cu Stan si Bran. Cu spatele la usa tinand-o cu calcaiul, cu pantalonii in vine, cu un halat lalai pe mine, contorsionat …cautam un punct de « sprijin » in demersul meu in speranta ca daca il gasesc si o sa rastorn lumea, in cazul meu imi era de ajuns sa umplu cutiuta. Dupa ceva timp de sfortari psihologice as fi fost multumit si daca reuseam sa o manjesc macar…
In fata cabinetului era o statie de RATB si speram ca macar acolo sa apara vreo femela care sa inspire imaginatia mea de mascul feroce, dar timid…nu a fost sa fie. Dupa o perioada destul de lunga pentru doamnele asistente care tot veneau din doua in doua minute si bateau subtil in usa si intrabau : « Sunteti gata domnule Bica ? » Le si vedeam pe cele de asteptau cum chicoteau stiind ce faceam eu acolo… Mi-as fi dorit sa pot inchide ochii si sa imi pun un film mental, dar nu imi aminteam niciunul… »Vezi, Jeane, ca si filmele alea porno sunt bune la ceva…cine te-a pus sa le ignori ?! » La naiba, nu imi venea nici o scena in cap…nici macar din scenele mele porno cu prietenele anterioare si actuale. Ma simteam atat de inhibat ca duceam munca de lamurire serioasa cu « prietenul » meu sa ma scoata mai repede din incurcatura… Intr-un final am vazut in statie o domnisoara care imi inspira ceva scene obscene chiar acolo in statie…si acum ma grabeam sa imi termin treaba inainte sa ii vina ei autobuzul…Bafta mea, in Bucuresti autobuzele intarzie intodeauna…si era prima data cand ma bucuram de asta. Nu am terminat pana sa vina, insa mi-am facut scenariul mental care m-a ajutat sa le dau de lucru laborantilor.
Cum o fi sa fi cercetator de sperma. Sa te uiti la diferite lichide ale diferitilor barbati toata ziua…sa iti si faci scenarii cu colegele. « Iete-l, fata, pe asta », si te uiti pe cutiuta… « GIGI URSU ! Cred ca e urs…panda ! Ca soldateii lui sunt cam lenesi…abia ce se misca ». Sau uitandu-se la sperma unui pusti de 18 ani, navalnic si plin de interes, dar virgin…sa isi spuna : « Fata, vino repede sa ma ajuti, ca nu mai pot sa ii tin soldateii lu’ asta…dau sa fuga de sub microscop…Prinde-l pe ala cu coada covrig ca ajunge in sertar intre creioane si naiba il mai prinde ! ».
Cand am iesit de acolo cred ca aveam mina unui Napoleon care isi tinea cutiuta ca pe un baston de maresal…i-am predat soldateii asistentei care ma tot stresase cand eram in plina actiune de convingere si am plecat sa ma aerisesc.
Rezultatul a fost bun. Dar mi-a lasat o impresie nu tocmai buna… « soldateii » mei, aia de eu i-am exilat in tot felul de « pungi » dupa care ii aruncam sau aia de au ajuns prin diferite WC-uri sau chiuvete…erau « campioni »…daca stiam le dadeam o sansa…le faceam o incapare special pentru ei in vreo cutie de gem sau iaurt…sa mai socializeze si ei, sa mai se distreze, sa joace o carte…un fotbal, ceva…

4 comentarii:

Alina spunea...

Felicitari pentru micii campioni si bine ca nu trebuie sa te chinui sa-i antrenezi acuma :P

Jean Bica spunea...

Sa stii ca m-am gandit si eu la situatia in care rezultatul nu era multumitor si trebuia sa purced la antrenamente cu soldatzeii...ce faceam?
Oare o fi un antrenament ca la circ? Ii pun sa sara prin cerculete si sa stea pe podimuri? Sau ca la rugby? Sa impinga "pluguri" si sa treaca printre "bastoane" ca sa se obisnuiasca cu greul? Sau o fi ca la orientare turistica? Le dau punctul de finish si treaba lor cum supravietuiesc in desisurile...in desisurile! Ideea e sa ajunga la final.
Bine ca nu trebuie sa fac antrenamente cu ei, bine spui!

Maryds spunea...

Am murit de ras...ce sa-i faci...ca la romanica...sti ca e o vorba...curiozitatea a omorat pisica...acum sa nu-ti omoare si tie soldateii experienta traita :))

Jean Bica spunea...

Mda, stiu ca tot timpul sunt supusi chestiilor care mi se intampla si mie...Spre exemplu daca ma supar cu un mosneag chitros in RATB sunt indreptatit sa-i zbier pana ii sare palaria din cap: "Criminalule, cu cearta asta mi-ai omorat un milion de "soldatzei"". Ca cica stresu' omoara cei mai multi "soldatzei"!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare