Rosu ucigas -Jeroen Brouwers

M-am apucat sa citesc cartea , convins de faptul ca are putine pagini atat cat sa-mi ocupe cateva ore in week-end . Parca vedeam ca avea sa ma plictiseasca dupa cateva pagini si am sa o las deoparte, si am sa o citesc altadata.Nu a fost asa, scrisul liber, lejer m-a facut sa continui. Este o carte-shoc interzisa copiilor in crestere si femeilor insarcinate.

Ceea ce m-a tinut in alerta , nu a fost subiectul cartii , pentru ca acesta nu este unul de la care astepti un final , nu e un subiect care sa te faca sa te intrebi oare ce se va intampla cu personajul , fiind un roman autobiografic stiam ca personajul principal a supravietuit ( doar a scris cartea, nu ?)...ci framantarile interioare ale acestuia.

Autorul povesteste despre perioada copilariei pe care si-a petrecut-o intr-un lagar japonez, alaturi de mama, bunica si sora lui. Asa ca in carte vedem prin ochii unui copil intamplari ingrozitoare din lagar , intamplari pe care nici un om mare nu le poate intelege, pe care cu greu ti le poti inchipui, daramite un copil de 4-5 ani.

Copilul de atunci alege sa nu mai simta ca modalitate de aparare impotriva durerilor sufletesti, sa nu simta nimic cand o fetita de varsta lui moare subnutrita , moartea acesteia nu mai are nicio insemnatate pentru el…doar faptul ca acum , moarta fiind ar putea sa-i ia papusa pe care fetita o avea si sa i-o dea surioarei lui ( caci in lagar obiectele aveau alta valoare , o simpla masa era ca un apartament caci membrii aceleiasi familii dormeau unul pe masa, altul sub masa , altul pe scandura care sustinea masa, o lingura era un obiect de valoare cand acesta era singurul obiect pe care il detineai)., femeile pe care le vedea, goale , batute, chinuite, violate de soldatii japonezi, nu mai lasa in sufletul copilului nicio urma.
Cum sa te poti apara altfel, cum sa poti sa treci cu bine cand iti vezi bunica murind de extenuare in timpul apelurilor unde trebuiau sa stea cu orele si sa faca plecaciuni in fata japonezilor , cum sa uite sufletul unui copil imaginea mamei batute cu cruzime, calcata in picioare ,cum sa uiti zdranganitul pe care il facea cizmele soldatilor.

Mare fiind acum , ramane acelasi copil care a ales sa nu mai simta , care nu vrea sa simta, moartea mamei lui nu starneste nici un fel de sentiment in el, nasterea copilului lui o vede ca un lucru care il tine din treaba.

Autorul isi scrie cartea nu ca sa starneasca mila ,nu pentru a fi compatimit, nu ca cei care citesc sa inteleaga , nu e convins ca cineva ar putea sa inteleaga, mai ales acum cand dupa ce anii au trecut aude cunoscutii vorbind cu amuzament despre acea perioada, cand vede documentare despre lagarele japoneze si cei care povestesc o fac cu nostalgie …isi scrie cartea ca sa poata sa se detaseze de amintiri, acum cand sunt scrise le poate uita ( oare ?).

Cartea te pune pe tine in fata ta , exact ca o oglinda , te face sa te intrebi ce ai alege in cazuri extreme, ce e bine sa alegi ca sa faci fata unor evenimente socante din viata , sa simti , sa le vezi ? sa te prefaci ca nu exista , sa nu le simti ? ce alegi sa fii, poti sa alegi ce sa simti ?

Cartea mai poate prezenta un interes pentru aceia care au mai citit carti cu sau despre japonezi pe care ii poti acuza de orice, dar nu de faptul ca ar fi un popor banal. Daca citesti Shogun a lui James Clavell descoperi un popor razboinic, machiavellic, cu mii de strategii, dar si un popor demn si cu nenumarate legi nescrise care te imping la respect si admiratie. Daca citesti Memoriile unei gheishe a lui Arthur Golden descoperi un popor plin de stil, un popor preocupat de frumos, de armonie, de placerea sexuala (dar nu carnala, ca si cum am putea concepe asta, ei pot !)…lista exemplelor poate continua si sa se incheie, cu asentimentul vostru, cu romanul de fata unde sunt prezentati ca niste brute sadice.

Cartea a aparut in colectia celor de la ziarul Cotidianul, deci pretul ei la chioscul de ziare a fost de circa 60.000 lei, insa nu o sa o mai gasiti la chiosc, asa ca va recomand cele cateva anticariate grupate in general in zona Universitate- Piata Unirii. O sa o gasiti la circa 50.000 pentru ca anticari doar vand carti, nu le si citesc si pentru ei cele 100 de pagini nu valoreaza prea mult. Spun asta pentru ca am vazut carti de inestimabila valoare si extrem de rare care aveau preturi modice, in timp ce carti pe care le poti folosi pe post de picior la canapea, groase si mari, au preturi cu mult peste valoarea lor. Dar asta e alta poveste.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare