Ratacind prin Bucuresti : Manastirea ANTIM, Manastirea PLUMBUITA, Manastirea RADU VODA si Schitul DARVARI

Profitand poate de ultimile zile calde ale toamnei (ceea ce va doresc si voua) m-am hotarat sa fac o plimbare prin Bucurestiul nostru si asa sa redescopar vechi asezari , si prin acestea o parte din istoria orasului.

Cum intelegerea a fost un traseu de o zi pentru ca majoritatea dintre noi stau prost cu timpul alocat turismului…traseul o sa fie usor de realizat in perioada data.

Asa ca am inceput si eu cu intemeierea Bucurestiului, sa vada si ochii mei ce a mai ramas din anii de inceput ai orasului. Am ajuns astfel la Biserica lui Bucur despre care legenda spune ca ar fi fost un cioban si ca a fondat Bucurestiul , de unde se pare ca i se trage si numele ( ce ti-e si cu ciobanii astia , vad ca fac istorie , poate ma reprofilez si eu ca sa am mai mult succes, ca asta cu frizeria mi-e ca nu mai tine).
Se pare ca intemeierea ei este controversata, unii istorici afirmand ca ar fi fost intemeiata de ciobanul Bucur, altii de Alexandru Voda, fiul lui Radu Voda, eu vreau sa il cred pe misionarul catolic Blasius Kleiner care afirma intr-un manuscris din 1761 ca « Se spune că acest oraş îşi trage numele de la un oarecare cioban sau, după cum spun alţii, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta îşi păştea oile în acea câmpie de pe marginea râului Dâmboviţa şi poate că pe acolo îşi făcea şi haiduciile lui. În urmă a clădit o biserică (...) şi a început să construiască şi câteva case pentru el şi pentru alţii. »

Biserica se afla in sectorul 4, este de dimensiuni mici , se spune ca ar fi fost din lemn la inceputurile ei, in momentul cand am vazut-o eu era in curs de renovare , proaspat varuita si aducea mai mult a Biserica nou infiintata decat una care sa duca dupa ea toata istoria Bucurestiului.

Peste drum de Biserica lui Bucur se afla manastirea Radu Voda, asa ca am urcat sa vad acest monument istoric cu cel mai inalt Turn clopotnita din Bucuresti. Asezarea pare o fortareata cu ziduri groase, pe cat de impunatoare pare pe dinafara pe atat de simpla este pe dinauntru. Pe din afara pare ca tine piept la batalii, inauntru te primeste calduros pentru slujba de dimineata. Am profitat si am ramas pentru catva timp la slujba , stiu ca nu e frumos sa te uiti la oamenii din jurul tau cand asculti slujba in biserica , numai ca m-au impresionat calugaritele care pareau din alte timpuri acolo, din alta lume. Cum erau acolo , cum se vedea din expresia lor ca si-au gasit drumul m-a frapat.

Si una si cealalta se afla in preajma Camerei de Comert a Romaniei, mai exact pe diagonala ei, pe cealalta parte a Dambovitei spre Unirea. Ca sa ajungi la ele trebuie sa iei metroul pana la Unirea sau Timpuri Noi si de acolo...pe jos si cu „ Nu va suparti, cum ajung la...”, strada pe care se afla si manastirea si biserica are numele primei, adica Str. Radu Voda.


Impresionat de felul in care se pastreaza imaginile de demult pana in zilele moderne am mers sa vad si Manastirea Antim, construita de insusi Sfantul Antim care si-ar fi dat toata averea pentru intemeierea Bisericii. Insasi viata lui este impresionanta : a fost luat rob de tanar de catre turci, este rascumparat apoi de Patriarhia ecumenica, a invatat sculptura in lemn, broderie si pictura, limba greaca, turca si araba devine cel mai de seama ierarh al Tarii Romanesti.

Legenda spune ca usa de la intrarea in Biserica este sculptata de Antim si ca dupa schitele lui a fost picata biserica. Lasand la o parte istoria manastirii, acum asezarea cladita in tumultul Bucurestiului te intampina cu linistea deplina, in care poti sa uiti de toate framantarile interioare sau exterioare, caci galagia din jur ramane la poarta de la intrare.

Manastirea Antim este pe ultima alee pe stanga cand vii din spre Piata Unirii spre Casa Poporului (mai nou Piata Constitutiei) pe strada cu fantani arteziene (b-dul Unirii). Mai exact, aleea care te conduce spre manastire este cea inainte de cladirea Consiliului National al Audiovizualului (CNA) si te scoate in strada Antim Ivireanu.

In cautare de istorie si vechi asezari , am gasit si Schitul Darvari , ctitorit in anul 1843 de catre Mihail Darvari si sotia sa, ascuns de priviri , parca prea delicat , prea modest ca sa fie in vazul tuturor. Aproape te simti onorat ca te primeste , cu toate ca sunt sigur ca primeste pe toata lumea, dar iti lasa o senzatie ca esti singurul care vine aici si care are parte de toata atentia.
Este in preajma Liceului Scoala Centrala, strada Biserica Icoanei, pe o strada laterala in dreapta spre Bulevardul Mosilor, adica pe strada care poarta numele lacasului de cult: Str. Schitul Darvari.


La Manastirea Plumbuita am ajuns , convins de informatiile pe care le citisem inainte despre numele ei. Legenda spune ca numele vine de la faptul ca biserica a fost acoperita cu tabla de plumb, si de aici numele. Ce m-a facut pe mine sa o vizitez a fost faptul ca se spune ca Matei Basarab a topit acoperisul din plumb pentru ca avea nevoie de ghiulele in timpul unei batalii si astfel din acoperis si le-a fabricat, tot legenda spune ca in timpul unei batalii a lui Matei Basarab, ghiulele au cazut pe acoperisul bisericii topindu-se.
Intr-adevar, felul cum arata acum manastirea atesta oarecum legenda, caci asezarea arata ca o fortareata , una inversunata, oarecum trista , parca se vede ca a fost chinuita de lupte.

La Manastirea Plumbuita este relativ usor de ajuns, mai intai trebuie ajuns la parcul cu acelasi nume de pe Soseaua Colentina. Mergetzi pe langa gardul parcului dinspre Bucur Obor spre iesirea din Bucuresti pe Soseaua Colentina pana o sa dati de o strada care imparte parcul in doua, intrati pe ea si la un moment dat aceasta se va desparti in trei strazi mai mici...cea mai din dreapta este Strada Plumbuita la capatul careia o sa dati de manastirea cu acelasi nume.

Lasand la o parte legendele si faptul ca acestea m-au impresionat , emotionant este faptul ca inca exista cladiri care dateaza de sute de ani,ca prin ele a trecut pasul atator voievozi, peste ele au trecut atatea, au fost bombardate, aproape demolate, furate , inchise , modificate. Inca exista, inca traiesc ascunse pe strazile moderne ale Bucurestiului, inca pastreaza inauntrul lor suflul anilor de demult.

Si vorba unui mare istoric : „fiecare loc de pe pamant are o poveste a lui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca sa o auzi si trebuie un gram de iubire ca sa o intelegi”
Nicolae Iorga

5 comentarii:

danushka spunea...

tare faina postarea asta... :)
si cum duminica ce urmeaza ii zi de plimbareala si invatat in ale fotografiei, voi merge in locurile acestea... fain... ;)

mvs spunea...

Din pacate, cand ajungem pe Otopeni in decembrie anul acesta nu vom avea timp de cutreierat prin Bucuresti. Poate ne vom opri pentru a face pe turistii la intoarcerea in Bangkok.

Geta Borimaciu spunea...

o negi pe geta ta???

Jean Bica spunea...

nu, getutzo, hai, nu...cum sa te neg eu pe tine...de unde iti veni, fata, gandul asta pizmash?

Geta Borimaciu spunea...

daca mi-ai dat delete la comentul precedent...

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare