Oltenita, Giurgiu, Alexandria, Zimnicea

Inainte de a va recomanda o alta statiune de anticariat, nu foarte aproape de Bucuresti, o statiune despre care se poate folosi de mult uzatul termen de “perla a statiunilor romanesti”, termen pe care nu il pot suferi, m-am gandit sa va fac o propunere de-a dreptul nonconformista…ce poti sa recomanzi sa fie vazut intr-un oras industrial mic? Mult mai mult decat ceea ce poti vedea in Bucuresti: viata care curge intr-un ritm mai normal. Poti sa te plimbi pe strazi fara sa te claxoneze nimeni, poti sa respiri fara sa tragi pe nas gazele de esapament ale masinilor…te simti ca la bunici, pe ulita, dar esti intr-un oras.

Eu am gasit fascinant sa vizitez orase mici si aproape parasite. Orase unde strada care traverseaza orasul, strada principala, este si singura. De aici pleaca ca un arbore toate ulitele. Cum vezi ca centrul orasului este o primarie frumoasa si (culmea!) prospat zugravita cu o statuie in fata. Astfel, am descoperit ca un oras nu inseamna doar muzee, parcuri, gradini etc., ci o atmosfera deosebita, un oras inseamna si oamenii lui… Asa am inceput sa apreciez si orasele mici unde poti sa iti gasesti linistea fara a pierde totusi din tumultul si dinamica unei asezari urbane. Totusi, toate orasele alese parca au o regula comuna: aici si musca bazaie in shoapta!

Am ales pentru vizitele mele de week-end orasele din jurul Bucurestiului: Oltenita, Giurgiu, Alexandria, Zimnicea, toate aflate la distante cuprinse intre 60 si 80 de kilometri departare de Bucuresti. Daca Giurgiu este mai cunoscut multora dintre noi datorita Zonei Libere, de restul s-ar putea sa nici sa nu fim constienti ca exista. Eu nu am ajuns in aceste orase decat cand mi-am impus sa nu le mai ignor.

Oltenita e cam la 60 de kilometri de Bucuresti, iesire prin bulevardul cu acelasi nume. Este un oras port la Dunare, cel putin asta stim noi de la geografia din scoala, realitatea din teren e mai neclara…tot ce candva a fost fabrica in Oltenita acum e in apargina sau a fost impartita in bucati. Pana la a vedea ce ai de vizitat in acest oras o sa vezi lipsa oamenilor pe strada. Imi povesteau localnicii ca orasul e cu adevarat animat doar seara, dupa 9, cand vin toti locuitorii in oras din Bucuresti. Peste 60% din locuitorii din Oltenita lucreaza in Bucuresti. Dimineata la 6.00 orasul Oltenita se suie in microbuze si pleaca la Bucuresti, seara revine. Prima imagine frapanta pe care am retinut-o referitoare la Oltenita a fost cea in care trecand pe langa ruinele unei fabrici am vazut o groaza de Dacia Papuc roind in jur. Explicatia mi-a venit de la cea care ma insotea, localnica. Fabricile au dat faliment si fie au fost vandute, fie sunt in curs de vanzare si, localnicii sau veneticii, “imprumuta” fierul, caramizile sau geamurile ca sa isi mai scoata sau scuteasca un ban. Erau ca niste furnici care invadasera un starv. Luau fiecare ce puteau si plecau. In afara de a te plimba pe strazile linistite si curate ale orasului, de a vedea un monument al eroilor din primul razboi mondial si a incerca sa vezi Dunarea…orasul nu ofera prea multe. Muzeul din oras, unde ar fi trebuit sa gasim colectii de obiecte apartinand culturii Gumelnita, nu a fost “disponibil” pentru mine…Dar chiar si daca ar fi fost…ce as fi inteles eu, un frizer, din pietricele alea sau cioburile prezentate. Mie mi-a ramas sa ma plimb pe strazi si sa observ oamenii…
De Giurgiu am auzit datorita unei femei, cum altfel, asa am descoperit si celelalte orase…diferenta a fost facuta de faptul ca fiecare oras mi-a fost descoperit de alta femeie. Giurgiu e chiar un oras frumos. “Liniste” este si aici cuvantul de ordine, insa orasul acesta e mai animat decat cel anterior. Este chiar si mai plin de istorie. Totul este facut la o scara mai mare…de fapt si e mai mare. Dupa cum zic localnicii orasul are mai mult de 600 de ani, ba mai mult…Mircea Cel Batran intentiona sa se stabileasca aici tinand seama ca era mai aproape de Dunare si mai usor sa tina granita impotriva otomanilor. Orasul ofera vizitatorului numeroase elemente demne de admirat: Turnul Ceasornicului care se zice ca dateaza din secolul al XVIII-lea¸ muzeul Teohari Anonescu (tot cu piese apartinand civilizatiei neolitice Gumelnitza), biserici si poate cel mai frumose sunt vestigiile unei cetati din secolul al XIV-lea. Din pacate cetatea nu este amenajata, ba mai mult e putin vandalizata…citeam zilele trecute ca localnicii si-au pus la temelia caselor pietre din acesta cetate…Daca ajungeti aici ar trebui sa stiti ca aici a fost punctul terminus al primei cai ferate (Bucuresti – Giurgiu) inaugurata pe 31 octombrie 1869 si in 1954 s-a inaugurat Podul Prieteniei, Giurgiu Russe (Bulgaria) printre cele mai mari constructii de acest fel din Europa. Altfel, orasul are peste 70.000 de locuitori si o groaza de bodegi. Viata se desfasoara intre munca, bodega si casa. Din punctul asta de vedere m-am simtit in Giurgiu ca in Bucuresti. Nu am ignorat bodegile vrand sa iau pulsul orasului si culmea ca am gasit intr-una dintre ele un professor de istorie bine parfumat insa “mare iubitor al orasului sau” care mi-a mai deschis ochii referitor la orasul Giurgiu.

Alexandria a fost urmatorul oras vizitat. Microbuzul, dupa vreo 80 de kilometri de la plecare din Bucuresti, m-a lasat vis-à-vis de una dintre cele mai mari piete ale orasului si aici am intrat pentru prima data in contact cu locuitorii lui. In dreptul unui WC public, la doi-trei pasi de intrarea in WC se sprijina de zid un cetatean si urineaza! Sunt convins ca acest cetatean grabit care merge la WC sa urineze, dar intra si in spatiul special amenajat, nu reprezinta orasul. De altfel, orasul este destul de mare si iti poate manca si o zi ca sa-l bati in mod relaxat la picior. Insa daca vi sa faci shopping sau sa iei pulsul orasului din punct de vedere al preturilor la tzoale...alege, asa cum era normal, centrul, inchis circulatiei rutiere, al orasului. Nu te vei simti altfel decat in alt oras mare. Insa daca o sa vrei sa te culturalizezi nu ai prea multe posibilitati. Te poti duce la teatru si chiar sa gasesti bilete, si asta cu cateva minute inainte de a incepe reprezentatia, si chiar ieftine. Sau poti sa te duci la muzeul local, o sa dai tot de ceramica neolitica tip Gumelnita, sau la biserica din sec. al XIX-lea care a fost pictata, zice-se, de Stefan Luchian.

Ultimul oras din aceasta propunere este Zimnicea. Ca sa ajungi la el, nu e tocmai musai, trebuie sa treci prin Alexandria. Acesta e considerat ca fiind cea mai sudica asezare din Romania. Orasul este de-a dreptul interesant prin autenticul lui...un oras mic cu doua randuri de blocuri paraginite cu patru etaje si in rest numai case...Ca si in celelalte orase, apa calda si gazele sunt un lux pe care nu multi il au in casa. Piata orasului, sau una dintre ele, era pustie toata ziua...erau numai cativa comercianti cu niste legume lesinate. Sambata, cand am fost eu, tot orasul era fie prin casa, fie la bodegile existente din 5 in 5 metri de pe strada principala a orasului, acesta inevitabil ducea la primaria orasului. Vrei sa vizitezi ceva? Lasa-o balta! Nu ar avea sens sa cauti...urmareste cum curge viata localnicilor. E mult mai interesant! Par oameni fara probleme, dar au mult mai multe decat ne putem inchipui. Zimnicea e un oras in care shomajul e foarte ridicat. Undeva dintre niste boscheti inalti si ascuns de frunzele unor copaci se afla singurul monument notabil al orasului – un monument al eroilor din razboiul de independenta si din primul razboi mondial. Altfel...daca va e prea lene sa va duceti la mare sau sa mergeti pe vreun rau apropiat sa va balaciti va recomand sa mergeti sa o faceti la Zimnicea. Ocoliti domeniu Interagro si o sa dati de o mica plaja la Dunare. Plaja e mica, insa privelistea merita totul. Se vede Dunarea cum curge, se vad dealurile bulgaresti...o splendoare.

Turismul in orasele din sudul Bucurestiului a fost de dreptul linistitor cu atat mai mult ca era singurul punct cardinal unde nu ma plimbasem...Pitestiul din Vest a fost prezentat chiar si pe acest blog, Ploiestiului din Nord ii va venii cat de curand randul, iar estul nu ofera prea multe perspective din punct de vedere al oraselor apropiate.

Din pacate pozele pe care le vedeti imi apartin doar cele din Zimnicea, restul au fost
preluate de pe net cu tot respectul pentru posesorii lor.

Data viitoare urmeaza o statiune de anticariat a Romaniei, nu pierdeti ocazia...povestea e fascinanta si pozele de asemenea.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare