MISIUNEA “CULEGEREA VIEI” (ultimul episod)


Si asa, din poveste in poveste, practic fiecare dintre ei avea povestea lui, noi aici la oras i-am zice barfa, dar nu aveau pic de rautate in ceea ce spuneau, era doar o forma de haz de necaz fatza de problemele vietii si locuitorilor din sat, a trecut timpul. Se amuzau de ceea Dzeu le pregatisera si nu pareau deloc tristi pentru asta, desi poate in multe dintre povestile sau informatiile schimbate acolo se vorbea de probleme reale, de boala, de durere, de problemele financiare, de copii care si-au uitat parintii, de parinti care isi muncesc pana la epuizare copii…de animale, de pamant…dar nici pentru o clipa nu am simtit o urma de tristete…ci doar ca asa a fost sa fie…soarta ! Au trecut cateva ore, cateva ploi scurte cand ne-am pus sacii in cap si am continuat sa scotocim…dupa ciorchini.
Si a venit si ora mesei… am mai mancat asa de bine tot la camp…cand imi culegeam ceapa (o forma mai desteapta de a mi se da bani, munceam pentru ei si ii primeam) pentru a plati scoala de soferi. Oare ce face branza, painea, salamul sa fie asa de bun cand il mananci pe camp in bataia vantului ? In Bucuresti fiind, mai ca nu as manca nici rupt paine cu branza si rosii…acolo, in marginea viei…am mancat cu atata pofta…Eu, ca la ei am observat ca moneda de schimb sunt « bucatile », daca ai « bucati », iti culeg via, daca nu, nu. « Bucatzile » sunt bucatile de carne…si mai auzi in timpul mesei de pe o parte a alta a cearceafului : « Iti dau, ma, o bucata ? » copanele de pui sunt « cizme », pieptul – « tzatza » si cand auzi din partea unui domn respectabil la vreo 65-70 de ani care ii spune sotiei lui cam de o varsta cu el : « Fa, da-mi si mie o tzatza… » si ea ii raspunde : « Nu mai am, ma, dar iti dau acu’ o cizma »…nu ai cum sa nu devii putin confuz cand esti un orasean cu un limbaj adecvat urbanului.
Echipa a trecut cu ocazia asta pe amintiri de cand erau la C.A.P. si ce mai faceau atunci cand ei erau tineri si copiii lor erau...copii. « Pai, eu pe a mea o culcam pe pepeni sub un nuc…si odata am gasit-o la vreo 10 – 15 metri mai incolo…dormea, nu avea treaba, o trasese un catel cu tot cu paturica…si ea nici macar nu se trezise ». « Cand mergeam cu Mitu la camp era de coma, pai cu el din 10 in 10 metri te mai opreai sa mai vorbesti cu unu’ sa mai bei o tuica, sa mai fumezi o tigara…si cand era soare sus pe cer si ajungeam si noi la parcela…era ora mesei ! Dupa, se intindea la umbra si dormea putin ca doar nu o sa munceasca pe canicula. Apoi…dadea cu sapa o juma de ora si se plangea de spate si se ducea spre casa…ajungea pe la birt. » . « O vazuratzi, bai, pe Sanda la « Tradati in dragoste ». E nebuna, ma, e nebuna, auzi tu, femeie la 60 de ani sa mai faca d-astea ? » Sanda este o consateanca de-a lor care a iesit la pensie si a plecat la oras, un oras mic de provincie. Si in vara asta a participat la « Tradati in dragoste » unde s-a balacarit cu barbatu-su pentru o suma de bani, modica, dar buna pentru doi pensionari. Cand emisiunea a fost difuzata si a vazut lumea din sat, s-a dus rapid vestea ca Sanda s-a despartit de Nelu ca l-a prins cu o bagaboanta si i-a dat si la tv la Diaconescu (e mai lejer sa retii asta decat amanuntele reale, suna mai bine !). « Ce i-o fi trebuit ei, acum vrobeste tot satu’ si ea zice ca acum ca tot s-au certat in direct sa se si impace…si zice ca se duce la « Din Dragoste » sa-i impace Mircea Radu». «Ce sa-i mai impace, ma, nu ai vazut ce scandal facu Sanda ?». « Simula, mamaie, simula, era un scenariu, ei erau doar actori… » « Ce striula,mama, ce striula…nu vazui eu ca se batura, e pacat…oameni cuminti, batrani, cu copii mari sa se bata la televizor… ». « Lasa, fa, lasa…nu auzishi ca ii impaca Mircea Radu, ca se duce la el…sa-i impace…poate l-o bate iar Sanda pe Nelu…si aici ! » « Ati mai vazut-o, ma, pe Frosa a lu’ Pitulicea ? Aia de se marita cu alde Bulgaru’ ? Aia, ma, de era frumoasa de se picase si secretarul de partid in fund dupa ea ?! Dar ea s-a dus dupa tziganu’ ala, dupa Bulgaru’ care o batea si venea beat si alerga dupa aia cu pieptu’ mare dinspre grajduri…dar ea tot zicea ca il iubeste, ca e omul ei si ea nu il paraseste…Aia e : cand iti pica dragoste pe un cacat, stai si il aperi de muste ! », nimeni nu da semne sa isi aduca aminte de ea si tzatza continua sec : « E, a murit ! ».
Repriza a doua de munca a fost mai scurta, dar mai grea…dupa ce am mancat…mergea un somn, dar a trebuit totusi sa ne apucam de munca…Au urmat alte cantece, alte snoave si barfe de prin sat care ai fi spus ca e mic, dar daca vedeai cate povesti ascunde ai fi zis ca are dimensiunea unui oras intreg.
Plecarea spre casa a fost facuta triumphal, mai ales ca tzatza Victoritza se vazu cu sacii de struguri in carute…nu mai ii incapea nimeni in piele. Acum ii revenise si ei inima la loc dupa ce de cateva saptamani se tot foia ca abia astepta sa culeaga via, apoi era temerea sa nu vina ploaia…dar acum tot trecuse si statea mandra pe marginea carutei, isi balabanea picioarele si vorbea cu magarushul care mergea agale… Asa cum venisem asa plecaram…cu alai si galagie. Pe campuri, in celelalte vii mai era cate unul altul care inca nu terminase de cules…clar trebuia sa primeasca o strigatura dintr-una din carutele din convoi dupa ce era salutat colocvial. « Ce faci, ba, State, ba…noi bem vinu’ si tu abia sadesti via ? ». « Tusho Maricico, lasa-o bre sa cresca nu o mai culege ca poate se culege singura ! ». « Ghita, haide, ba, la birt ca aveam treaba… Ce treaba avem, ba… Sa bem, ba, sa bem… Ce sa bem, ba, ca beau numai eu…ca tu dupa o ceasca de tuica, dormi ! Nu dorm, ma, ma pregatesc sufleteste pentru a doua… Te pregatesti pe naiba, ca pana sa pui tu botu’ pe al doilea pahar e nevasta-ta in usa si te ia acasa… Pai daca ma iubeste, ma, ce sa fac…pe tine daca nu te iubeste nimeni…dormi in crasma » « Fa, vezi ca magaru’ tau e la mine de aseara, l-am lasat in curte ca haladuia pe ulita… Cum sa fie, fa, ca dormi cu el aseara… Nu, barbate-tu, fa…magaru’ ! »
Ajunshi acasa sacii cu struguri fura descarcati si fiecare caruta o lua spre casa ei…si urma stropshirea strugurilor. Pentru mine era un proces straniu…strugurii bagati in saci de rafie erau calcati in piciore intr-o albie si mustu’ apoi desertat in galeti, respectiv in butoi. Ce a urmat…am baut atat de mult must incat a doua zi si inca vreo trei zile dupa mi-a fermentat stomacu’. Ma si gandeam eu asa cu mintea mea…daca mustul il pui in butoi, el fermenteaza si apoi iese vinu’…asa o fi fost si la mine. Am baut must, in stomac a fermentat…deci eu cand ma duceam la baie dadeam afara vin ?!
In concluzie, la tara, la culesul viei, m-am simtit ca la Vama Veche…nu imi pasa ca eram rupt in genunchi, cu o caciula shuie in cap (era ea de firma si din material moale si scump, dar acum era doar o tzacalie ca oricare alta), murdar, cocarjat, innoroit…dar nu imi pasa…puteam sa merg pe ulita in halul asta fara sa ma simt naspa…ca ar fi imaginea mea in joc asa cum as face-o in Bucuresti. Dar acest vis s-a naruit seara cand trebuia sa mergem sa luam un kilogram de zahar din sat si a trebuit sa ma schimb, nu mai puteam sa merg in papucii de casa, tricoul decolorat si pantalonii trei sferturi cu imprimeuri cu iepuri care fac sex ca cine stie ce zic oamenii…ca suntem amarati. Cum de asemenea nu poti sa te duci in alt sat pe jos ca zice lumea ca nu ai bani de microbus « dar stiti, mie imi place sa merg pe jos, ma mai uit si eu, mai admir peisajul…da, da…dar lumea zice ca uite ce rau o duc ai lu’ Victoria, merg pe jos ca nu au bani de microbus si uite cum umbla, nu mai au bani de haine… ».
Seara in sat e o adevarata feerie…satu’, pana pe la 11.00 noaptea, e ca pe litoral vara…nu mai ai loc sa treci pe ulita principala. Babele isi pun broboada de sarbatoare, shortul al’ bun si se posteaza strategic pe o banca, alea mai norocoase, sau pe o bordura, alea mai leneshe care au iesit mai tarziu. Barbatzii erau agatzatzi ca ciorchinii pe langa bodegi care, ca si la oras, sunt mai multe chiar si decat centrele de paine. Care pe la mese, care pe marginea drumului sprijiniti de biciclete, care prin carute, care pe sub carute, toti dezbatand de zor. Adolescentii isi pun cele mai sclipicioase haine pe care le au, vezi tu ? poate pentru ca noaptea nu toata ulitza e luminata si daca trece vreo masina sa ii vada, si tzop la discoteca…Discoteca nu e tocmai asa cum mi-o inchipuiam eu…e o incapere mare unde intr-un colt sta unu’ cu castile pe urechi si baga CD-urile in aparat mai abitir ca fochistu’ lemnele in foc…nici nu se termina bine, ba uneori nici nu incepe bine, melodia ca dadea drumu la alta…Toata discoteca miroase a tzigari, bere si « hormoni ». De fapt pe jos sunt numai sticle, capace si chistoace… Tot aici isi fac veacul si copiii…Am vazut alarmant de multi pusti de 7-9 ani ametiti sau care « palmau » o tigara.
Pe tot traseul asta de acasa pana la magazinul alimentar am dat peste diferite tushe care isi aduceau ele aminte de cand eram toti mici (chiar si eu, desi ma vazusera pentru prima data in viata), si ne ciupesc de obraz si ne mai intreaba cum mai e scoala… « am terminat ! » le raspundem… « Si cand te casatoresti ?», vine inevitabil. Nimeni nu te asculta, dar toata lumea intreaba si te masoara din cap pana in picioare parca evaluandu-te. Si tu stai si raspunzi, ca daca nu o faci iti ies vorbe : « ia, uite-l pe ala/aia a lu’… s-a ajuns de cand e la oras, nu mai raspunde…a uitat cand il stergeam la cur’ » Adevarul e ca nimeni nu a facut toaleta nimanui…dar daca te grabesti sau raspunzi la obiect se zice ca esti mandru, daca te imbraci mai de casa se zice ca o duci rau, daca te imbraci prea de oras se zice ca esti fudul. Oricum ai da-o nu e bine. Mai ai ghinionul si de vreo vecina mai afectoasa care da sa te si pupe…si cum reflexele ei nu mai sunt cele din tinerete te mai trezesti cu o pupatura direct pe gura sau poate ca atunci cand da sa te ia sa te pupe, de la prea mult alcool (doar e sezonul cand se face tzuica si vinu’ si mai gusti si tu un butoi doua sa vezi daca a iesit bun) se dezechilibreaza si mai ca zici ca turnati filme porno impreuna.
Pentru mine, un week-end la tzara, a fost o experienta teribila, extrem de ofertanta ca si imagine, ca si trairi si mai ales ca alternativa la ceea ce vad in jurul meu in orasul asta de piatra si moloz. Am urmarit si fiecare miscare si fiecare senzatie si am decis : tzara nu e ca orasul si orashul nu-i ca tzara.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare