Legaturi bolnavicioase – Cecilia Stefanescu

Cand m-am apucat de acest roman mi-am adus aminte de mine…cand eram un adolescent teribilist…gata-gata sa sufere din dragoste, pus pe rasturnat universul daca cineva mi-ar fi dat un punct de sprijin, revoltat si rebel, nu fata de oameni, ci fata de regulile lor… Asta a fost motivul pentru care am rezistat sa citesc aceasta carte pana la sfarsit…si aceasta nu pentru ca ar fi o carte prosta…ci pentru ca uneori aveam impresia ca autoarea ma ignora pe mine cititorul, ceea ce ma ambitiona mai tare…parea ca scrie pentru ea, ca ii place sa se vada scriind, ca isi urmareste caractere pe care le pune unele dupa altele pe o coala de hartie sau pe ecranul computerului…si uita ca aceasta carte o scrie pentru cineva care o sa o si citeasca… Poate ca aceasta carte nu este pentru mine, un frizer. Este o carte scrisa de licentiata in Litere, cu un control foarte bun al frazelor care insa pe mine ma pierdea.
Este primul caz cand vad un film mai bun decat o carte…desi imi era imposibil sa cred ca se poate. “Legaturi bolnavicioase” mi-a demostrat aceasta…sau poate doar pentru mine a fost asa pentru ca sunt mai limitat…si un film il intelege mai multa lume…pe cand o carte…iti trebuie ceva putere mentala sa reusesti sa patrunzi prin cele cateva pasaje pline cu atat de mult stil incat nu mai stii cum a inceput ideea pe parcurs ce inaintezi in ea.
Romanul este unul tipic pentru Romania de dupa revolutie…sex, drama psihologica, revolta…are tot ceea ce regasim in evocarile scrise sau filmate de dupa revolutia din 1989.
“Legaturi bolnavicioase” este o carte psihologica fara un subiect clar…ci traita de personajul principal…o tanara cu personalitate incerta…uneori atrasa in aceeasi masura de barbati si de femei, insa indragostita iremediabil de o colega… Aceasta colega si pasinea, care ba apare, ba dispare, pentru ea o urmareste pe intreg parcursul cartii. Personajul central, o tanara cu o stare relative buna, dintr-o familie relativ organizata, cu un frate relativ…, este relativ patrunsa de sentimente inconsecvente pentru ceea ce o inconjoara. Isi aminteste ba de Kiki, o pustoaica alaturi de care a crescut si alaturi de care a descoperit ca are sani : “Dupa ore de zbenguiala, ne-am bagat sub birou si ne ghemuiam, gudurandu-ne una pe langa alta. O data, intr-un exces de intimitate, Kiki mi-a mangaiat pieptul plat si m-a rugat sa-i arat forma bumbisorilor mei maronii. Mi-a pretextat ca, vezi doamne, ea ii avea in forma de inimioara”, Kiki, prima iubire, o urmareste pe tot parcursul cartii, ca o fantoma sau ca o a doua personalitate, Madalina – cea care i-a declarat ca o iubeste ( “Am stat acolo aproape o luna de zile, fara sa facem altceva decat sa mancam, sa dormim, sa fumam seara tigari mentolate si sa chemam spiritele stramosilor ei pentru a le intreba daca vom fi fericite in dragoste. Intr-o noapte insa Madalina mi-a spus pe un ton subtire ca ma iubeste si ca era convinsa ca nu ne vom desparti niciodata”) si de care s-a despartit la cateva pagini mai incolo si vesnica ALEX, pasiunea de care nu scapa si pe care o iubeste ba impartasit, ba neimpartasit… Pasiunea lor, dragostea stranie…dintre cele doua, intrerupta ba de vreun teolog, ba de vreun alt artist, de care fie una, fie cealalta dintre ele se indragosteau…si datorita acestui fapt se vedeau casnice, sotii devotate…dar rolul nu tinea prea mult si se reintorceau una la cealalta consumandu-si pasiunea pe strazi pustii pe unde umblau bezmetice intrand din cand in cand in vreo bodega soioasa pentru a bea o votka sau un vin fiert.
Este o carte putin psihedelica, intr-un ritm care te pierde pe drum, cu flash-back-uri din momente nedeterminate in timp si spatiu, cu personaje incerte care nu stii daca exista sau sunt rodul imaginatiei…
Cartea este totusi una pe care trebuie sa o citesti, si o vei face usor…nu o vei mai lasa din mana pana nu o termini chiar daca are darul sa iti cam creasca pulsul…insa probabil ca asta e principala dovada ca este o carte buna, pentru ca iti creaza un sentiment, iti lasa o senzatie pe care sa o apronfundezi…. Cartea nu are un fir al actiunii…incepe poate cu sfarsitul pentru a porni spre mijloc, intorcandu-se la un punct dintre inceput si mijloc ca sa ajunga la sfarsit…
Cecilia Stefanescu spune despre sine: “Sunt un scriitor care insista foarte mult pe stil. Pentru mine, acest aspect e foarte important. Scriitorii pe care ii admir la randu-mi sunt niste foarte buni stilisti si cred ca forta cartii mele sta, in primul rand, in stil, si nu in subiect. E adevarat, subiectul poate trece drept scandalos, dar am avut sansa sa il ingrop in stil, si aici se amortizeaza eventualele socuri”.
Cartea a aparut in colectia ProzaEGO de la Editura Polirom in 2006 si ati putea sa o gasiti in librarii sau anticariate la 50.000 lei. A facut parte intr-un timp din oferta de 1 euro de la Polirom, acum este epuizata la editura, dar e de gasit in anticariate.

4 comentarii:

mvs spunea...

Recenzia ta ridica o intrebare interesanta: Pentru cine scrie scriitorul? Pentru el insusi sau pentru un public? (Plus varianta la feminin!)

Jean Bica spunea...

Pai da, asta e si nedumerirea mea...pentru ca, ma gandesc, daca scrii pentru sufletul tau si a anturajului tau...nu publici cartea la o editura cu atata notorietate ca si Polirom, ci la o editura mai mica sau pur si simplu nu o publici deloc, faci un blog genial, dar frustrat si umil ca al meu :) Glumeam, nu e frustrat si umil! :))

MVS spunea...

Cine stie, poate in curand te vedem si pe tine pe coperta unei carti publicate de Polirom...

Jean Bica spunea...

Pai da...sa vezi asa pe o carte a lui George Orwell, eventual "Ferma Animalelor", taiat numele lu' Georgi (imi permit sa ii zic asa ca suntem amici vechi) si scris cu litere de tipar, cu carioca neagra: "JEAN BICA". Si in loc de ANIMALELOR, taiat, scris JEAN BICA, "FERMA JEAN BICA"!
Ce vremuri...ce viata...

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare