Fragmente din copilarie

Textul ce urmeaza a fost trimis pe mail de Anca , fiind urmarea anuntului de colaborare din dreapta paginii.

Amintirile mele din copilarie imi revin deseori ca fragemente provocate de mirosurile pe care le simt uneori pe strada, in casa , de vreo culoare, de o vorba , sau cand il vad pe tata zambind smechereste , asa si postul tau mi-a provocat o serie de imagini legate de copilaria mea care imi sunt foarte dragi si pe care le isirui aici.

Mi-amintesc cand fugeam din bucatarie pana pe hol ca sa pot sa-mi iau avant si sa ajung la intreruptor si sa aprind lumina ( nu stiu de ce lucrul asta era asa de victorios pentru mine, dar sa ajung la intrerupator era mare lucru).

Imi amintesc cand ma tineam scai dupa tata si eram in stare sa ma bag in sacosa cu care pleca la serviciu doar sa ma duc cu el ( poate pentru ca stiam ca de cate ori ma lua cu el , imi lua si de 5 lei bomboane , bomboane din alea din borcane mari , de toate culorile si sortimentele , pe care doamna vanzatoare ni le punea intr-un gornet de hartie).

Cand ma dadeam pe balustrada de pe scara blocului ca pe topogan, ma mir cum de nu m-am ales cu nici o fractura , ca stateam la etajul 6 si pana la parter aveam loc sa tot cad, si ma intorceam acasa cu pantalonii plini de praf in fund ca doar stergeam toata balustrada , pe atunci nu-mi amintesc sa fi fost femei de serviciu pe scara blocului.

Cand ramaneam singuri acasa , si ii scoteam mamei toate hainele din sifonier si faceam parada modei cu toti copiii de pe scara, la cate perechi de pantofi nu le-am taiat curelele ca sa fie buni de mine si la cati nu le-am rupt tocurile…numai mama stie prin ce a trecut cand avea nevoie de haine sau pantofi si le gasea taiate, rupte sau mototolite.

Cand mi-am dat cu crema de pantofi neagra pe fata si pe rochita mea cea noua pentru ca voiam sa fiu de alta culoare.
Cum am rupt pernele in bataie cu fratele meu si am bagat toti fulgii sub pat ( nu stiu ce era cu sub patul asta , dar aveam impresia ca acolo puteai sa ascunzi orice ca nimeni nu va putea gasi vreodata ceva… pana venea ziua curateniei si gasea mama acolo si castroanele in care incercasem sa gatim cine stie ce minunatie pentru papusi si toate hartiile ciopartite ca sa construim cine stie ce roboti. Toate semnele prostioarelor pe care le faceam eu cu fratele meu , acolo erau…SUB PAT, locul magic care le ascundea pentru o perioada. Si atunci , in ziua curateniei ne luam vesnica pedeapsa , cea mai grea , nu mai aveam voie la joaca si stateam la geam cu nasul lipit de el si priveam afara cu ochii blegi si inlacrimati pana ii se facea tatalui mila de noi si ne dadea drumul afara , mama ce veselie atunci cand pedeapsa era luata , si cum toate tristeile se duceau …pedeapasa asta la inceput avea perioada de o saptamana ( o saptamana in limbajul copilului de atunci insemna cat o vesnicie ca nu stiam eu ce aia o saptamana , era mult , atat stiam , noroc ori cu tata ca era milos , ori noi aveam mocile alea de copii rugatori, ca dupa cateva ore , totul era uitat si puteam sa facem iar concursuri cu copiii de la scara de-a saritul peste gardul viu sau cine stie ce alte nazdravanii )

Cum stateam cu fratele meu pe balcon si asteptam sa treaca lumea sa le aruncam cu pungi cu apa , cu cartofi, nuci si ce mai gaseam noi prin balcon.
Cum am plecat in expeditie intr-o padurice de unde trebuia sa ne intoarcem cu corcoduse verzi si cum de lene sa ma dau jos din copac asa cum m-am si urcat, adica catarandu-ma ma lasam in schimb pe cate o craca mai tanara si asta se apleca cu mine pana la pamant si coboram ca un magician al copacilor , ca doar ma ascultau si faceau tot ce voiam eu pana cand unul mai naravas mi-a prins piciorul intre doua craci si am ramas ataranata in copac de un picior si cu capul in jos si toate corcodusele stranse in san m-au bombardat peste fata. Si cum cine aduce cele mai multe corcoduse inapoi la scara , ala e cel mai tare , ceilati care erau cu mine , in loc sa ma dea jos din copac , m-au lasat atarnata acolo pana au adunat toate corcodusele care mi-au cazut din san si au zis repede : « stop a mea » , abia dupa ce au zis asta la toate corcodusele m-au descocotat si pe mine , de am stat cu piciorul sucit vro cateva zile.

Ehe , ca sa nu mai zic de ziua de nastere, frate ce balamuc mai era atunci , intrebam de ea cu 4 , 5 luni inainte, in fiecare zi , in fiecare ziulica ii innebuneam pe ai mei , si cum aflam ca se mai imputineaza timpul ma duceam de dadeam zvon la copiii de la 2 , 3 scari ca sunt invitatii mei ( asta bineinteles fara sa stie parintii , de se trezeau in ziua asta astepata cu puhoiul de copii la usa , da ce-mi pasa mie , fiecare copil insemna un cadou, o jucarie )

Ehe, si cate si mai cate , nu mai zic de terorizarea vecinilor…pai asteptam cuminti sub plapuma , ne prefaceam ca dormim pana cand parintii plecau la schimb de noapte, si atunci sa vezi taraboi, de cum se auzea usa de la lift , toate oalele din camara erau prin casa si eu cu Cristi ( fratele meu ) incepeam sa batem la ele, cu linguri cu tot ce apucam, ca doar ne jucam de-a jungla , mai schimbam oalele cu ceasurile de prin casa pe care le puneam pe toate sa sune ( cum om fi crezut noi ca in jungla erau oale si linguri si ceasuri, asta nu mai stiu , dar ca asa trebuia sa facem ca sa ne acompanieze tipetele de elefant si de alte oratanii e alta treaba).

Cum credeam toate povestile pe care ni le spunea tata, pai eu mare fiind eram convinsa ca tata are in brat o brosca care i-a crescut acolo pentru ca a baut prea multa apa si eu nu trebuie sa fac la fel si sa nu mai beau apa inainte de masa ca o sa-mi creasca si mie , pe toti copiii de la scara incercam sa-i conving sa nu mai bea apa ca o sa le creasca o broasca in corp ( abia pe la 14 ani am constientizat ca era doar muschiul lui tata care se misca si nu o broasca ). Eram convins ca tata este un super erou, cel mai puternic ca orice i-as face nu-l doare asa ca il trageam de nas, de urechi,de par , il puneam sa faca tot ce vroiam eu , ma suiam in capul lui , ii faceam coditze , burta lui era perna mea cand dormeam la pranz, stiam eu ca pe el nu il doare nimic nicodata si ca datorita lui toate celelalte lucruri exista, sunt rele sau sunt bune , ca are puterea sa faca sa-mi treaca julitura de la genunchi doar pentru ca s-a certat el cu piatra care m-a impiedicat. Tata este eroul meu si mama este la fel, si eram furioasa pe musafirii care indrazneau sa ma intrebe pe cine iubesc mai mult, adica mama imi face prajituri si tata ma da in tiribombe , cum se poate compara ?
Apropo de musafiri , o data a venit nenea Stelica in vizita si mi-a adus un set de craticioare sa ma joc cu el, dar fiindca nu erau indeajuns de colorate pentru gustul meu m-am gandit sa le folosesc pe post de olita , si ca sa arat ce copil cuminte sunt si ca stiu sa fac lucruri interesante ( adica eu nu fac pe mine , fac la olita) i-am lasat de vorba in sufragerie si m-am dus frumusel pe hol unde m-am scremut si am facut un rahatel , numai ca n-am avut directie si a aterizat direct pe covor si nu in craticioara pe care am primit-o cadou .

Acum stiu de ce saracii parinti incuiau tot ce se putea incuia ( geamuri, balcoane ) pentru ca ramaneam singuri cateva ore , o ferastruica de timp cat pleca unul la serviciu si pana se intorcea celalalt , cateva ore in care toata casa se transforma intr-un taraboi…si atunci cand venea mama , sau tata , faceam concurs cu fratele meu care ajunge primul sa sara la ei in brate si sa-l ia dupa gat.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare