Amintiri (razletze) din copilarie…

Sondajul meu cu “Cea mai frumoasa poezie pentru copii” (il gasesti aici - http://jeanbica.blogspot.com/2008/09/din-amintirile-copilariei-cea-mai.html ) mi-a creat doua mici reactii. Prima dintre ele e ca am devenit idolul gravidelor (bine, la asta a mai ajutat si o fraza din textul aparut in urma aventurii mele la cabinetul medical pentru a-mi face spermograma : « femeile insarcinate sunt cele mai frumoase, ca infloresc », dar am zis si eu asha…sa fie… :-S ) si doi am avut flash-backuri din copilaria mea dintre betoane. Cea de-a doua, cu faptul ca sunt idolul lauzelor, o sa o las sa se piarda in miile de mesaje cu care sunt bombardat zilnic…mai ales ca nu cred, insa flash-backurile sunt prolifice…

Pana de curand, cam cand mai era o saptamana de vot constant speriat ca « Rica nu stia sa zica » este pe primul loc in preferintele votantilor…clar fie era o farsa a prietenilor care stiau ca Rica nu stia sa zica R, ratzushca, ramurica…dar nici Jean nu poate sa zica poezia despre ratza pentru ca e rrait, adica vorbeste graseiat…stiu, toate francofoanele au cazut pe spate in delir…Cand am vazut astfel clasamentul imi spuneam ca Dzeu a vrut sa imi faca o farsa…adica cum…tocmai poezia care mi-a facut viata amara ? De ce nu « shase sashi si shapte saci » ? Sau « un vultur sta pe pisc cu un pix in plisc » ? De ce tocmai Rica ? Oricum mi-o facusem cu mana mea…eu l-am bagat pe Rica in top si era pe cale sa se razbune pe mine ca nu am vrut de 26 de ani sa ii zic si lui numele cum trebuie…Dar s-a rezolvat… « Gandecelul » a venit rapid pe turnanta si l-a trimis pe Rica pe un binemeritat loc doi…dar se mai pot intampla multe…mai sunt 2 zile de vot.

Tot asa citind poeziile si urmarind comentariile, care nu au intarziat sa apara, cred ca e cel mai comentat post, mi-am adus aminte de mici intamplari din copilaria mea...mi-am adus aminte de noptile cand ma bagam in pat dupa o baie si fie imi puneau parintii discuri cu povesti, basme sau piese de teatru, fie ascultam teatru radiofonic in timp ce mama cosea la masina. Si stateam acolo, bagat in plapuma si ma visam cavaler, muschetar sau ce alt mare don juan sau razboinic, in functie de ceea ce ascultam.

Cand aveam vreo trei ani...aveam in vremea aia un frigider Fram...mic, dar mai inalt totusi decat mine...si ni se arsese lumina in interior...motiv pentru care, geniul din mine, m-am gandit sa le fac alor mei o surpriza...sa vada ce baiat destept au. Si am gasit solutia sa avem lumina in frigider....o lumanare. Dupa vreo 30 de minute...timp in care si uitasem de ceea ce facusem...mama simte miros de ars...dar nu realiza de unde vine...adulmeca aerul ca un veritabil copoi...dar nu ii iesea...”S-o fi incins motorul frigiderului?!” La orice cred ca s-a gandit, doar la faptul ca frigiderul ardea...pe interior. Cand a deschis usha...belea! Era lumina in frigider...dar de la lumanarea care arsese mocnit si care acum avand oxigen facuse o adevarata flacara...Evident ca frigiderul a fost aruncat, iar teribilul inventator a ajuns la colt pe nuci, prima si ultima data cand am prestat aceasta actiune...chiar daca seria boacanelor abia incepea...
Pentru ca abia urmarisem filme cu Tarzan urcandu-se pe liane si colac peste pupaza se difuzaze si un desen animat cu Jack si vreju’ de fasole...normal ca si Jenel vroia sa se catzere pe ceva...si pe ce poti sa te cateri la bloc fiind....pe teava de apa calda/rece din sufragerie...si sa iti dai drumu pe perdea ca in „muschetarii”...m-am suit odata lasand urme de la talpi pe pereti si umplandu-ma de sclipici de la zugraveala....numai ca si forta mea nu era tocmai pe masura activitatii...si am alunecat. Din spirit de supravietuire m-am prins de perdea...si am dat galeria jos...o galerie grea...de vreo 4 metri lungime... Nu am mai avut voie la televizor o luna de zile...asa ca am privit pe gaura cheii...nu vedeam cine stie ce...dar era misto ca era furat...ma uitam la cuvantarea lui tovarashu cu atata pasiune...nu auzeam nimic...ca ai mei vorbeau in legea lor cu televizorul deschis...si eu furam imagini de la televizor...in mod normal m-as fi plictisit de moarte daca imi impunea sa ma uit la televizor...dar asa...era palpitant.

Eu cred ca am fost un „mic”piroman, Slava Domnului ca mi-a trecut si nu am devenit un „mare” piroman, pentru ca aveam o fascinatie morbida pentru foc...dupa ce am bagat lumarea aprinsa in figider de am dat foc la frigider...a urmat perioada in care faceam focuri de tabara pe unde apucam, pe balcon, pe gresia din baie, pe cimentul de pe hol sau din bucatarie...dar cel mai tare a fost cand am facut asta pe covorul persan din sufragerie, dupa masa...bine ca s-a prins mama unde se ascunsese micul indian comansh si mai sa ma trimita in Vesnicele Taramuri ale Vanatorii dupa ce ma scalpa. Pasiunea asta m-a costat destul...dar putea sa ma coste si mai mult...pentru ca eu stand la etajul unu’ si intr-o parte a balconului meu era ghena de gunoi...si cum eu vazusem pe undeva...la cinema, la TV...sau auzisem de prin cartile ce imi erau citite de parinti de tot felul de incendieri...m-am apucat si eu...si cand ramaneam singur...luam un ziar...il deschideam la mijloc si puneam acolo o ceapa sau un cartof...si faceam asa o „bomba” sau o „dinamita” ii dadeam foc la o parte si o aruncam pe usa deschisa din ghena...normal ca imediat izbucnea un incendiu...si asta faceam in fiecare zi...femeia de serviciu era disperata... Haios era ca tot eu ma erijam in salvatorul care arunca cu apa sa stinga incendiul care afuma apartamentele...si vecini ma laudau : „Jeane, Slava Domnului, ca ai stins incendiul ca ne afuma pe toti...” si crestea inima in mine...pana la un moment cand m-am prins ca langa ghena era si contorul de gaze...si de aia era lumea asa de disperata...
Si eu ca toti copiii ma vedeam un Bruce Lee...atunci Bruce Lee era la moda, acum nu stiu cine l-a inlocuit...ca si Van Damme a cam albit (de aici si refrenu’ „Bruce Lee il bate pe Van Damme”). Insa eu pana sa ajung la scoala eram un milos notoriu...mancam bataie de la copiii mult mai mici decat mine...ba chiar si de la fete. Si asta doar pentru ca imi era prea mila sa dau in ei...si eu inima mare, preferam sa o iau eu pe coaja decat sa ii bat eu pe ei...la mine zicala aia: „mai bine sa planga ma-sa decat sa planga mama” era pe dos...e nu ca mama nu prea plangea ca o mai scuteau pe ea sa ma mai bata preventiv...insa toate astea pana am intrat la scoala...nu stiu care a fost resortul care a facut sa se schimbe situatia si sa bat pe toata lumea...insa de atunci..de la 6-7 ani...si pana la 19 ani...am batut tot ce am prins...si mi-am facut semne de buna purtare incat am invatat ce e aia o entorsa, o luxatie, ba chiar si o fractura. Am invatat cu ce sa dai ca sa opresti sangerarea, cum sa faci cand iei un mare shut in...oua sau o lovitura in plex...si asa mai departe. Insa spiritul asta razboinic nu se putea manifesta fara pagube materiale, pe cele de ordin fizic (ale mele sau ale adversarilor) le-am amintit. Astfel ca de fiecare data cand invatam sa manuiesc o arma trebuia sa las un jurnal pe undeva...cand am invatat sa folosesc nunceagul (arma cica inventata de Bruce Lee, doua bete legate intre ele cu un lant sau o sfoara) (pe care evident mi l-am construit singur initial) am spart ditamai oglinda si un abajur. Cand invatam sa manuiesc briceagul fluture am gaurit covoru’, cand invatam cu briceagul normal am gaurit usa ca incercam sa invat cum se arunca de la brau...aceeasi soarta a avut usa si cand ma jucam cu stelutzele ninja (suriken) pe care le aruncam in ea. O soarta similara cu a oglinzii a avut geamul din camera mea...de doua ori, cand am invatat sa folosesc tunfa (chestia aia care o atarna politisti la brau, un bulan cu maner). Bibelorile: balerinele, caii cambratzi, elefantii cu trompa in sus, toti au fost victimele sabiilor mele samurai, a betzelor mele de veritabil ninja de Bucuresti. Si multe am mai distrus si putine am mai construit...oricum nu am invatat sa zbor pe cladiri sau sa merg pe apa...m-am inarmat pana in dinti cu chestii pe care mi le-am confectionat singur (sau dupa caz tata sau viitorul meu cumnat) si am fost cel mai tare la manuit astfel de arme albe...dar mi-a trecut si tot ce a mai ramas sunt amintirile si cioburile/cioturile. Pe cele din urma le ignor, pe primele le ador!

Si fiindca e vorba de copilarie si lucrurile tembele pe care le faceam pe atunci, nu uitati sa mai aruncati un ochi la lista cu poezioare pe care o gasiti aici : http://jeanbica.blogspot.com/2008/09/din-amintirile-copilariei-cea-mai.html
si votati-o pe aceea care v-a placut cel mai mult sau care v-a marcat copilaria ( mai sunt doar doua zile de vot )

VOI CE VA AMINTITI DIN COPILARIA VOASTRA ?

3 comentarii:

anca spunea...

hi,hi m-am amuzat teribil , am dat si eu foc la niste hartii creponate de diverse culori, le-am bagat in cuptor si le-am dat foc acolo , speram noi ( eu cu fratele meu ) ca flacarile vor avea culori diverse la fel ca hartiile. Nu a fost deloc asa si mi-am primit cea mai urata pedeapsa (nu am mai avut voie sa ies afara la joaca o saptamana).

Corra spunea...

eeee.....eu am fost singura la parinti....si-am fost si fata si baiat pentru tata.Acesta este si motivul pentru care si eu am facut o gramada de grozavii in copilarie....uneam diverse piese pe care le gaseam pe la tata prin sertare, in speranta ca voi crea ceva util ....inventie...sau...:):):)asta trebuie s-o spun....am bagat un circuit de LED-uri in priza...pentru ca mi se parea mie interesant, au bubuit in fata mea si alba ca varul asteptam cuminte in fotoliu sa vina careva sa vada ce s-a intamplat. Mai am si amintiri "batauşe"...caci doar eram "Chinezoaica" din cartier si ma luam la bataie cu toti baietii:))....apoi a urmat seria de lupte greco-romane,cand imi imobilizam saracul vecin:D.....
Aaaa si ar trebui sa mentionez si box-ul din casa, in care protagonisti eram eu si tata...mai in gluma , mai in serios, pana unul chiţăia....
Am multe amintiri din copilarie...uneori cred ca daca n-ar fi fost asa faine, nu mi le-as fi adus aminte si acum....

Anonim spunea...

mai ai colectie de briceaguri si cutitase?
si, inca ceva, e bine ca mai e si altcineva din familie care urmeaza pasiunea pentru sport :)

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare