Jula, parcagiu de lux


Ne stim din liceu, nu foarte bine…doar ca ne mai intalneam din cand in cand, rar, pe culoarele liceului…atunci cand ca prin minune se intampla sa avem amandoi chef de scoala…asta se intampla neaparat dupa orele 12.00, ca abia pe la ora 10.00 ne sculam…Nu a existat un motiv pentru care am facut cunostinta. El era un tip extrem de vesel si chiar haios, nu puteai sa il eviti si sa nu zambesti la glumele lui, limitate, dar de bun simt. Era « caterincos » asa cum ii placea lui sa isi spuna mai ales in momentele cand se intrecea cu gluma cu vreun bagabont mai posac. Asa l-am cunoscut. Nu eram in apele mele…cred ca era chiar mahmur si se gaseste Jula sa se bage in seama cu mine in autobuzul care ne ducea la liceu. Nu il stiam si nu aveam chef de glume, deci nici de glumele lui…Dar el nu stia asta. Stia ca el e bufon si bufonului i se iarta tot, doar regele nu e obligat sa faca asta. Dar eu, dupa o noapte in care fusesem rege (-le sticlelor), nu ma adaptasem inca noii zile si ma simteam inca rege, asadar l-am informat asupra perspectivelor sale… « Hai, frate, ca asa sunt eu…caterincos, ce te ambalezi asa ?! » si asa scapa el de fiecare data…nici cu mine nu facu nota discordanta si asa ca ne mai salutam pe holuri. Dupa terminarea liceului nu am mai stiut nimic de el…doar ca porecla ii era bine aleasa…se specializase inca din timpul liceului pe pornit masini fara cheie.
Azi l-am revazut…
- Jeane, traitzi-ar ma-ta ! Ce faci ? aud din spate cand trec prin dreptul unei parcari din zona centrala a Bucurestiului. Nu prea dau curs la coruri d-astea de zbieraturi dupa mine…de data asta imi suna cunoscut. Cine sa vezi ? Caterincosu’ ! Jula !
- Ce faci, bai, Jula ? Esti la autoservire ? Ce faci aici in parcare ? Ete ai si ecuson ? Ba, Jula, dar esti chiar tupeist ?! Adica astia si stiu ca le iei masinile...sau te-oi fi lasat ?
- Ba, Jeane…m-am cam lasat…dar le mai iau cateodata…mai fac o tura…dar acum le pazesc de altii…si ii mai si taxez pe fraieri.
- Te-au ajuns blestemele, Jula ! Ai ajuns sa pazesti masinile dupa ce tu erai ala de le shuteai…
- Am si eu familie, Jeane…nu mai merge. O stii pe aia de era curva lu’ Bibanu’ ? De o luaseram toti in clasa in ora de chimie ?
- Da, ii raspund desi habar nu aveam de cine vorbeste…dar ce conta !?
- Eee, aia ! M-am insurat cu ea…ca a naibi ma tot fierbea…eu vroiam si tot ii dadeam tarcoale si ea…nu si nu ! E fir-ar ma-ta a naibi…si pana la urma…am luat-o de nevasta ca ma amorezasem de ea…ete ! si imi arata un tatuaj sinistru cu o chestie ce se voia un bust de femeie si o inima si sub : Alina . Interesanti erau sanii…cred ca « artistul » isi daduse foarte tare silinta si ii facuse aproape omenesti…nu imensi, nu ridicati…ci cazuti si dizgratiosi…cred ca si « artistul » o stiuse pe « Alina » ca altfel nu intelegeam de ce doar acolo a dat dovada de « realism » atat de accentuat.
- Bravo, bre ! Sa iti fie de bine, ii zic eu ironic fara sa ma pot abtine.
- Pai da…si am si un copil. Si m-am angajat si eu…ea NU !
- Pai nu…femeia sa munceasca ?!…ea sa stea la cratita, nu ? ii zic eu retoric ca si cum ii inteleg ideile. Si aici cum e, Jula ?
- Pai, parchez masini ! Ies la bani…ca nici nu imi mai vine sa le shutesc si eu de o tura…e bine, Jeane…am dat spaga sa intru aici…Nevasta-mea, stii ? Are ea un prieten care e mare shmenar…am trimis-o pe ea sa discute cu el…si m-au luat si pe mine si m-au bagt in shmen…uite am aici 10 locuri de parcare cu taxa si vis-a-vis…sunt la liber…dar asta stiu eu…iau pe toate bani…aia de pe alea 10…juma ii declar si merg la firma din care imi raman si mie un ceva, juma ii impart cu « patronu’ », iar pe astea de vis-a-vis…mai imi opresc si eu ceva si restul se impart cu « patronu’ ».
- Ba, ce combinatzie, Jula…nu am inteles nimic.
- Ma, esti prost!? Pai doar nu dam la stat tot…alea 10 sunt ale statului…dar stie statu ce face Jula aici ?! Si restu’ e la liber…ce stie fraierii ca e la liber ? Ma duc, ma vad si zic ca e pe bani si sunt multumitzi ca ii las sub pretu’ pietii si nu cer chitanta…iese banu’, Jeane, iese…dar eu sunt un putzar…Patronu’ meu e shmecher de shmecher…are un BMW decapotabil…tzatza de matza…ma mai dau si eu cu el cand vine la casino aici…ca e baiat valabil si mi-l da sa-l parchez…
- Bravo, ba, Jula…te-ai ajuns…esti bazat, ba ! Dar oamenii ce zic cand te vad…nu le e teama sa iti lase masina in seama ta ? Chiar si inchisa ? Ca fatza ta spune multe…
- E, ba, Jeane…la ce seceta de locuri de parcare…si sa vrei sa o furi…pana o scoti de aici…vine si Pompele Funebre…Sa vezi gagicutzele ce se mai agita…ce se mai transpira ca sa parcheze…ca vezi…locurile e limitate…nu pot sa las o pizdulica d-asta sa isi lase ea trocariciu de-a curmezishu’… si ma uit la ele cum se agita cum se invart si tot ca naiba le pun si apoi…le ajut eu…ca la cate masini am « ascuns » eu… o parcare laterala oi putea face.
- Galanton, Jula, cum te stiu…le ajuti !
- Galanton, pe ma-sa…dar mai imi iese si mie ceva…una de ieshi acum vreo doua seri de la casino…era pulbere…bause boarfa de abia se mai tine pe copane…am zis sa o duc eu…ca poate imi iese si mie ceva…stii eu ma gandeam la bani…
- Pai si ?
- Si…mi-a iesit mai mult…ca o luasera caldurile a naibi…si ce crezi ca eu sunt vreun fraier…am executat-o…si azi facea pe sfanta…mi-a dat un sutar asa din varfu’ degetelor…dar si eu …i-am strigat ca s-a scumpit shoferii si ginu’, sa fie atenta…boarfa naibi !
- Pai nu ziceai ca fu bine…
- A fost, da-o naibi…da’ putin respect ca am transpirat si eu…ma gandeam sa o santajez…ca o tzine unu de la banca de colo…si ca poate ii spun…dar ma complic…
- Da, ma, Jula…n-are rost…Hai ca te las…ca am si eu treaba…
- Hai sa-ti creasca mare, Jeane…mai treci si tu pe aci cand mai e…
- Da, Jula…DA !

Am plecat. Toata discutia noastra fusese intrerupta de cate o masina care parca sau alta care pleca. Jula cum vedea o masina ca se apropie incepea sa gesticuleze ca si cum era controlor de zbor si dirija avioane…Si cu d-alea : « Hai, frumoaso’, bag-o aici ca e liber » daca era vreo femeie la volan sau « Hai, patroane, e liber… » daca masina era condusa de un barbat…daca alegeau locul recomandat de Jula incepeau negocierile…Jula scotea chitantierul si il intreba cat sta…ii facea repede un pret care nu era spus, in schimb : « E…scump aici in centru’, dar ne intelegem noi ca suntem oameni si oi avea si mata treaba…imi dai si mata (si ii zicea o suma) si nu iti mai rup chitanta…ca trebuie sa traim si noi…si eu..si mata…ca suntem oameni…tot aia bogatii sa castige ?! » Nimeni nu cracnea…dadeau cat cerea Jula si plecau impacati ca au facut afacerea vietii lor…si Jula se intorcea la discutia cu mine… Interesanta era si atitudinea lui Jula…de parca el era cel care isi parca ultimul model de Mercedes si aia erau « parcagii »…
Ce straniu e destinu’…sa ajungi din hot de masini « pazitorul » lor...
Povestile de pana acum le puteti citi aici (click pe titlu):

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare