La metrou! Lautari pentru corporatisti



Am vazut de-a lungul « carierei » mele prin metroul bucurestean foarte multe tentative de muzica in vagon, pe peron, pe scari, sub scari si chiar la difuzoare. Toate au fost sortite eshecului…nimic nu se ridica la finele mele pretentzii de frizer. Pana ieri !
Ieri toate ideile mele, preconcepute sunt convins, au fost spulberate. Am vazut un duet fabulos. Sa va povestesc.
Dimineata. Ora « corporatista ». Statia Armata Poporului. Peronul plin ochi de corporatisti. Corporatistii stateau aliniati elegant la o distanta egala unii fata de altii. Bagabontzii se adunau pe bisericutze bagati unul in altul ca niste catei nou nascuti, executivii erau ciorchine adunati si imprastiati pentru a da culoare gloatei ordonate, iar aurolacii pendulau de la unul la altul in speranta ca o sa gaseasca o bucata de paine cu 10.000 lei vechi in miez…ca s-au emancipat…zic ca le e foame si refuza painea… Pe fondul unui tumult interior strident…se aude ceva…Ceva care este mai puternic decat vocea lui Margineanu care imi urla in urechi cat de mult il iubeste pe el femeile si cat de moarte e ele dupe el…Ma tot intreba ce sa faca…si eu ridicam din umeri tocmai cand se auzi ceva…
Cand intorc capul vad formatia din fotografie (daca nu vedeti nici o poza, cautati-o pe http://jeanbica.blogspot.com/ ). Doua personaje interesante…Un Santana, ca si culoare a pielii, si unul care purta un calorifer de gat, pe post de acordeon, sau chiar asta o fi fost, desi eu aveam impresia ca arata altfel, in fine…amandoi siluiau o melodie care se voia latino… L-am facut instantaneu sa taca pe Margineanu care nu mai prividea sa o planga pe Jeana. Croitoreasa, stitzi voi…aia de murise tuberculoasa, si am ciulit urechile si belit ochii la reprezentatie.
« Costumatia » celor doi instrumentisti este formata din motive folclorice de prin partea din spate a blocului meu (eu fiind mandru locuitor al unui cartier marginash) mai exact : shapca cu motive (doar motive, solutii nu aveau). Bluza de trening asortata la pantalonii de blugi mosteniti din…magazin in magazin, de la batranul lui batranul « Dragonul Rosu via Europa » si pana la IDM, cel mai tanar mostenitor care a donat-o vashnicului instrumentist. La cel din stanga se observa ca si efect care sa personifice locul din care a venit sa doineasca camesha de culoarea ierbii proaspat cosita dintre dalele de beton din spatele blocului.
« Atitudinea » celor doi trubaduri este specifica repertoriului atacat…latino-dance- « da, mama, cu biciul in mine (dar fi si matale mai blanda, ca nu dai de la tine) ». Adica miscari in jurul axei proprii, chitara zdrumicata la cele mai fine dintre corzile ramase, tinand seama ca mai ramasesera vreo 3-4 corzi, zdrumicatura era una de adancime…pentru a prinde fiorul sunetului.
Intrumentele erau autentice. Chitara era un model facut la comanda, relaxata si economica. Relaxarea se manifesta prin faptul ca cele 4 corzi erau dezacordate. Maestrul care o manuia era in mod sigur un om tolerant, un om relaxat care nu si-a dorit sa aibe parte de incordare nici macar la corzile de la chitara. Cat despre faptul ca era un om economic…era de o evidentza clara…circa 50% din corzi erau puse pe liber. Din 6 corzi nu erau decat 4 prezente, restul erau in « concediu de odihna ». Nu aceeasi atitudine sau imagine pozitiva se intalnea si la acordeon…un intrument muncitor si muncit.Atat de muncit incat a fost nevoie ca « elementii aia ca de la calorifer » sa fie lipiti cu leocoplast galben…probabil din cauza curentului pe care il producea pe numeroase gauri avute…instrumentistului i s-a umflat maseau si a decis sa inchida « fereastrele » acordeonului.
Muzica. O, da ! Muzica ! Acesta era elementul cel mai important al reprezentatiei… fornaitul acordeonului si zdranganitul chitarei se impreunau intr-o « chestie » care pe alocuri parea ca se ineaca, dar era doar o impresie a unor persoane neinstruite in ale muzicii… Cei doi virtuoshi si instrumentele lor miraculoase ofereau un spectacol mirobolant, rafistolat pe alocuri prin pauze bine venite pentru a oferii spectatorilor lasati cu gura cascata sansa sa simta fiecare nota, fiecare fragment muzical, fiecare arie…
Reprezentatia a continuat, dar a venit metroul si i-am dat cuvantul lui Margineanu care tocmai imi povestea de Gore din Chitila, var cu Fane zis Gorila.

Un comentariu:

Anonim spunea...

ce stii mata ce-i aia muzichie, bre? bach, mozart, beethoven... a fost neste nestiutori si-acu' nu se mai poarta, bre!! iar mata' esti frizer, nu (h)artist... nu ai cum sa pricepi adevarata muzichie!

da' io am o nelamurire. trubadurii ceia cantau pt incantarea lor, a ascultatorilor ori din alte motive onorabile?

anonim2

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare