Focus-grup ad-hoc despre idei preconcepute si ipocrizie



“Pe toti fratii mei care sunt acum cu mine
am sa-i rog din suflet sa ne fluiere
Si toate femeile sa strige catre mine
ce glume de cacat ai in tine !”
Parazitii

Vroiam de mult sa fac ceea ce urmeaza sa povestesc. Eram curios de reactii. O impresie personala este ca oamenii sunt stapaniti de idei preconcepute si ipocrizie cat cuprinde in ceea ce priveste impresia despre ceilalti sau despre sine.
Mai exact. Am plecat de la premisa ca toata lumea asculta manele. Cei care se vor scrobiti si cu morcovul cu tot cu frunze in cur, asculta pe furis si in rest se bat cu pumni in piept ca ei nu asculta asa ceva, insa baga Guta in casti la greu. Din punctul asta de vedere, eu declar sus si tare ca sunt fanul muzicii lautaresti…nici nu as putea sa beau fara sa ascult o astfel de muzica.
Partea a doua a premiselor de pe care am plecat… lumea te evalueaza dupa prima impresie, dupa aparente.
Mottoul acestui focus grup ad-hoc este pentru aceia care vor critica dorinta mea de a studia oamenii…ma declare singur un porc curios !

Asa ca…in week end mi-am luat inima in dinti si alaturi de un prieten am purces la sondarea pietei din…metrou !

Situatia I :

Imbracat la costum. Aranjat, freza impecabila, pantofii « oglinda », barbierit. Geanta diplomat. Intr-un in vagonul de metrou. Traseul Unirii II – Universitate – Romana.
Public : cateva doamne mai in varsta, peste 50 de ani. Cativa tineri, unul – doua cupluri.
Doamnele se uita destul de admirativ, cuplurile de asemenea. Una dintre fete, desi era cu prietenul nu se rusineaza sa ma urmareasca cu privirea. Aceeasi lucru, dar mult mai natural si detasat o face si una dintre doamnele mai in varsta.
Ma asez pe un scaun. Imi aranjez frumos sacoul ca sa nu se aseze cineva pe el, imi pun geanta pe genunchi si o deschid. Scot din ea o agenda si un pix scump, ma fac ca notez ceva pe agenda. Toate privirile sunt asupra mea. Le-am atras atentia. Este momentul oportun. Inchid agenda. O bag in geanta si scot telefonul mobil. Il pun pe geanta cu difuzorul in sus pentru efect maxim si dau drumu’ la o melodie : « Intr-un colt de mahala,/ STA tiganii toti si BEA/ O fetita mititica/ Este tare frumusica ... », urla Adi Minune din tot sufletul lui de se aude in tot metroul…RUMOARE ! Daca mai era o privire care nu era indreptata spre mine…acum erau. Socul a fost mai mare pentru toti privind de unde vine. Erau de a dreptul socati. Cei mai tineri…cuplurile, comentau in soapta intre ei, zambind. Majoritatea femeilor (paradoxal, in raza mea vizuala nu era nici un barbat mai in varsta) au trecut instantaneu prin doua faze. Uluiala la inceput, soc ulterior. Le statea pe buze un blestem, o injuratura…un comentariu…dar erau prea departe una de alta pentru a se angaja intr-o discutie. Incercau sa nu se uite prea strident la mine, dar nu puteau…asa ca se uitau cu coada ochilor.
Nu am rezista prea mult si am coborat dupa numai o statie. Si a urmat …

Situatia II

Prietenul meu isi intra in rol. Foarte prost imbracat, adidasi rupti, geaca cu imprimeuri sterse. Blugi tociti si taiati. Ii mai lipsea un miros specific si era autentic…Insa pe asta cu mirosul nu am prea nimerit-o…nu am aflat retzeta si nici timp nu aveam pentru a astepta ca natura sa isi faca jocurile.
Acelasi scenariu. Intra intr-un vagon pe aceeasi traseu, insa in sensul invers…Romana – Unirea II. Ora relaxata, circa 12.00, la pranz.
Inca de la inceput toata lumea se ferea de el. Lumea i-a facut loc sa urce chiar cu riscul de a ramane in tren. Parca se fereau sa se atinga de el.
S-a asezat pe o banca pe scaunul din centru’. La distanta de un scaun nu s-a asezat nimeni langa el. Lumea parca se si ferea sa il priveasca, nu numai sa il atinga. Dupa o statie in care majoritatea incercau sa il ignore, sa para ca nici nu exista in aceel vagon era momentul unui nou pas.
Suna telefonu’. « Aurolacul » scoate un Navigator, il deschide tacticos si vorbeste la el. In engleza. Discutia se incheie. Telefonul suna iar. « Aurolacul » raspunde si vorbeste in franceza. Inchide iar. Suna. Vorbeste in romana. Tema discutiei era o expozitie (inchipuita) de arta pe care o vizitase recent.
Reactia oamenilor ? Fascinanta. La inceput incercau sa evite contactul fizic sau vizual cu impricinatul. Apoi, de indata ce sunau telefoanele. Uimire. Uluiala. Priveau fara sa se mai ascunda. Uitasera sa mai fie precauti. Erau de a dreptul socati. Culmea. Dupa terminarea celor trei discutii am citit pe fetele lor nu numai uimire, dar si un pic de frustre, de invidie…rautate. Aceea rautate care a facut sa apara in Romania zicala « sa moara si capra vecinului ». Daca starile anterioare le puteam sa le inteleg…pe cea din urma nu am mai putut.

Morala?! Cred ca exista una. Ideeile preconcepute dauneaza grav sanatatii si ipocrizia nu salveaza Romania.

2 comentarii:

Anonim spunea...

ma bucur ca nu ai inteles ultima reactie a oamenilor. vorbeste de o lume plina de sensuri, dar goala, golita, dezgolita de... multe "lucruri".

dar, spune-mi... nu ai vazut un om, macar unul care sa priveasca si sa vada mai departe de hainele prietenului tau? imi vine in minte gandul ca trebuie sa fi fost macar unul.

cu ingandurare, anonim2

oana spunea...

acum, na...cand e vorba de oamenii din metrou, pe strada ... whatever ... de ce ar sta cineva sa judece mai profund de cat e cazul? facem toti judecati pripite, bazate doar pe o ocheada aruncata in treacat. si poate de multe ori ne ajuta: o fata draguta, inocenta, cu ochi mari si umezi de caprioara va evita un grup de tineri care sparg seminte la colt de strada si asculta manele. e foarte adevarat ca acel grup e posibil sa poarte o discutie intelectuala despre nu's'ce filosof...dar experienta ei ii va spune sa-i ocoleasca, lucru care probabil o va scoate din multe necazuri.

daca e sa vorbim de relatii, indiferent de ce tip sunt aceste relatii, atunci da, e stupid sa judecam oamenii dupa felul in care arata.

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare