Dialog imaginar (7)


Orasul e trist. Imaginar si trist.
Doi tineri imaginari se plimba pe strazile orasului... griul acestuia, pare-se ca nu ii atinge. Nici frigul, nici oamenii care ii depasesc incrancenati si pierduti in problemele transformate in catrastofe... trec pe langa ei ca si cum ar face parte din peisajul imaginar in care ei nu vor sa se integreze... in atata gri... ei sunt culorile vii!
El merge pe garduri, ea il sustine.
- Gata, topaila, ca m-ai ametit... mai stai si tu ca omul... mergi si tu pe strada, protesteaza ea tragandu-l jos de pe un gard pe care abia se catarase.
- Ai impresia ca vreau sa merg sau sa fiu ca tot omu'? intreba el ca pentru sine si incercand sa se indrepte spre un gard, dar fara speranta...
- Ufff, daca aveam un catel cred ca era mai cuminte ca tine...
- Adica sunt catel?!
- Mai rau!
Ii scoate limba si sare pe gard.
- Poate-ti rupi gatu'! spuse ea
- Nu ai tu bafta asta! i se raspunse.
- A naibii, bafta! Si sa nu te mai stresez eu?! Neeee!
- Stii? Eu as vrea sa te vad mergand pe aceleasi garduri... as vrea sa te vad mancand supa cu taitei!
- De ce supa si de ce taitei?
- Nu stiu... asta mi-a venit in cap! Vreau sa te vad mancand vata de zahar, sa te vad balacindu-te in mare, sa te vad atarnata cu mainile de craca unui tei, sa te vad jucandu-te cu un copil, mergand cu bicicleta, alergand dupa un catel jucaus, sa te vad dandu-te in leagan... Asta inseamna ca imi vei fi alaturi mult timp si as vrea sa te vad plangand!
- Esti rau!
- Nu, deloc. As vrea sa te vad plangand pentru ca atunci as sti ca aia esti tu cu adevarat... un om care plange in fata altuia cred ca e un om puternic si un om sincer... de ras stim toti sa radem si cred ca e usor sa o facem cu pofta, dar sa avem curajul sa plangem e mai greu...
- Daca nu ma faci tu sa plang, si eu as vrea sa fii langa mine cand am sa plang... asta inseamna ca esti langa mine cand imi e greu...
- O sa fiu!
- Sa te cred, topaila?
- Crede-ma! Sau nu, si-o sa ai o surpriza!
- Ma aburesti!
- Evident!
- Hai suie-te pe gardurile tale... tapule!

El sarea pe garduri, ea il sustinea...o imagine stranie intr-un oras imbacsit de claxoane, oamenii grabiti spre nicaieri, o iarna brutala si cativa pensionari care isi carau amintirile prin mijloacele de transport in comun.
El visa sa o vada plangand, ea isi dorea sa fie acolo cand va plange. Ea visa. El era acolo... Orasul imaginar nu isi imagina nimic! Iar griul palea in fata exploziei de culoare care era in ei!

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare