Romania, o tzara in care nu ai cum sa te plictisesti


Am ajuns si eu la concluzia altora ca Romania e o tzara in care nu ai cum sa te plictisesti. E fascinanta la modul cinic.
Saptamana aceasta m-a pus Dzeu sa vrea sa fiu un bun platitor de taxe si sa intru si eu ca omul in legalitate. Pentru a facea aceasta trebuia sa inchei doua contracte separate cu doua institutii de stat. Unul dintre ele a mers mai repede. O copie dupa buletin (desi nu pare, da…am si buletin), o declaratie si am incheiat contractul. La cea de a doua insa…un adevarat paienjenishi de acte.
Mai intai ma prezint la ghiseu sa intreb ce am nevoie…doamna e in dificultate si ma pune si pe mine. Am nevoie de un act de la administratia financiara care sa ateste ca am existat fiscal in ultimii cinci ani…dar aceeasi doamna imi spune ca cei de la administratie nu o sa imi dea actul acela decat pe un an. “Pai si eu ce fac?” Mi se spune sa ma duc si sa cer pe ultimii cinci ani ca altfel nu pot sa dau bani statului. “Dar eu vreau sa dau bani statului si sa nu primesc nimic, decat daca Doamne fereste mi se intampla ceva…nu vreau sa iau…vreau sa dau?!” “Nu se poate!, trebuie sa doveditzi ca nu avetzi datorii catre stat.” “Pai daca aveam, statul nu sarea la gatul meu si ma tragea de maneca sa ii dau banu’ lui? Statu’ asteapta sa vin eu sa il trag eu de maneca sa-i zic <<>> Si eu sa iau mana statului si sa imi dau una dupa ceafa cu ea.” Tantia de la ghiseu rade la monologul meu si ma trimite sa imi fac dosarul si ma asigura ca mai stam noi la gluma cand am dosarul gata…
Ma duc frumushel la salonul de frizerie la care lucrez si ma pun pe net sa caut unde naiba e ascunsa administratia financiara de care apartin. Gasesc adresa si vreo 20 de numere diferite pe 10 situri diferite…nu aveam decat sa o iau la “ghici!” ca sa dau de unul…asa ca sun la “informatii abonati” de unde obtin unnumar de telefon. Sun. Imi raspunde o doamna suparata careia ii spun ca ma nevoie de o adeverinta (ii torn tot blabaul de rigoare) si imi tranteshte pana sa o intreb ce acte am nevoie pentru a obtine adeverinta solicitata: “Si ce vrei sa ti-o dam prin telefon?” Imi sare tzandara si ii explic ca aveam nevoie de informatie ca sa vin cu tema facuta. Imi spune. O mai intreb inca odata…acelashi lucru. Imi confirma.
A doua zi dimineata sunt la datorie…la ghiseu. Descopar cu stupoare ca nu e chiar asa…Un amarat de timbru fiscal de 1 leu (?!) imi da peste cap totul. Normal ca ma plang ca asa mi s-a spus la telefon. “e, o fi uitat si ea ca suntem si noi oameni…” Si eu ce fac acum… de unde iau timbru? Nu pot sa platesc aici? Sau sa depun intr-un cont pe Administratia Financiara?”. Nimic, trebuie sa ma duc sa cumpar. Prima posta, la vreo cateva statii de masina de Administratia Financiara, nu are…urmatoarea era la cel putin trei statii de prima…dar era si ultima sansa a mea de a rezolva ceva (mai exact aceasta era doar pentru ca receptia sa imi inregistreze solicitareae de eliberare a certificatul respectiv). Intr-un final gasesc timbrul. Ma reintorc triumfator. Mi se da un numar de inregistrare si se lipeste timbru pe o foaie si sunt trimis la subsol. Acolo dau peste un birou unde in usa (pe interior) statea un moshulica..caruia i-am dat o usha in spate…asa de inceput. Acolo erau trei birouri, dar m-am gandit ca e tipic…unul munceste si doi stau asa ca la solicitarea lui moshulica astept afara…Iese moshulica si cu el si tantia care muncea care m-a trimite la colegul ei pentru ca de strada mea se ocupa el…”pai sa nu ii umplu frigideru’ lu’ moshulicu care m-a pus sa astept afara si eu om respectos fata de varsta a treia…am ascultat?!”
Ma prezint la nenea ala functionaru’ care imi trece niste date in calculator, da un print si ma trimite la seful lui sa semneze…Semneaza sefu…ma duc la registratura sa stampileze…si sunt liber. Dar…o hartie a facut traseul: registratura sa o inregistreze, ghiseu sa o completeze, sef sa o semneze, registratura sa o stampileze…nu ar fi fost mai corect sa faca toate astea o singura persoana si nu pierdeam 3 ore si in 15 minute era gata?! Dar traim in Romania.
Cu hartia in brate, fericit, ma prezint la locul dorit pentru a face contract cu statul ca sa ii dau bani. Aici…hartia mea nu e suficienta…trebuia pe 5 ani si eu am obtinut numai pe un an, desi am solicitat pe cinci…dar cine m-a ascultat?! Asa ca mai am de facut doua chestii sa platesc eu niste banuti din urma…cand statu’ nu facea nimic pentru mine (nu ca acum sau de acum incolo ar face…) si sa mai fac o declaratie pe propria raspundere ca am dat statului atatia bani cat a trebuit si nu i-am ascuns nimic…asta trebuind sa o fac la un notar public. Ciudat e ca si una si alta erau extrem de stranii si costisitoare. Adica timp de cativa ani statul nu mi-a asigurat nimic si acum eu trebuie sa-i dau niste bani gramada drept recompensa ca nu a facut nimic pentru mine?! Ma scotocesc in card si platesc statul pentru protectia asigurata. Si dau fuga la un notar.
Intalnirea cu notarul a inceput pe la orele 15.30, deci in plina zi de lucru. Notariatele sunt ca si farmaciile…cand ai nevoie de una nu gasesti niciuna si cand nu ai nevoie numai peste ele dai. Primul notariat: “Dl notar lipseste o ora”. Al doilea notariat: “inchis pana pe 7.10.2007” Al treilea notariat: “Ne trebuie adeverinta dvs de venit eliberata de administratia financiara”. “Nu o mai am ca am lasat-o la Maria Sa Statu’!” “Fara ea nu putem sa va face documentul” Si aici am venit eu si am zis: “Domne, eu trebuie sa fac o declaratie pe propria mea raspundere…daca va dau acte doveditoare, nu mai e propria mea raspundere…e pe raspunderea actelor doveditoare…deci, care e smecheria? Eu imi asum raspunderea ca nu am pacalit statu si voi va uitati la mine cum semnez si ziceti si voi ca ati fost de fata cand eu am dat cu deshtu’ pe hartie. ATAT!” Evident ca ei au tinut-o pe a lor ca nu au cum altfel…”de ce s-o chema declaratie pe propria raspundere daca nu e chiar pe propria raspundere?!” In fine…plec. Ma intorc la “Dl._notar_lipseste_o_ora” care imi zice la 16.30 sa vin a doua zi ca nu se mai fac acte la ora asta. Ma uit la programul afisat…la orele 18.00 se inchidea. Al patrulea notariat, lumea vorbea cu angajatzi de la notariat pe geamul unde candva fusese bucataria apartamentului unde acum e notariat. Deci, si asta inchise-se! Renunt! Azi, joi, de dimineata o iau de la capat. Al cincilea notariat, “venizti luni ca nu mai avem timp pentru un asemenea act”. Dar ce trebuie facut?, ma intreb eu ca pentru mine, dar cu voce tare. “Pai trebuie scrisa la calculator”. “Si cat sa fie…5 randuri?!” “Nu avem timp”, raspunde sec secretara.
Toate astea s-au intamplat in trei zile, dintre care una neterminata…asta imi da de gandit. Clar “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”. Pai da!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Azi,7 octombrie 07,cautam mall-ul de la APACA :),asa am ajuns pe acest site,in fine,am citit putin si am zis sa intru pe un articol sa vad despre ce este vorba si am nimerit"Romania,o tzara in care nu ai cum sa te plictisesti" MARE adevar ai grait aici,mi-am ars si pizza in timp ce citeam; ce vroiam sa comentez la articol si nu mai apuc este ca mi-a placut mult cum ai pus cap la cap "shit-ul" pe care trebuie sa il caram pe umeri pt a putea iesi cat de cat la o luminita,si in alelasi timp m-am enervat aducandu-mi aminte ca am trecut si eu prin ceva asemanator.Cu siguranta stai bine cu nervii si rabdarea,bafta multa si ne revedem curand!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare