“Sex and the city” dambovitzean


Viata noastra, a romanilor, a bucurestenilor, curge in alt ritm si in alta directie decat a protagonistelor din serial…dar exista mici similitudini. Si noua ni se intampla (ba chiar mai abitir ca lor) sa vrem sa ne-o punem. Si noi intram in tot felul de chestii dubioase si stranii. Si noi suntem inselati/inselate...si noi iubim si noi facem sex oral...nimic nou pe partea asta. Doar ca noi nu ne invartim toti in cercurile pe care ele cica s-ar invarti, noi nu stam intr-un oras si o tzara ca a lor, noi nu avem relaxarea financiara a lor si asa ca nu ne mai prea pasa uneori ca sexul nu merge, daca avem ce baga in stomac...este cam exagerata situatia, dar pentru demonstratie e mai bine asa...Viata e plina de intamplari care pot foarte bine sa faca parte din serialul amintit, iar viata mea imi ofera astfel de situatii hilare, haioase, sensibile sau doar interesante si atat.


Cum am economisit 100 de euro

Din furia unei clipe si disperarea alteia sau plictiseala amandouara...zilele trecute am iesit din casa si m-am oprit accidental intr-un bar in care intram pentru prima data...nici foarte central, dar in mod sigur un bar mai fitzos...nu vroiam decat sa ma fac muci. (aceasta e o formula mai dura de a spune ca vroiam sa beau o bere, dar cum o bere poate fi suficient sa ma ametzesc...). Am intrat, m-am asezat si am comandat berea pe care o vroiam. O savuram…La o masa alaturata vad trei domnisoare. Dragute! Pareau studente de la tzara venite in Bucuresti si inca neadaptate. Doua dintre ele destul de strident machiate ca si cum doreau neaparat sa fie remarcate. Se implinise dorinta. Eu le remarcasem. Dar mi se pareau naspa pentru atitudinea pe care o aveau...cea de a treia era simpla. Simplutz imbracata insa foarte senzuala...o rochitza foarte subtire de vara (inca isi mai permitea sa o imbrace ca nu era frigul de acum). Dragutza, era exact genul meu: voluptoasa, dar nu vulgara, corpolenta, dar nu grasa, bunaciune,bre, ce sa mai... Dar in tristetzea mea (asta ca sa nu spun ca sunt timid si ma pierd teribil in fatza femeilor) nu aveam prea mult chef sa ma bag in seama. Gashca se tot hlizea si la un moment dat s-a spart...cele doua “stridente” pleaca si imi lasa simplutza singura... M-as fi dus sa o iau cu texte de Johnny Bravo: “Auzi, dragutza, nu vrei sa vii la masa mea sa iti arat eu cat de spiritual sunt?! Si sa bei alaturi de mine o chestie care iti va parea geniala doar pentru ca ma ai langa tine?” Dar ma cam strangeau unele altele...ciorapul in primul rand, ca nu aveam decat 30.000 pentru berea pe care o comandasem deja....cat despre atitudinea lui JB, care apropo...avem aceeasi initziale...nu se pune problema...Asa ca ma uitam la ea...si ea la mine...de fapt la un moment dat...eu ma uitam prin ea sau pe un perete langa ea unde vazusem niste tablouri foarte interesante, un fel de “Rapirea din serai”...
La un moment dat tipa vine spre mine si se baga in seama...”Ai un foc?” Din momentul ala am stiut ca ma iubeste. Nu exista indoiala. Ma caut in buzunare dupa bricheta si...descopar...ca nu am, dar cum sa ii spun asta, as fi dezamagit-o! Ce sa fac? De ce naiba nu mi-oi fi luat o bricheta de acasa? A, pentru ca nu fumez. Dar, iete Jeane ce pierzi?! Ii raspund total aiurea ca nu fumez, dupa ce ma controlasem ca nebunul prin buzunare... Imi arunca un “pacat” si se aseaza la masa mea...”Cum te cheama?”, intreaba. “Jean”, zic cu un nod in gat cat pumnul...In sinea mea faceam exercitzi de yoga: “Jeane, fa ceva ca te ia fata de fraier si pleaca...baga ceva din top, lasa-o in pana mea de mister ca nu da bine cu o asemenea gagica!” “Ludmila!” raspunde. “am pus-o sa mor eu! Iete ca Jeane ca ti s-a implinit visul, te-a bagat in seama o moldoveanca! Fa si tu ceva acu' ca o pierzi fraiere!””Ha, frumos nume!” zic eu spre ea...”Super tare, Jeane, foarte inteligent ai dat-o cu craci in sus cu replica asta...iti va pica direct in bratze!” Se uita si ea putin contrariata la mine, da din cap in semn de multzumire si imi pune intrebari despre mine, ce fac, ce muncesc, alea alea...Incet-incet, ma mai trezesc din uluiala ca pugilistul din pumni si bag si eu un zambet pe ici pe colo cu gropitza la vedere...pe care mi-o lauda (“1-0 pentru Jean), bag un pic de victimizare ca sa o ating la corason...(2-0 pentru Jean), mai ii bag niste vorbe din top de o fac sa rada (3-0 pentru Jean) si pierd meciul in prelungiri ca sunt tolomac (3 – 3+1 pentru Ludmila)...ma uitam la ea destul de convingator ca sa inteleaga ca imi ploua in gura. Dupa un anumit moment...cand oricum trebuia sa fac ceva ca imi terminasem berea....pe care o lungisem cat puteam de mult...dar nu puteam la infinit, Ludmila ma intreaba daca nu vreau sa mergem in alta parte ca ea s-a plictisit de barul asta...Eu ridic din umeri si “ O, ba da, dar stii mi-am uitat banii acasa si astia de bere erau ultimii”. “Pai, mergem sa ii iei si mergem apoi...” imi raspunde ea instantaneu...”E acum sa te vad, Jeane, ce te faci?” “pai, nu am cum ca am si cheile in masina...si masina e cu parintzi mei la Constanta si abia maine seara vin si eu o sa dorm la un prieten...”, bag eu atat de gogonata incat era clar ca imi intoarce spatele dupa ce imi frige o posheta marca B.O. peste mecla ( B.O. = Bucuresti Obor). Ludmila face o fatza uluita si o trece un spasm care o trezeste...si imi zice: “Atunci, hai la mine sa bem o cafea si poate iesim mai incolo...”. “Frate, nu stiu ce pana mea ai facut ca cu mecla si glumele tale de scara blocului nu prea iti iese...dar cred ca fata e de a dreptul statuta (adica nevorbita, asa cum spunea un clasic inca in viata, sau NF asa cum zicem totzi), dar ce ma conteaza...bai dar esti in stare sa faci fatza?” mi se instaurase mie teama in suflet la prima secunda dupa ce ma prinsesem ca Ludmila ma chema la ea. Cu teama in suflet ne ridicam si plecam spre “cafeaua” ei...”Cafea” care era la doua blocuri mai sus , intr-o garsoniera mica cat sa intre un pat si un cuier. Curatzica garsoniera. Cafeau s-a dovedit a fi un vin rosu rece...pe care nu am apucat sa il beau...pentru ca mi-am dat seama ca nu pentru asta venisem aici...speram eu. Dar sperantza s-a dovedit falsa. Ludmila avea chef de discutzi serioase. M-a intreabat de mine, de familie, de prieteni, prietene, copii...si eu explodam mai ales ca tipa era acasa si se simtea ca acasa...Dar incet incet m-am calmat ca incepusem sa vad nu numai Ludmila-bunaciunea-bruneta, ci si Ludmila-omul... Am discutat cam o ora, dupa care m-a intrebat daca vreau sa ne uitam la un film...am ramas shocat de doua ori...Film?Noi doi? In plus nu vedeam nici un televizor...ii zic ca da...si scoate de sub pat un laptop si o cutie cu CD-uri...Mi-a picat Amelie, pe care normal ca il vazusem...dar intrebat fiind am zis ca nu...doar nu era sa zic ca da si sa zica fata...”ok, pai atunci lasa...te du si tu pe la casa ta” A pus filmul si s-a cuibarit in bratzele mele...Eram in al 10 cer (al noualea era ocupat de cand mi-a zis sa ne uitam la un film, eu fiind ahtiat dupa...). Am tinut-o in brate si m-am uitat cu ea la film...S-a terminat filmul...noi deja ne sarutam pe generic. Mi-am permis sa o pup pe cap si frunte cand s-a uitat putin uimita de gestul meu...si m-a luat de gat si m-a trantit in pat la orizontala. Ce a urmat e sortit cenzuri, pot doar sa spun ca a fost bine. Dupa “bine” insa a urmat un moment de descarcare pentru ea...a plans. In prima faza...”Jeane, esti tare. Esti atat de bun de ai facut-o sa planga!”. Dar nu era asha...bun oi fi sau nu...dar ea plangea din alt motiv... Mi-a spus ca e un fel de dama de companie...ea si cu cele doua colege ale ei...pe care le vazusem in bar. Nu a facut nimic pana acum...doar a mers cu diferitzi domni mai mult sau mai putzi stilatzi, dar numai boshorogi. S-a apucat pentru ca nu a avut incotro...in Romania viata e scumpa si vrea sa se poata intretzine in facultate (uite, am uitat sa o intreb ce facultate face?!). Eu fusesem o rabufnire a ei...un cadou pe care si l-a facut. Sa stea sa vorbesca cu cineva de varsta ei...sa vada un film, sa se sarute...restul a fost doar o scapare si imi cerea sa nu o judec. Nici nu as fi putut...imi tremurau picioarele. As fi luat-o de nevasta pe loc pentru onestitatea ei, dar nu am facut decat sa o iau in brate si sa adormim impreuna asa... Nu a urmat nimic. Nu ne-am mai vazut...
Asa am economisit 100 de euro (cred, pentru ca s-ar putea ca tariful ei sa fie mai mare).

4 comentarii:

Vivi spunea...

data viitoare cand mai iesi in oras incearca sa nu mai ludmilesti:))

Anonim spunea...

go johnny! go!

Anonim spunea...

Sau viata, in general, ofera situatii in care sa alegem. Prin alegeri devenim ceva sau cineva, sau nimeni. Si in urma alegerilor aratam ceea ce suntem.

JEAN BICA spunea...

VIVI: De iesit ies aproape zilnic...dar doar odata s-a intamplat sa ludmilesc...ca nu ai bafta asta in fiecare zi...

ANONIM1: Ma duc!

ANONIM2: Adanc comentariu, o fi de bine, o fi de rau?!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare