Aventuri in bodega groazei….

…e nu chiar, sunt cam dur…dar nici departe nu sunt. Pai, intr-un moment de slabiciune imi vine ideea sa merg cu prietenii (un baiat si o fata) intr-un bar (o bomba de carciuma mai exact) renumit in zona (adica in zona celor 20 de blocuri care il inconjoara). Prima impresie...”hmmm, merge...cam inghesuit” A doua impresie mi-o forteaza o domshoara cam sexoasa (asa se credea ea, de fapt o simpla domshoara da cartier) care ne vede ca ne codim la ce masa sa stam pentru ca oricum ai fi stat aveai ceva care te incomoda, fie o usa, fie curentul, fie baru’... Domnishorica ne anuntza pe un ton nu tocmai amabil ca putem sa mergem si pe terasa. “terasa? Care terasa?” Terasa era pe carciuma, carciuma este o ghereta din termopan... Senzatia initiala a persistat...chestia asta cu pretentii de bar e facuta pe sistemul “inghesuie fraierul si ia-i banu’”, adica pe 3 metri patrati erau 4-5 mese, au pus mese afara in gradina blocului din apropriere si (ce si-au zis ei?! “Unde mai putem sa punem mese? PE BARACA!”, asa am inteles si eu cum sta treaba cu melodia “Rupem baraca!”) pe acoperisul carciumei. Ne uitam noi in jur in speranta ca o sa vedem o scara, macar si una de aia de cules mere, dar nu o zarim de fel...Intrebam. Raspunsul e pe masura fitzelor domshoarei...adica scarbos si superior. Dupa ce ne arunca raspunsul printre buzele date cu smacolina cat sa fie fosforescente sa vada de unde se vorbeste sau eu stiu pentru ce alte motive trebuie sa i se vada gura... ne retragem spasiti si urcam la etaj...aici minune...numai noi pe terasa. Ok, nu-i bai! Trecem pe langa o domnisoara care iti crea incertitudine, nu stiai daca e client sau chelnaritza. Ne asezam la masa si misterul se rezolva...domnisoara se trezeste din sictirul ei si vine la masa sa ne intrebe de sanatate. Ne aduce meniu. Cerem o anumita bere, banala...nu ceva special. E in meniu, deci...”Nu avem!”, raspunsul vine promt si rastit. Alegem o alta bere. Chelnaritza se duce sa o aduca, pauza in care noi, eram trei, ne asezam mai relaxati pe scaune si descoperim ca sunt din fier si tare incomode. Sunt fie cu spatar, fie fara. Cele cu spatar, aparent mai bune pentru ca aveai unde sa te lasi pe spate, erau insa pentru domnishoare...Te fortau sa stai cu picioarele extrem de apropiate...asa ca dintre noi trei cel care avea motive sa stea cu picioarele apropiate a luat scaunul cu spatar. Cele fara spatar erau fara...spatar, dar iti dadeau posibilitatea sa nu iti simti picioarele legate. Miscarile noastre din jurul mesei au provocat isteria chelnaritzei care zbiara “politicos” la noi: “dar scaunele alea ce au, nu sunt tot scaune!?”, aceasta in mers, in timp ce trecea pe langa noi venind de la o alta masa. Nu stam sa-i explicam ca barbati sunt obisnuitzi sa stea cu picioarele mai cracanate si ca scaunul este proiectat prost si e incomod si e din fier forjat si e naspa si ca toata bodega lor e naspa...in definitiv putea pleca. Asa ca nu raspundem provocarilor.
Ne aduce berea...Pentru prima data in viata descopar o noua varianta de inghetzata. Stiam de inghetzata de vanilie, de ciocolata sau eu stiu din ce fructe...dar inghetata de bere?! Ete, de asta nu mai auzisem. Asta este ceea ce am primit, o bere care turnata in pahar era gheata.... Se face un compromis pentru noi si ne mai aduce o bere calda in locul uneia reci ca sa facem un amestec omogen, bere calda cu bere rece.
Cat noi stateam la o barfa mica, ca de aia venisem: sa bem bere si sa vorbim, sa ne relaxam, in jurul nostru se auzeau numai bubuituri, scaune trantite, injuraturi...zburau scaunele mai rau ca intr-un bar de rock in timpul unei batai. Curiosi mai intorceam capul sa vedem cine a mai cazut de pe scaun...nu era asta. Chelnaritza cea mica si rea se mai lovea din cand in cand de scaunele din bar, si instantaneu scaunele zburau sau erau trantite, iar ea mai arunca cate o sudalma la adresa scaunului, celui care l-a pus in drumul ei, fabricii care a facut scaunul, timpului de afara, vremurilor din tzara, clientzilor care au avut tupeul sa vina la bar si asa mai departe.
Au trecut vreo doua ore...ore in care ne simteam amenintati la maxim... In gluma, ne si inchipuiam cum zboara scrumierele de la bar spre mese cu nota de plata lipita pe fund cand un client ridica mana si facea semne sa vina nota spre chelnaritza cea nervoasa. Sau cum un scaun d-ala de fier este dat in capu' unui client care avea tupeul sa mai ceara o bere. Sau cum un alt client este dat cu capu' de masa pentru ca a cerut sa fie stearsa...
Pentru ca aveam o prietena comuna in Anglia si trebuia sa ii trimitem poze cu noi...aveam si aparatul foto digital si ne faceam poze intre noi. Insa ne lipsea o poza de grup. Dupa ce ne codim vreun sfert de ora imi iau eu inima in dinti si o rog pe chelnaritza cea nervoasa sa ne faca o poza la totzi trei...Cred ca este cea mai haioasa poza pe care o am pana acum...Trei personaje crispate care privesc cu frica in fatza...fara sa aiba tupeul sa zambeasca. Cel mai crispat eram eu, ca aparatul era al meu luat cu sudoarea fruntzii din salariul meu de somer de lux. Imi inchipuiam deja cum nu declanseaza cum trebuie si chelnaritza furioasa ca nu-i merge incepe sa dea cu el de pamant si apoi il ia de cordelutza si ne alearga prin bar cu el invartindu-l deasupra capului...
Scapam cu aparatul intreg si ne continuam bauta...Incapatzanat fortzez nota si o intreb pe Xena de ce e asa de nervoasa (intrebare stupida, evident!). Dar raspunsul a fost unul absolut inedit pentru o situatie de acest gen...”Stii, sunt intr-o perioada naspa....” Ridic din umeri si sprancene...”E, o perioada pe care o au femeile lunar” Ups, am intrat pe teren minat. Ma retrag cu un “multumesc”. Si imi trag un gat serios din inghetzata de bere de cred ca ma doare si acum in gat de cat m-am fortat sa inghit cuburile de gheatza.
Dar parca m-am potolit?! Neeee! M-am gandit ca nu ar fi rau sa am si eu o amintire cu “ Xena” si i-am cerut sa-i fac o poza spunandu-i ca este cea mai nervoasa chelnaritza pe care am vazut-o si ca ash vrea sa am o poza cu ea. Normal ca nu accepta din prima...Dar dupa mici insistente accepta. Surpriza, “ Xena” nu e chiar Xena...a fost atat de intimidata de aparatul foto incat am crezut ca am in fata obiectivului o pustoaica de 16 ani care s-a rusinat atunci cand isi da prima data jos rochitza in fata unui baiat si nu chelnaritza care arunca cu scaunele prin bar si te privea cu niste ochii de iti parea rau ca te-ai si nascut... (In alta ordine de idei, ochii ar fi fost dragutzi, cam tristi, dar vioi, daca ai fi avut tupeul sa te uitzi in ei).
Se cam facuse frig si cu berea gheatza ne-a condus la ideea ca ar fi bine sa ne retragem...Cand noi ne puneam intrebarea “Mai stam?” se nimereste si Xena in preajma care ne spune: “ce sa mai stati, plecatzi acasa ca nu mai avem bere” pe un ton imperativ. Socatzi...ne retragem spashitzi si parasim bodega. Si asa s-a incheiat o aventura.
Am zis! Parerea mea!
Varianta Xenei aici!

3 comentarii:

Irena spunea...

foarte potrivit ai descris-o pe domnishorik de cartier. amuzant, ca de altfel tot ce am mai citit pe aici

Laurentiu spunea...

...hai ca daca ati ajuns sa faceti schimb de linkuri, de bloguri, de poze si de id-uri, inseamna ca nici Xena n-a fost chiar asa razboinica, nici voi n-ati fost chiar asa de fitzosi, si nici fierul din scaune nu era asa de forjat. Eu clar, tin cu Xena !

Blogger spunea...

LIVE CAM MODELS NEEDED!
RECEIVE MORE THAN $10,000 PER WEEK.
REGISTER AS A BONGA MODELS WEBCAM MODEL TODAY!

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare