Dl. Marius – stapanul cartilor


Am avut de a lungul vremii multe pasiuni care m-au impins sa caut carti pentru a ma documenta. Am citit despre amerindieni, samurai, tzigani, masoni etc. Acum mi s-a pus pata sa citesc despre mafie. Am citit 3-4 carti si am ramas in pana. Am decis sa vad ce se gaseste prin anticariate. Asa l-am cunoscut pe dl. Marius. Nu-l cheama asa, dar a fost alegerea lui sa nu isi spuna numele adevarat dupa ce i-am spus ca mi-as dori sa povestesc despre el, fascinat fiind de discutie.
Este pensionar. A fost profesor de romana la o scoala generala si acum il mai viziteaza fosti elevi deveniti oameni in toata firea. Toata viata i-au placut cartile, a citit mult, a si scris mult...dar nu a publicat nimic pentru ca nu si-a dorit, a facut-o pentru el si nevasta-sa. Pana cand aceasta a murit si l-a lasat singur, apoi a scris in amintirea sa.


- Cum ati ajuns sa vindeti carti?



- Nevoia! Eu am fost profesor de romana, am indragit tot timpul cartile...am fost copil sarac, tata nu avea bani sa dea pe carti, dar m-a trimis sa fac carte ca sa nu fiu ca el...”taran prost sa iti explice alti ce se intampla, sa sti tu singur si tu sa alegi ce vrei” - asa zicea. Cand am primit si eu catedra...undeva in Baragan. Dormeam in scoala. Dupa un timp mi-au dat si mie o casa in sat. Dar iarna, decat sa fac 3 ore prin nameti, dormeam pe catedra ca eram tanar si puteam. Citeam la lumina felinarului.Citeam tot ce imi cadea in mana, in general, in anii aia, autori rusi – doctrinari cu povesti clasice – el proletar, ea proletara – la strungul din dotare se manifesta dragostea...Erau carti de indoctrinare cu mesaje socialiste. Dar in lipsa de altceva...Citeam tot timpul...Cu copii de tarani nu prea aveam eu batai de cap, mai mult frustrari ca era mentalitatea aia...a facut 13-14 ani...la sapa sa ajute la cresterea natiunii...ii mai aducea la scoala doar obligativitatea care o impunea statul...si asta asa “de samantza” cum se spune...

- Si cum ati ajuns sa vindeti carti?


- (rade) Am deviat! Ce vrei?! Am citit mult la viata mea, multa beletristica, romane...si imi place sa si povestesc...acum ca am imbatranit nu prea mai vorbeste nimeni cu mine ca ce zic ei: “E batran, e ramolit!” Dar nu sunt, imi merge inca mintea...cu fiuzicul nu mai stau eu stralucit, ma mai dor shalele, mai o tensiune, mai o inima...trupul a cam ruginit...dar cu mintea mai fac fatza e inca buna...si acum mai scriu...povestesc! M-ai imi vin nepotzii, ca ma doi, de 12 si 14 ani...si le zic cu a fost pe vremuri, cum erau cafelele, cum era fotbalul din anii aia de inceput...Ma asculta 5-10 minute si apoi fug la calculator. Le povestesc de cei trei muschetari, de fratzi Karamazov..sa-i incit sa citeasca si ei o carte, ca sunt povesti frumoase, captivante...aventuri, lupte, dueluri, dragoste...pitici! (asta se vroia o injuratura!) nu stiu decat calculator si televizor.Asa...sa imi adun gandurile...

- Imi ziceati cum ati ajuns sa vindeti carti, erati la momentul cand erati profesor intr-un sat din Baragan...


- Asa, da...a fost un debut de profesor/invatator ciudat...a fost momentul meu maxim de acumulare si frustrare. Acumulare pentru singur fiind acolo, fara familie, fara prieteni...ma refugiam in carti, si de frustrare ca nu aveam unde si cu cine sa-mi manifest calitatile de pedagog...nu exista dorinta din partea lor si daca simteam o minima dorinta in vreun pui de taran eram pe el...pana se simtea coplesit si “fugea”. A urmat sansa de a ma intoarce in Bucuresti...a fost salvarea mea. Si in acelasi timp momentul in care am inceput sa regret perioada aia cand putea sa fiu creativ si sa citesc mult...Au urmat peste 30 de ani de profesorat, generatii care mi-au trecut prin mana...pe multi i-am pregatit pentru liceeu, dar pe majoritatea pentru viata. Am vazut cum s-au schimbat comportamentele copiilor in functie de evenimentele cu care se confrunta tara. Nu sunt un retractar al revolutiei si al efectelor ei...dar pentru sistemul de invatamant nu a fost tocmai bine...copiilor le era mai putin capul la invatatura si mai mult la atmosfera din tara, la ceea ce barfeau parinti acasa, la televizor...


- (de data asta rad eu) Si totusi...cum ati ajuns sa vindeti carti?


- (putin incurcat, rade!) Pai, dupa peste 30 de ani de catedra, ani in care am avut multe satisfactii...dar a trebuit sa ies la pensie...pensia mica...a mai facut pe suplinitorul o vreme, am mai facut meditatii cu copii celor care mi-au fost elevi...dar nu a mers...asa ca am fost pe rand paznic, vanzator de legume si fructe si acum vanzator de carti vechi. Aici ma simt ca acasa. Patronul este un domn tanar care nu cred ca a citit mai mult de doua carti in viata lui...si nici liceul nu cred ca l-a terminat prea usor, dar a simtit ca e rost de facut niscaiva banutzi. Ca sunt suficienti oameni care nu-i cunosc valoarea cartilor si ii cam incurca cand isi iau o noua plasma si nu mai au loc in bibloteca din cauza cartilor sau mai sunt batranii care nu mai au bani de mancare si isi dau cartile din casa...Patronul le ia la 10% din valoare, mai mult la cantitate, si le vinde apoi cu de 10 ori suma. Si mai sunt d-astia asa ca tine care cauta carti de acum 20-30 de ani...Aparent pare ca este o afacere proasta care merge prost, dar nu e chiar asa...Nu vand mult, dar zilnic imi intra in pravalie cam 20-30 de oameni, in general la extreme, ori tineri, ori batrani. Nu stiu de ce...cei tineri pentru ca sunt avizi de cunoastere, cei batrani ca au prea mult timp liber si nu isi permit carte noua, cei de varsta mijlocie nu cred ca au timp sunt prea preocuti sa reuseasca sa se intretina, sa supravietuiasca...


- Cum e o zi la anticariat?


- E o placere...pe langa ca atunci cand nu am clienti in pravalie citesc...nu ma mai ajuta pe mine ochii prea mult, dar imi schimb in curand ochelarii si recuperez...Am clientii fideli care vin si intreaba : “Mi-a venit si mie cartea domnu' Marius?” sau “Ce mai ai nou domnu' Marius”...Fac recomandari, vorbim de carti, de literatura, de viata in general... Cand e frumos afara si nu am clienti ies colea in fata magazinului si stau si citesc sau privesc lumea...se mai alatura niste vecini de alaturi, am o frizerie de tip vechi, si mai vorbesc cu nea Mircea, frizeru'! Mai bem o bere, mai vorbim politica...mai ii povestesc eu ce citesc, mai imi zice el ce i-au povestit clientii, ca are clientii elitisti...ca e o zona de pensionari intelectuali.Mai am cateva mamici si o ceata de copii carora le spun ce sa cumpere...la aia mici chiar le dau cu imprumut, fara sa stie patronul, doar sa citeasca, ca apoi cand prind gustul vin ei si cumpara singuri...Am vreo trei prichindei, ca si nepotzii mei – vreo 12-13 ani, care cand ies la joaca vin la mine si imi povestesc ce au citit si ce lupte dadeau eroii din cartile pe care le citesc si eu le povestesc despre alte carti, de Jules Verne, de Dumas, de Karl May, Twain, si le spun ca le pregatesc cartile sa vina sa le ia dupa ce le termina pe cele care le citesc acum...sunt adorabili...


- Dar literatura noua, Patapievici, Cartarescu, Plesu...citeste lumea?


- Mda, mai vine lumea si intreaba...poate din snobism, poate din curiozitate, poate din dorinta...nu stiu. Plesu am citit si eu, foarte bun...imi place cum scrie...si Cartarescu, si Patapievici si mai sunt cativa tineri autori care ii citesc cu placere, si daca am un interlocutor pe masura ii si comentez si recomand, insa cei care citesc autori d-astia se duc la librarile de carte noua...la mine vin pentru cartile cerute in scoala, liceu sau facultate, pentru cartile rare sau pentru a se culturaliza si aici sunt cartile care au dainuit secole...scriitorii francezi, rusi, nemtzi...


- Ce ati recomanda celor la inceput de drum in aventura asta...


- Sa citeasca!...nu mai propun de mult anumite carti...ar fi suficient doar sa citeasca...acum inteleg si eu scopul literaturii de consum, gen Coelho, Sandra Brown...e bine daca citim si astea, decat deloc...Ca ne tampim ca natiune de la ziarele astea si televizune, si calculatoarele...astea mi se par o mare realizare, dar sunt folosite gresit...pai m-am uitat cu nepotu' cel mare pe internet...o multime de informatii, acum mi-am luat si eu calculator si mi-am pus internet si stau zilnic si ma uit pe internet, informatii pe care daca stai sa le cauti prin carti poti sta si luni de zile...asa in cateva minute...o mare descoperire...


Dialogul a continuat mult...domnul Marius este fascinant. Un batranel care imi aduce aminte de chipurile din cartile de povesti care imi lasau impresia ca asa arata un bunic: parul alb, barba mare, figura placuta si o senzatie placuta de protectie si bine. Domnul Marius asta mi-a inspirat, am venit sa caut o carte despre mafie si am vorbit despre literatura, femei, invatamant...viata! I-am promis ca o sa mai trec pe la el..si am sa ma tin de cuvant!Povestile de pana acum le puteti citi aici (click pe titlu):

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare