Dialog imaginar 1


Dialog imaginar, intr-o gara imaginara, intre un tanar imaginar si o tanara la fel de imaginara de aceeasi varsta, amandoi stand pe o banca imaginara asteptand un tren…evident imaginar.
- Unde mergem?, intreaba ea pe un ton scazut.
- Nu stiu, improvizam!
- Ma inebunesti, tu stii ceva?
- Nu stiu, stiu?
- De fiecare data cand mai spui nu stiu iti cer 5.000 de lei. Poate asa o sa fi si tu mai hotarat.
- Pai sunt hotarat. Sunt hotarat sa nu vreau de acum sa stiu unde merg....las totul la voia intamplari. O sa vedem unde ne duce soarta.
- Deci unde mergem?
- Deci, nu stiu! Si nici nu vreau sa stiu...luam primul tren care vine.
- 5.000!
- Ti dau la prima pensie.
- NU! ACUM!
- Da, bine...
- Ma sufoci!
- Eu?
- Da, tu!
- CUM?
- Ma enervezi!
- EU?
- Da, tu!
- CUM?
- Asa...
- Asa cum?
- Asa pur si simplu!
- E bine atunci! Inseamna ca imi pasa de tine!
- Iti pasa?
- Da, daca te sufoc inseamna ca imi pasa. Daca nu as face-o te-as lasa in pace, mi-ai fi indiferenta.
-Si nu iti sunt?!
- NU, te iubesc, fraiero! Dar cat trebuie sa mai arat asta ca sa intelegi?!
- Toata viata si un pic peste!
- Si tu ce oferi in schimb?!
- NIMIC! Doar pe mine ca obiect de iubit!
- Ok, e bine si asa…Micul meu Budha !
- A,nu, nu asa...iubeste-ma din toata fiinta ta, nu ma diviniza!
- Pai, tu esti fiinta mea, pisy...
- Deci te iubesti pe tine...
- NU, pe tine, ca imi esti in sange, in oase, in carne, te vad pe strada, pe tavanul din camera mea, in painea, in florile pe care nu ti le iau, in cartile din care iti citesc, in filmele pe le vad...esti totul pentru mine si un pic peste...
- Cat peste?
- Cat sa ma enervezi tu acum....Ce pui atatea intrebari?
- Pai tu nu pui?
- Ba da...
- Nu ma cunosti!
- Ba da...
- Ba nu!
- Pai zi-mi tu despre tine.
- Ne, tu trebuie sa descoperi.
- Si daca descopar gresit si am ideei gresite...iti asumi raspunderea?
- Da.
- Auzi, tu ma iubesti vreun pic?
- Nu stiu!
- Am cazut la pace!
- Ce pace!
- Aveam sa iti dau 5000 pentru “nu stiul” meu...si tu acum ai sa imi dai 5000 pentru “nu stiul” tau! Si cadem la “pace”.
- NU! Ca nu se aplica si pentru mine.
- Da’, tu ce esti mai cu motz?
- Nu se aplica…nu am fost de acord cu asta.
- Pai, ce eu am fost? Nu!...ai luat-o tacit, a fost decizia ta.
- NU.
- Bine...
In gara imaginara intra un tren imaginar care pleaca spre o directie imaginara...
- Hai sa il luam pe asta! spune el ridicandu-se brusc de pe banca imaginara
- Dar unde merge?
- Nu stiu!
- Vedem noi cand suntem sus deja.
Si o ia de mana si fug impreuna spre trenul imaginar. Se suie si gasesc un loc pe culoar unde se opresc.
- Unde ziceai ca mergem? intreaba ea un pic speriata
- Nu stiu, o sa intrebam cand pleaca!
- 15.000!
- La a doua pensie iti dau restul de 10.000. Esti in stare sa stai cu mine pana la a doua pensie a mea pentru a iti lua banii?
- Nu stiu!
- Dar ce stii tu?
- Ce ingroapa pisica?
- Si ce ingroapa pisica?
-Pe tine!
- Ma vrei mort?
- Nu, te vreau viu…
- Ma vrei ? Sunt tot al tau ! Ia-ma !
- Esti un porc !
- Da, dar un porc care vrea sa fi a lui...Fi scroafa mea!
- PORCULE! Nu vreau sa te mai vad, nu mai am chef de tine.PLEACA !
- Unde sa ma duc…
- Nu stiu, da-te jos din tren, vreau sa fiu singura…
- Cum sa fi singura ? Esti intr-un tren plin de oameni.
- Da, dar oameni care nu ma fac scroafa.
- Da’ si tu mai facut porc!
- Pai daca esti?!
- Nu sunt, sunt un fraier care te iubeste.
- Iubeste-ma in alta parte acum nu vreau sa te mai vad. Vreau sa fiu singura.
- Bine, plec. Ma duc in alt vagon.
Si pleaca! Ea ramane pe culoarul imaginar din trenul imaginar si se uita pe geamul imaginar la peisajul imaginar care trece prin fata ferestrei, evident imaginare.
Timpul, imaginar – mai incape vorba?, trece si cei doi sunt tot despartiti. Ea intr-o parte a vagonului inghesuita de o gasca de tipi deloc imaginari care asculta manele la telefonul mobil si canta deloc imaginar fals in timp ce bat din palme deasupra capului. El in cealalta parte a trenului priveste spre aceeasi peisaj imaginar ca si ea pe o alta fereastra imaginara.
Dupa o ora, el se intoarce in vagonul in care este ea cu un trandafir alb mare in mana. Este vizbil ravasit si obosit.
- De unde l-ai furat? Si ai fugit? intreaba ea vadit speriata si socata.
- Dintr-un compartiment. Si nu l-am furat, l-am luat si nu am fugit, am mers incet!
- Esti nebun!
- Da, dupa tine!
- Lasa abureala! Au furat un trandafir. Si nu te-a prins nimeni?
- Ba da. Da’ i-am zis ca am o fata nebuna careia ii plac trandafiri albi si care e suparata pe mine din nu stiu ce motiv si ca e femeia cu care vreau sa ma insor si sa am si 3 copii. Si peste 20 de ani unul dintre copii o sa devina chimist si o sa descopere leacul pentru cancer, cel de al doilea va fi medic si va trata cancerul si cel de al treilea se va face gunoier. Daca isi asuma faptul ca peste douazeci de ani poate sa moara de cancer in mizerie, pentru ca nu mi-a dat un trandafir acum si s-a pus in fata destinului nostru care prin copii nostri il puteam salva de boala si de mizeria neridicata...este problema lui. Si mi-a dat trandafirul si 10.000 sa imi iau un prezervativ sa nu mai apara nebuni ca mine!
- Pai chiar ca esti nebun!
- Probabil!
- Si un porc ordinar. Nu ma lasi sa raman frumoasa...vrei sa iti torn trei copii. Sa umplem lumea de nebuni ca tine si frumoase si destepte ca mine.
- Da, sa o umplem ca sa ne razbunam pe ea si pe trenurile spre nicaieri...
Au coborat din tren, intr-o gara imaginara, intr-un oras imaginar, intr-o zi si un anotimp imaginar. Si se iubesc, iar asta nu mai e deloc imaginar! E REAL!
Povestea este imaginara. Orice asemanarare cu personaje reale nu este (deloc) intamplatoare.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare