Cel de al patrulea dialog imaginar...



RATB (adica Regia Autonoma de Transport Bucuresti, jumatate din viata tzi-o pierzi aici, cealalta jumatate tzi-o pierzi la metrou) – undeva la mijlocul unui autobuz imaginar, inghesuiti intr-un colt, tinandu-se in brate.
- Cred ca cineva ma inghesuie prea mult...sta foarte aproape de mine, in spate...si ala nu esti tu, ca tu esti in fata...spune “ea” putin speriata.
- Nu oi fi singurul care crede ca ai un fund apetisant, raspunde el candid.
- Dar chiar intr-atat incat sa puna si mana?
- E, nici chiar…pana aici…”priviti, admirati, dar nu puneti mana!”, spuse el si arunca o privire peste umarul ei la un domn pasionat de inghesuiala din mijlocul de transport in comun in asa hal incat zambetul sau parea tatuat pe fata.
- Gata, cred ca a renuntat!
- Mda, vreau un copil de la tine…
- Ce treaba are asta cu fundul meu?!
- Nici una…De fapt daca tot ai intrebat vreau doua echipe de fotbal cu tot cu rezerve…
- Adica?!
- Vreo 28. 11 cu 11...22 si cu cate trei rezerve...deci 28!
- Si cand ar trebui sa ne apucam? Si cand am termina?
- Pai daca ne apucam acum…pe la 40 de ani ai termina!
- Si tu?
- O sa fiu si eu prin zona?
- Cum prin zona? Pai ii fac singura?
- Sigur ca nu...ii nasti tu...de restul ma ocup eu. Ii legan, ii imbrac, ii trimit la munca...
- Cum la munca?! Sunt copii!
- Pai si cum crezi ca vom putea intretine doua echipe de fotbal? Trebuie sa se autointretina!
- Pai ce e vina lor ca au doi parinti tembeli care ii fac si apoi nu stiu ce sa mai faca cu ei?!
- Ba stiu…o sa-i iubesc ca si pe tine…o sa fie o gasca de zapauci…dolofani, cretzi si nauci ca tine si frumosi si destepti ca mine…
- Aha…dar pe ei nu o sa-i lasam sa mearga cu autobuzul...
- Si cum o sa-i numim?
- Nu stiu...prima fata ca pe tine, primul baiat ca pe mine...dar cu restul nu mai stiu...
- O sa-le dam nume de luni sau zile...ca sa ne aduca aminte de momentul cand ne iubeam si i-am facut! Asa nu o sa putem sa uitam niciodata ca ne-a fost bine si ne-am iubit!
- Si o sa ne iubim incontinuare numai uitandu-ne la ei...
Si au coborat din RATB…el inainte, ea dupa...i-a oferit mana sa coboare, doar era mama copiilor lui, si autobuzul s-a golit...ei erau cei care umpleau autobuzul, acum era gol...gol de substanta, gol de viata, gol de interes...a ramas doar un autobuz imaginar intr-un oras imaginar. « Te iubesc », se auzi o soapta care parea ca nu se incadreaza in peisaj, dar peisajul nu se incadra de fapt in realitatea celei care o spuse.
Povestea este imaginara. Orice asemanarare cu personaje reale nu este (deloc) intamplatoare.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare