Cel de al doilea dialog imaginar…


Dar trenul nu era spre nicaieri...era spre o destinatie concreta, imaginara evident. Un oras in care timpul se va opri in loc atat cat ei vor fi acolo. Un oras care nu are nimic din ceea ce ei aveau in viata reala, totul se anunta a fi ireal. Un oras care ii va confunda si care i-a confundat, i-a amestecat, i-a impletit, i-a…
Coborau din tren! Intr-o gara imaginara, intr-un oras imaginar, intr-o zi si un anotimp imaginar. Si se iubesc, iar asta nu mai e deloc imaginar! E REAL!

- De ce?, intreaba el.
- De ce, ce?, raspunde ea
- De ce aici? De ce acum! De ce tu?
- De ce nu? Aici pentru ca...aici ne-a adus trenul si soarta! Acum pentru ca niciodata nu e prea tarziu sa existi cu adevarat! Eu? Pentru ca eu pot sa iti ofer tot si ceva in plus!
- Nu stiu! Merit? Meriti? E real?
- Conteaza? Se intampla! Si nu transforma totul in proza…lasa poezia sa existe! Moaca! Unde mergem!
- Tu sa imi spui! E randul tau sa spui incotro ne indreptam si de ce!
- De ce eu?!
- De ce nu?
- Ok, atunci ce facem?
- Ne amestecam... cu lumea. Ne facem ca pentru o zi suntem normali, suntem la fel ca ceilalti...suntem parte dintr-un intreg...suntem in turma si ne ducem cu valul...
- Nu vreau sa merg cu valul...Nu vreau sa fim normali...imi place sa fiu stranie...sa fi anormal...si dulce...
- Dar mergi fara sa iti dai seama...
- Fara sa imi dau seama e bine...macar nu stiu!
- Ba stii...si iti place pentru ca si atunci cand esti normala, de fapt esti anormala...tu esti stranie! Este farmecul tau!
- Sunt stranie?
- Esti! Esti cea ce trebuie sa fi si ce vrei sa fi si tot ceea ce vreau eu acum sa fi! Te vreau in vene!
- Eu sunt aia stranie,a?! Aha! Credeam ca iti alerg deja prin vene!?
- Moaca! Imi alergi deja prin minte...nu ai obosit?
- Nu! Vreau sa obosesc de atat plimbat prin mintea ta si sa iti simt fiecare milimetru de piele...Vreau sa fiu exploratorul care te descopera si sa iti impart pielea in zone pe care sa le dau eu un nume si sa le insemn...sa imi marchez prezenta si posesia...
...
Orasul ii absoarbe. Sunt una cu multimea si amandoi sunt unul…se pierdul unul in ochii celuilalt si cotidianul ii inghite pe amandoi…pentru moment. Timpul trece, ei raman la fel...doar ca locul difera. Sunt in “orasul tuturor posibilitatilor” aparente…Orasul care te sufoca, evident un oras imaginar care nu are nici o asemanare cu capitala Romaniei…asemenarea e doar pura coincidenta.
Povestea este imaginara. Orice asemanarare cu personaje reale nu este (deloc) intamplatoare.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare