Cartea vietii mele. Sulea 31, N3, sc. 2. Cu ocazia comunismului

Dupa proiectul din 2004, cu Vietasii de pe Rahova, Eugen Istodor revine cu un nou volum de publicistica. Cartea vietii mele – o carte de istorii orale despre socialism sau ce-ti mai ramine de facut daca, facind o banala documentare despre viata in comunism pe scara de bloc a copilariei tale, descoperi ca esti adoptat? Intervievindu-si vecinii si rudele, autorul isi reface, din fragmente dispersate, propria viata, suind si coborind verticala societatii in care s-a nascut (trasind in felul acesta portretul unei Romanii mereu aceeasi, dar care nu inceteaza nici o clipa sa surprinda). „Intre 2004 si 2007, pe scara 2, mi-am pierdut inocenta stind de vorba cu tantile printre fustele carora am crescut. Scriind aceasta carte, am patit-o, dus de nas de povestile femeilor din bucataria rosie a mamei. Din dreptul statiei de tramvai Voluntarilor.” (Eugen Istodor)

PRESA:
  • Ovidiu SIMONCA, iulie 2007, Elle
    Sint atitea povesti in Cartea vietii mele! Ziaristul Eugen Istodor a fost expulzat, povestile nu mai sint intrerupte de intrebari incisive, de duritati de intervievator. Volumul curge ca un roman, are tensiunea unui roman. Ar fi putut fi publicat ca proza si atunci sa vedeti cum s-ar fi chinuit cronicarii sa afle cita fictiune cuprinde si cita realitatea e in carte. In Cartea vietii mele nimic nu e inventat. Trebuie sa cititi si sa recititi ultima pagina, in care autorul isi raspunde la intrebarea «Ce ma face fericit oricind?». Nici un raspuns legat de profesie, de jurnalism. Veti vedea ca multe fericiri vin din trecutul sau de la blocul N3 si din Strehaia. Prezentul fericirii e dragostea: «Sa iubesc toata viata care mi-a mai ramas singura femeie care se lumineaza la fata cind o iubesc eu.»
  • Eugen ISTODOR in interviu cu Cristian TEODORESCU, 24 mai 2007, Cotidianul
    Aveam de ales din ruinele copilariei mele ce vreau. Care rau e cel mai mare, care adevar e cel mai dureros? Cartea vietii mele s-a scris cautind aceste adevaruri, dind de capatul fictiunilor maica-mii, hotiilor maca-mii, turnatoriilor ei, dar mai ales adoptiei mele. Ce avem de fapt? Un comunism care ne-a mintit? O comunitate de bloc cu istoria ei tulbure? Destinul unui papagal de om, care sint, al unui om care uita lucrurile esentiale din istoria lui traita pentru a nu da piept sau a da piept cit se poate de tirziu cu realitatea? Nu stiu, cred ca sint toate puse la un loc cu ajutorul vecinelor, tantilor, matusilor mele. Ele mi-au dat bataita, ele mi-au dat adevaruri cu lingurita si acum. Dar mai ales este o carte de reconstituire a vietii mamei mele, o femeie care a trait burghez in bucataria ei rosie, invaluita in vierbinteala jumatatilor de adevar, in fumul de Snagov, Kent, BT si Porcelain si in aroma de Wienner Kaffe.
  • Dan C. MIHAILESCU, 17 iunie 2007, Jurnalul National
    Explorator temerar, campion al ambiguitatii si narcis paradoxal (pentru ca la el ludicul autospecular este dublat subtil, aproape pervers, de impulsuri masochiste, autodistructive, eviscerante), Eugen Istodor face din istoricul unui bloc din Balta Alba o suma ad-hoc de toposuri literare ale Calatoriei initiatice, de la questa Graalului, iter perfectionis si coborirea dantesca in infernuri, la forfota romanelor picaresti, pogorirea poesca in Maelstrom si cea novalisiana in metaforele sinelui, pentru a ajunge la Alain Fournier, la Proust, Ion Creanga sau ionescianul «voyage chez les morts». Asta ca sa nu mai spun de binecuvintatul indemn adresat de Teodor Mazilu tinarului Radu Cosasu, care functioneaza extrem de eficient si aici: «Cosasule, daca vrei sa scrii proza, descrie-ti matusile».
  • Ana Maria POPESCU, 13-26 iulie 2007, Time Out Bucuresti
    O carte de «interviuri contra naturii» despre comunism: «amintirile mele din copilarie. Un proiect incheiat, dupa doi ani de interviuri cu tantiile din bloc si din familie, care m-au ajutat sa recompun minciunile si utopiile anilor 1967-1987». Stind la povesti cu oamenii de pe scara de bloc – careia Istodor ii confera un fel de dimensiune arhetipala, devine simbol al unei geografii comuniste care schimba identitati – afla ca este adoptat. Astfel cartea se muta de pe descrierea unei societati in vremea comunismului pe cautarea de sine, pe recuperarea unei identitati, una (auto)mistificata. Autorul isi reface propria viata, urcind si coborind treptele blocului de pe strada Sulea, unde a copilarit si s-a format, plimbindu-se prin anii unei societati captive, totalitare.
  • Diana SOARE, 12-18 mai 2007, Suplimentul de cultura
    Nici literatura, nici demers jurnalistic. Autobiografie scrisa dupa dictare. Viata. Un reportofon deschis inregistrind cuvinte, monoton, continuu. «Mi-era limpede: reconstituirea vremurilor lui Ceausescu prin ochii celor ce le-au trait.» A iesit altceva. Din poveste-n realitate, din minciuna-n adevar. «Punind intrebari, vedeam ca nu aveam amintiri. In mine aveau salas cioturi de intimplari si conduceam dialogul cu un inventar al vagului din mintea mea. Cu fiecare ciot aruncat in focul discutiei, imi repetam in minte sa ma documentez, sa citesc despre comunism. Si, fortindu-ma sa-mi amintesc, mi-am amintit uitarea.
  • Dan C. MIHAILESCU, 12 iunie 2007, ProTV, emisiunea „Omul care aduce cartea”
    Ma intreb acum daca raiul copilariei, tot acel univers de miresme, de jocuri, de libertate, de frenezie senzuala, cu toate aromele, imaginile, jocul de fotbal, batutul mingii pe maidan, copilaria, chiar si la bloc, printre mizerii, printre oameni rai, statul la coada... Daca toate acestea, care au deja un farmec cind iti amintesti, merita ele sa cautioneze un sistem dictatorial? Este marea intrebare pe care o naste acest volum suculent, extraordinar de mustos, care ne readuce dintr-odata copilaria la bloc in plin ceausism

SURSA: Editura Polirom

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare