Al treilea dialog imaginar…



Intr-un oras imaginar, cu lalele deloc imaginare…aceeasi doi tineri. Soare, sute de mii de lalele, ei… Un autocar care se duce si ei care vin!
- Ce facem aici? intreaba ea.
- Ne amestecam in multime si flori! raspunse el
- Ok, dar incotro o luam?
- Improvizam!
Si au improvizat pe strazile orasului invadat de lalele o sala de handbal. Peste capul oamenilor iesiti la plimbare prin orasul imaginar zbura o minge de handbal...el si ea apareau si dispareau din multime...strazile orasului erau pline de cei doi, el si ea. Tineri imaginari, oras imaginar, sentimente reale. Orasul se uita socat la ceea ce ei nu intelegeau: fericirea unei varste si satisfactia unui sentiment reciproc.
- Daca m-as arunca de pe zidul ala, m-ai prinde?
- Ntz…te-as lasa sa cazi, sa te spargi in mii de bucati si te-as recompune lipindu-te cu dragostea mea…
- Vrajitorule!
- Pai nu mai pune intrebari ciudate! Normal ca te-as prinde, dar nici macar nu te-as lasa sa te sui pe zid…
- De ce? Vreau sa zbor!
- Mda, dar poti sa zbori si altfel…in vise, in sperante, in dragoste…
- Hai ca aberezi mai rau ca mine...
- Nu aberez, dar cum sa iti doresti sa zbori cand ai mai mult decat multe dintre femeile astea de se plimba printre flori si nu au primit in viata lor una! Ai dragostea sincera a unui om...
- Strutzule, nu poti sa spui „ai dragostea mea sincera“ in loc de „ai dragostea sincera a unui om“?!
- Strutz? De ce?
- Ca te ascunzi, iti ascunzi capul in nisip!
- EU!
- TU!
- Mda, poate…sunt timid! Dar ma tratez! Cu tine!
- Pai da! Alt medicament dauneaza grav sanatatii! Sa nu cumva sa iei alt medicament ca o sa-ti ramana in gat…ul de care am sa te strang eu, si o sa-ti blocheze venele…in care am intrat eu!
Si s-au afundat in florile care se aflau pretutindeni intr-o simfonie a lalelelor… Lalele albe, lalele negre, albastre, rosii, galbene, lalele in doua culori, lalele cretze…si ei doi…
- Oare pot sa ma arunc in lanul de lalele si sa inot in fantana arteziana?
- Tu poti orice ca esti o ratzushca nauca! Nu are cum sa se supere nimeni pe tine!
- Cate animale zac in noi!
- Da, ratzushte, strutzi…
- Lasa asta si saruta-ma!
- Aici pe strada?!
- Nu pe strada, ci pe gat, pe gura, pe ochii...
Si s-au oprit pe o strada imaginara - populata de oameni imaginari imbracati in straiele lor imaginare de sarbatoare care treceau in ambele sensuri, calcandu-se pe picioare si imbrancindu-se finutz (asa de control) deloc imaginar – si s-au sarutat fortand puhoiul de oameni sa ii ocoleasca ca pe un copac mare si stufos care rasarise instantaneu in mijlocul strazii...se sarutau si isi simteau cum se pierd unul in altul cu fiecare particica de piele care se atingea...
Povestea este imaginara. Orice asemanarare cu personaje reale nu este (deloc) intamplatoare.

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare