Nea Sile militeanu'


L-am cunoscut in statia de la Apaca a lui 105. Statea de vorba cu batranul care vinde acolo ziare. Si el era batran, da’ parca se tinea inca bine, si-asa adus de spate cum era. Avea parul alb aranjat pe-o parte si ochelari cu rama metalica. Palarie, costum calcat proaspat, camasa scrobita...Nea Sile parea scos proaspat din cutie. Ii auzeam vorbind : « Da’ cica ni le mareste pan’ la urma »…
« Du-te dom’le, tu de iei dupa prostiile care le zic astia la televizor ? Eu sunt aci cu ziarele in fiecare zi si stiu eu mai bine ca nu »
« Da’ a zis Tariceanu ca pan’ la urma le mareste »
« Lasa’ma cu asta, n-ai vazut cum ii zice lu’ asta ? Razgandeanu ! Asta se razgandeste si pan’ la urma tot cu pensia mea de 3 milioane raman », ii raspunse sceptic vanzatorul de la chioscul de ziare, continuandu-si treaba cu un client « da, buna ziua, evenimentu’ si cu supliment, aveti marunt ? »
Batranul lasa chioscul de ziare si se indrepta spre statie, dar autobuzul tot nu aparea.
Cat aveti pensia ?

Apai io o am mai buna, ca am lucrat la Militie…
La Militie ? intreb putin contrariat, probabil dintr-o prejudecata stupida pe care nu mi-am putut-o reprima pe moment...Nu apuc sa imi cer scuze pentru scapare...Da’ acu’ sa nu ma judeci gresit, ca am ajuns acolo din intamplare. Eu nu’s de pe aici, vin tocmai de la Vaslui, de langa Husi, acolo m-am nascut si am copilarit pana cand am plecat la scoala. Tata a venit de la razboi cu un picior beteag si cum io eram baiatu’ al mai mare a ramas toata gospodaria pe capu’ meu si scoala prea multa nu s-a lipit ea de mine.
Sase frati am fost la parinti si din toti numai unu’ mai am care’o ramas prin partile locului, la Husi. Cu el ce ma mai vad cand ma duc la tara, in Moldova, ca in rest nu mai am pe nimeni nicaieri.
Cand am terminat scoala la Husi m-am dus la minele din Vulcan, stii tu unde e Vulcan?, taman in Hunedoara, ca atuncia era moda asta cu minele si-am facut acolo un fel de curs de ne-au pregatit aia de ni s’a acrit, pana ne’or iesit minele pe nas ! Da’ era rau, un fel de armata asa…
Armata unde-ati facut-o ?
Pai armata am facut-o la Vaslui, la mine. Atuncia’mi-amintesc ca n’aveam voie cu pachete si mama tot pregatea ea cate’o paine rumena pe vatra si mi-o trimitea pachet iar inauntru cand desfaceai era si’o sticla de palinca d’aia buna ascunsa in coca moale si coapta, de beam cu baietii si trezeam toate camerele pana in zori, ca eram 20 intr-o camera, ca soarecii dormeam…. Si dupa armata m-am dus, cum ziceam, taman in Hunedoara, sa fac un fel de scoala speciala sa ma fac miner. Da’ intr-o zi am primit scrisoare de la Husi in care’mi zice ca mama nu mai e, ca s’o dus… desi era tanara, ca pe mine m’a facut primul chiar cand a inceput al doilea razboi, asta mare, si ea n’avea decat 15 ani cand m’a facut, era inca un copil…
Ca si nevasta mea cand ne-am cunoscut tot asa era, de varsta asta. Ne-am luat din dragoste, am facut nunta in sat si a venit dupa mine in Hunedoara si ea. Stateam la Lupeni la inceput, in niste locuinte speciale, o camera era si cu un resou. Era frig si curgea mucegaiu’ pe pereti. Intr-o zi am dus’o la spital ca ii era rau. Cand m-am intors sa ii aduc supa, ea nu mai era. Supa s-a racit si ea nu mai era… tuberculoza au zis.
Eu cu minele nu mi-a mers… s-au desfiintat cursurile de le faceam si m-am trezit fara meserie si-atuncia cautau oameni pentru militie. Eu nu l-am iubit prea tare pe Ceausescu, dar ca sa fac o paine am depus juramantu’ ca’l slavesc si proslavesc. El de’abia venise la putere de vreun an, era prin ’66 asta, si-am intrat in Militie. Mi-amintesc ca daca venea in vizite la mineri sau prin satele din imprejurimi comandantu’ mobiliza toate fortele si noi ne gandeam cine stie ce o sa ne puna sa facem ! Can’colo, legam cu ata mere rumene si rosii in copacii care nu mai rodeau si caram vacile cele mai grasune din satele invecinate. Da’ ce nu am facut !
L’ati vazut mai de’aproape vreodata ?
Pe cine ? Pe Ceausescu.. Aaa, pai da, a fost o data cand s-au razvratit minerii dar asta mai tarziu asa prin anii ‘80, a fost mare nebunie acolo. Ca staim ca o sa vina, a trebuit sa ii inchidem pe toti cei care se numeau recalcitranti, adica stiam ca ar fi putut deranja, erau oamenii de pe strazi, orfani pe acolo, care existau in realitate, da’ in acte nu existau. Si ii inchideam la puscarie cat trecea Ceausescu prin oras. Cand a venit a incercat sa vorbeasca el cu minerii da’ lumea il injura si striga jos ceausescu, saracu’ de el… eu cred ca tot a fost mana ei.
Cum adica ?
A ei… A lu’ afurisita aia de Ceauseasca… Numa’ ea i’a facut relele pe care le-a facut. Ca niciodata nu e ala care e in fata si nici ala de care se zice ca e rau. Asa o fost si cu rusii cand s’au retras, cate tampenii nu au facut. Ei cica erau aliatii nostri, da’ stiu ca eram copil de vreo 7 ani cand prietenu’ meu cel mai bun, Vasile, ca pe mine, a primit un glont in umar cand a sarit sa isi apere mama ca au vrut sa sara pe ea rusii. Si erau si smecheri, ca isi luau uniforme de nemti ca sa creada lumea ca nemtii ne fac rau. Pai da. Nemti care vorbesc ruseste si saluta cu dasvidania !?

Povestile de pana acum le puteti citi aici (click pe titlu):

Niciun comentariu:

  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare