Ciuşcă sportivu’

Ciusca. Sportiv dedicat. In fiecare vara se duce la sala. Vara baga shake-uri proteice singur dimineata si seara cu prietenii gratar si bere, ca-i la dieta. Iarna extinde programul de seara pe toata ziua, ca-i e foame si muschiu’ cere. Are conformatia unui bec, doar ca-i pufos, cocosat si picioarele’s ca un K. Merge cracanat, din nastere, si cu mainile balabanindu-se la 10 cm de corp. De la muschi.
Cum ma vede imi arata ce circumferinta are in biceps. Si eu ii cer sa imi arate si cat are in gamba. Gamba pierde. Daca i-as fi cerut sa imi arate cat a dezvoltat circumvolutiunile ar fi fost si mai rau, asa ma multumesc sa-i zic ca-i ca o “barza” si asta e mai bine decat sa-i spun adevarul ca-i “varza”.
Sportiv dedicat, cum spuneam. Cand era mai mic s-a dus la fotbal, ca a vazut ce femei aveau fotbalistii, dar dupa doua antrenamente nu a mai vrut sa vina ca il punea antrenorul sa alerge in jurul terenului si nu-i placea, el s-a dus sa se joace cu mingea nu sa alerge fara ea. Apoi i-a cerut lu’ ta-su sa il duca la baschet ca fetele de la liceu jucau toate baschet si poate, poate… Aici a rezistat mai mult. A facut si cateva ture de sala, dar cand la pus sa fara liniute cu mingea nu a mai mers. A plecat ca il certa antrenorul ca nu controleaza mingea. “Pai cum sa o controlez ca nu are manere…” Dar nu-i bai, ca a terminat liceul. N-a luat bacu’ ca “e rai profii, au dat subiecte neanuntate” Incearca si anul asta, daca nu-i la mare. Cat despre sport, e mare sportiv. A mai incercat si karate, dans, ping pong, dar toti vroiau sa il alerge si pe el il plictisea si nu se mai ducea a doua zi. La sah nu l-au pus sa alerge, ba chiar deloc, asa ca s-a dus si a doua zi. Deja isi facea planuri…dar nu a fost sa fie ca ii dadeau prea multe teme acasa si mami a lui a vazut ca e cam stresat de cand cu sahul si nu l-a mai lasat sa se duca. Acum se duce la mall la sala să traga de fiare. Se duce la mall ca nu ar putea sa se amestece cu saracii aia de miros a traspiratie cand sunt in sala. El e un finut, nu se cade… El miroase a parfum si cand intra si cand iese din sala. Da check-in pe facebook de cum intra ca sa stie lumea ca e la sala, apoi ar putea sa plece, dar el e un sportiv dedicat si nu poate fara sala. Cica o are in sange. Isi pune tricoul mulat, isi aranjeaza creasta, isi baga castile in urechi si e gata. Doua – trei selfie de incalzire si merge la biceps, triceps si piept. La piept insista ca si-a luat un tricou cu decolteu profund si sa se aseze bine. Apoi pauza. Sparge o pastila in sticla de shake, pune trei linguri de praf, pune apa si amesteca in oglinda cat sa-si puna intr-o lumina buna bicepsul…ii place ce vede asa ca da peste cap amestecu’, isi trage putin sufletul si schimba aparatul. Tocmai cand se pregatea de o serie in forta beepaie telefonul:”E iubi! A gatit niste oua cu sunca si mi-a trimis pe whatup!. Pacat ca sunt la dieta. Ca vreau sa ma mentin. Azi nu am mancat decat niste pufuleti, doua croasante si o punga de snacksuri. Atat. A, si o cola, dar cu lamaie la un litru, ca aia de doi litri ma baloneaza si e si grea, nu poti sa bei cand esti la volan.” Ii trimite un “Pup iubi” si se aseaza pe banca la aparat… la un selfie sa-i trimita lu’ iubi. Se razgandeste. Incarca pe facebook: “Cf, praduitorilor…Tot cu saoma, to cu saoma…io k sultani, trag la biceps…”. E multumit, dar mai e loc de una. Isi ia faţa de Johnny Bravo, baga semnul de “like” cu degetul ridicat si bicepsul incordat si…publica. Simte o vina, totusi, si se duce la banca de piept. Baga 10 repetitii cu haltera umpluta la refuz cu discuri de 2,5 kg si urla de efort. Se ridica, isi incordeaza pectoralii si merge mai departe la alt aparat. Pe drum intra in vorba cu un prieten, isi fac un selfie sa le ramana amintire si isi propun sa se mai intalneasca sa faca spate impreuna. Isi sincronizeaza agendele si stabilesc sa se vada maine. Isi pune centura asortata la manusile de antrenament si se apuca de geno cu bara in spate. In pauza mai baga niste creatina pentru masa musculara si epuizat se indrepta spre dusuri, insa pana acolo mai baga o sauna sa se mai relaxeze dupa efort. In drum spre casa, opreste masina la Dristor sa-si ia o shaorma ca e hamesit de la atata efort. “Fara cartofi, ca’s la dieta. Sos picant sau dulce? Picant, clar, ce’s femeie sa iau dulce?!. Maioneza? Da, dar fara ceapa ca ma intalnesc cu iubi sa mancam ceva”.
“Jeane, cand vii si tu la sala?! Hai ca am eu grija de tine. Ca eu sunt sportiv vechi. Da? Ce sport faci, ba Ciuşcă? Culturism, ce nu se vede, ia uite ce biceps am? La ce club esti legitimat, Ciuşcă? E la club, faci cashto de mine, Jeane, nu in club trag de fiare. In club ma distrez, la sala trag de fiare, aia de la mall. Hai, ma Ciuşcă ca nu eu am facut misto de tine…” Asa ne conversam noi de fiecare data cand ne vedem…e adevarat ca nu ne vedem prea des pentru ca atunci cand eu vin acasa de la munca, rupt de oboseala, Ciuşcă pleaca la sala. Dimineata cand eu plec la munca, el doarme. In rest, eu metrou, el masina cu 200 cai putere data de “mami” ca ii era greu baiatului sa se duca la scoala cu “masina lu’ tata”. Ce daca Ciuşcă abia isi luase carnetul, era sofer bun, nu avusese nici un incident. Poate unul minor cu un caine, dar nu era vina lui, era a catelului ca statea pe marginea drumului. Asta e, nu a avut noroc. Catelul. In plus, nu e Ciuşcă imblanzitorul de fiare?! Nu trage el de ele, de fiare, in fiecare an din martie pana in iunie ca apoi pleaca la mare cu iubi?! Iar toamna se apuca iar vreo doua luni, dupa care pauza ca merge la munte la vin fiert cu scortishoara. De schiat nu schiaza ca nu a gasit clapari barbatesti marimea 36-37. E grea viata de sportiv!

Nea Puiu, golan batran

Pe nea Puiu il stie toata lumea, el asa crede si s-ar putea sa aiba dreptate. E trecut de vreo 60 de ani, nu cred ca a muncit cu acte in regula niciodata si mai mult decat atat s-ar putea sa nu fi muncit in general. Eu am crescut cu el in preajma. Cand ma trimitea mama sa iau paine il vedeam la colt, agata liceence cu o bere, la sticla, pitita la roata unei Dacii 1310. Mai tarziu cand eu eram la liceu, el tot acolo…cu o bere la pet. Acum … cu o doza de aluminiu. Aceeasi categorie de bautura, aceleasi categorii de fete, aceeasi caterinca, acelasi nea Puiu. S-a schimbat Dacia si fizionomia lui nea Puiu. Cand eram copil era cu parul dat peste cap si ca tras prin inel, acum e cu parul dat (jos de) pe cap si ca tras in jurul inelului de la butoi.
“- Ba, cand eram eu de varsta voastra…”, incepea nea Puiu de fiecare data. Si continua sa ne povesteasca pentru a mia oara de femei, de masini furate ca sa dea o tura, de valuta schimbata la Gara, de arabii pe care i-a tepuit in Grozavesti, de noptile de barbut cu gestionarul de la Alimentara care trebuia sa fure din incasari ca sa acopere paguba si de cate si mai cate.
-         Ba, cand eu aveam numai balerine de la barul Melody, voi va jucati cu putza in nisip. Stiti, ba, cum erau alea?! Numai una si una, tinute numai pe bunatati si veneau numai daca le aratai ca ai cel putin 5000 lei in buzunar, iar o Dacie “pe caiet” era vreo 70.000 lei, iar o chenzina buna era vreo 2-3000 lei…Bine pe mine ma stiau de baiat bun. Eu am fost golan mare, ba, ma stiau toti smecherii din Rahova, Tei sau Bucurestii Noi… Unu’ era Puiu. Pai ma duceam pe la 8 seara in bodega si mai plecam dimineata la 7 cand ma lua un taximetrist cat usa, pe umar, ma arunca in taxi si ma ducea acasa…aia era obligatia lui. Cand eu ieseam din restaurant plecau textilistele de la APACA la munca. Cand eram mai treaz mai luam una d-asta la pachet. O serveam acasa, ca stii…eram obosit. Ba, bune femei erau atunci…cuminti, atente…nu ca acu’.
-         Da’ de unde aveai tu atatia bani nea Puiule?
-         Cum de unde, ba baiatule?! Munceam, ba, o zi intreaga… luam bilete la cinema, la filmele mai inghesuite. La Pacea (cinematograful) eu eram tartorul. Cand se dadea vreun film mai rasarit fara vreun inginer constructor Andrei, activist de partid in timpul liber, eu luam primele 6 randuri din fata si apoi incepeau sa vanda. Daca vroiai bilet la film si erai primul care cumpara cand se deschidea casa stateai pe randul 7, ca primele erau alea mele. Dadeau romanii bani pe filme…si eu nu le refuzam banii. Mai faceam un barbut cu gestionaru’ de la alimentara si mai ma platea in carne si aia o duceam la aviator care imi dadea cafea si tigari care le dadeam la doctor care imi dadea bani… Stiti vorba aia, “daca va dau mintea mea faceti scurtcircuit”. Mai dupa revolutie incepusera sa scoata baietii valuta…schimbam valuta in draci. In Grozavesti inghiteau arabeii tot ce le dadeam…si tot romanu’ mai tinea o suta de dolari sau de marci la saltea, mai vanduse o casa, o masina, pe socra-sa…si apoi veneau la mine sa le dau lei si le dadeam.
-         Da’ teapa nu le dadeai?
-         Io am fost golan gentil, n-am dat teapa decat la ghertoi…daca-i vedeam ca au bani sau ca’s mandri -  ii ardeam, dar la vecinii mei de cartier care stiam cat de rau o duc ii iertam, mai lasam si de la mine ca apoi imi scoateam eu parleala de la araboi… Bine, mai erau tzarani d-astia de o trimeteau pe femeie sa schimbe valuta ca poate ma face… Venea romanca posomorata cu suta de marci sa io schimb…io schimbam si o trimiteam acasa satisfacuta si o lua taranu’ de noua, dupa ce ma saturam eu de ea. Voi ma stiti pe mine, nu m-am coclic sa-mi arat eu stralucirea…daca am avut bautura, mancare si femei mi-a ajuns… Asa mi-am pastrat si locul in cartier…ma iubeste toti.
-         Pai si smecherii astia cum de te-au lasat asa?
-         Pai, de ce sa nu ma lese… Puteam sa fiu si eu mare smardoi…ca atunci cand eram ca voi mi se spunea Puiu Shuriu…ca imi infasuram camasa pe stanga si tineam cutitu’ in dreapta, spatele la zid si nu se apropia unu’… Ne tot certam cu aia din Giulesti, smecheri adevarati, de podu’ Grand… Ma stia tot Giulestiu’ Sarbi cand ma duceam pe acolo, le luam tigancile la dans si nu scoatea nici unu’ vreun piuit ca il luam imediat… Da’ mi-a facut unu’ odata buzunar pe burta si nu ca era cu clontzu mare…eu am fost ala clontzos si tziganu’ m-a executat scurt. Atunci mi-am zis…ce-ti trebuie Puiule smecherie…nu stai tu mai bine cu vinu’ pe masa si muierea sub masa…nu esti tu jupan si avandu-te bine cu toti. De atunci i-am lasat pe altii sa se ridice, eu ma simtit bine imuindu-mi si eu ciocu’ pe ici pe colo si uite ca am ajuns la 60 de ani cu toate degetele, netaiat si neimpuscat. Stiti cati smecheri am inmormantat eu sau am vizitat la Rahova (inchisoarea)?! Ii vedeam cum se ridica, Mertzane, BMW-uri, isi faceau restaurante cu nume italienesti, numele lor scris peste tot si apoi il mai vedeam scris pe coroane si uitau toti de ei. Sau pe aia mai norocosi  ii mai vedeau din cand in cand in zi de vizita. Ei isi intepau gagica la vizita conjugala si eu in restul lunii…c-asa-i cand esti smecher, tot timpul se va gasi unul mai smecher.
-         Da’ acum din ce traiesti nea Puiule?
-         Din fraierii ca voi care se uita in gura mea. Nu mor eu de foame…am prieteni care si-aduc aminte de mine.
-         Nu ai pensie?
-         Io pensie? Sa traiesc din mila statului? Pai statu’ asta nu m-a prins o zi sa cotizez la el. Bishnitza, ba, bisnitza…iau de ici, dau colo… Vand un covor, iau in televizor, vand un o roata, iau o cravata…daca nu pica curge… Nu ma plangeti pe mine, ca eu ma descurc. Plangeti-va pe voi care munciti toata ziua si ajungeti acasa rupti, fu…ti si lefteri. Eu nu muncesc, mai f..t cate o gospodina nostalgica si mai imi raman si bani si ma culc cand vreau eu si mi se scoala cand vrea “ea”.


Cu cugetarea asta despre viata l-am lasat pe nea Puiu, golanul batran pe care il intalnesc aproape zi de zi in acelasi colt de bloc unde candva, cand eram copil, era cel mai tare restaurant din cartier, agata liceence pitind o doza de bere la roata unei Dacii.

Cum a devenit Mărin Dl. Marin

Mai in toate blocurile ceausiste exista cativa ţărani rupti de la coada vacii si adusi la oras sa fie bagati in productie sa fie facuti muncitori pe banda. A fost un fenomen national si uite asa s-au umplut blocurile cu muncitori la fabriciile din marginea Bucurestiului sau din imediata apropiere a lui. Cand erau pe la 20-30-40 de ani, cand inca se usca pamantul sub unghii mai erau cum erau...inca isi mai recunosteau originile de tarani si erau „victime” ale regimului. Acum sunt pensionari ai marii industrii bucurestene si se dau mari oraseni. Ei sunt acei ţarani „ţărani” care isi lasa papucii la usa si bicicleta pe hol, carora ii canta acordeonu’ la usa si danseaza in fata blocului cand se insoara si boteaza, care fac gratar pe balcon, unde si bat covoarele pline de pamant, prajesc carne cu usa de intrare deschisa, ocupa banca din fata blocului unde mananca seminte si se iau peste picior intre ei, repara non-stop Dacia 1310 si o spala de doua ori pe zi in spatele blocului cu apa trasa de la robinetul de la ghena, arunca gunoiu’ pe geamul de la bucatarie direct la ghena si nu isi bat nevasta in zi de post din pura evlavie, insa o snopesc in restul zilelor. De-l inviti la tine nu se descalta pe hol, intra ca in staulul vacii, incaltat. De-l intrebi din politete daca vrea un pahar de apa te intreaba: “da’ o tuica, n-ai?”. De-l intrebi de vorba iti povesteste tot ce a vazut pe Realitatea, Romania TV, Antena 3 sau B1TV, stie ce dezbate Maruta, Acces Direct sau Kanal-ul D, insa Discovery si National Geographic nu ii plac ca-i adoarme. Nu inchid Etno TV cu zilele si stiu totul despre vaccinuri, cipuri si ale chestii “cipernetice” de la biserica unde au loc rezervat in fata acolo unde se duc sa mai auda ce se mai intampla in cartier. “Dar despre ce a fost predica preotului azi? Da’ de unde sa stiu eu ca nici nu ne auzem intre noi de ce vorbea el, ca el are si microfon si vorbeste mai tare ca noi”.
Unul d-asta e si nea Marin, născut Mărin a lu’ Ghiţă de o ţine pe Leana a lu’ Frăsinei, crescut tovarăşul Marin, actualmente nu acceptă sa-i zici “nea”, ci doar “domnul” si poate sa-i mai zici si “domnul administrator” Marin.
Prin anii ‘60-’70 a fost smuls direct din curu’ vacii si bagat dinrect in productie ca tanara speranta a industriei grele romanesti, i-a dat statu’ casa, masa si nevasta, o vajnica taranca ca si el (si cand zic vajnica nu ma joc: femeie sanatoasa de la munte de impingea Dacia cu tot cu sot, copii si juma’ din casa cand nu pornea spre drumul spre mare) coana Mioara pe care a cunoscut-o la sedintele obligatorii de “apararea a tarii”, adica cules de cartofi. A lalait-o pe la fabrica vreo 30 de ani, timp in care si-a inchis balconul cu fier beton de la hala mare, si-a facut scaune si masa pentru balcon din ceea ce ar fi trebuit sa fie armatura de la Circurile foamei si asa mai departe. El si altii ca el au stat 30 de ani in fabrica ca sa o goleasca picatura cu picatura si acum se bate cu pumnii in piept cu anii lui de munca in care a construit tara si noi tineretu’ o vindem acum la capitalisti (pe undeva are dreptate, dar nu in ceea ce priveste ca el ar fi pus vreo caramida simbolica in alta parte decat la constructia averii personale). A iesit cu o pensie. Mica dupa el, prea mare dupa mine. Suge la pensie si la tuica de la tara. E tot timpul imbalsamat si pus pe harta cu o mina de intelectual neinteles. Mai ales ca aucum e stapanul instalatiilor. Nimeni nu intra si nu iese din bloc, nimeni nu misca in bloc fara sa stie el. Cel putin asa ii place sa creada si sa se laude. Reminişcenţe ale unei epoci pe care o regreta.
Acum sta sprijinit intr-un baston cu cap de leu, cu palaria infipta pe cap, ochelarii lasati pe varful nasului ca un contabil vexat si chestioneaza agresiv pe toti care ii prinde:
-          Ia vezi domnu Ionescu ca masina ta sta pe un loc jumate de parcare (locurile de parcare nu sunt semnalate, fiecare se strecoara cum si unde poate). Eu am facut locurile astea de parcare. Daca nu eram eu si acum ati fi parcat in parc, sub castan.
-          Doamna Jeni, vedeti ca pisica dvs. tropaie noaptea pe gresia de la baie si vecinii nu pot sa doarma.
-          Cand va platiti domnisoara Corina fondul de rulment ca sta blocul fara apa din cauza dvs.?!
-          Doamna Cati v-am bagat copilu la intretinere ca dvs nu ati venit sa il declarati si consuma si el lift, apa…e bunu’ nostru al tuturora. (Copilul are o luna)
-          Domnu’ Jean cam multi prieteni vin pe la dvs vedeti ca va bag la intretinere ca stau cam mult. Ce faceti acolo, disco bar? Ia sa dati apa mai incet la baie ca se aude in tot blocu’ si sa va schimbati neonul de pe balcon ca va fileaza startaru’.

Si uite asa te ameninta ca iti imputa becu’ si curatenia de pe hol cand te vede seara ca vi acasa. Ca liftul nu e pentru carat bagajele cand pleci in concediu. Ca fondul de rulment si intretinerea se plateste la zi fixa si in singura ora de program si daca il intrebi pe ce se duc banii se burzuluieste la tine si iti zice ca el are 30 de ani de munca grea in fabrica, ca el a cladit tara asta si de 10 ani el tine blocul in spate ca de nu ar fi el s-ar pravali blocul pe noi care nu stim nici cat costa o paine ca ne-am vandut capitalistilor si ne-au spalat creierii si ca nu era bun Ceausescu ala ca ne trimitea la munca si ne aduna de pe strazi si ne baga in fabrici sa ne invete o meserie si ne tundea ca ne umpleam de paduchi ca purtam parul lung ca rocherii…invariabil asta e discursul celui Mărin trasformat in timp in Dl. administrator Marin.

Povestile de pana acum le puteti citi aici (click pe titlu):

Gigi, fotbalist de maidan si nu numai…

Tot romanu e poet si …stie fotbal. Gigi e amandoua. Poet e de curand de cand si-a luat si el un job de zilier la depozit de materiale de constructii si are bani sa se imbete si el doua zile pe saptamana din banii lui, restul saptamanii se imbata pe banii prietenilor. Gigi e un mistocar si are prietenii cu dare de mana, care s-au ajuns si sunt “ditamai mesterii” si au “lucrarile” lor,  le place de el si il tin pe langa ei ca Gigi e bun de gura…si se imbata usor. Fotbal stie. De mic. Era copil de mingii inca de la patru ani cand maica-sa pleca la serviciu si “il uita” in casa inchis si cum stateau la parter, el sarea pe geam si se ducea pe terenul de sport al scolii. Mai prindea si el o miuta, un colt de paine, un suc…ceva prindea si uite asa ii trecea ziua. A crescut cu mingea. Nu a lui, a altora…ca el nu avea bani de minge, dar nici nu era nevoie…se descurca. Pe la 10-12 ani fugea destul de repede incat sa nu il mai prinda nimeni cand fugea cu mingea. Se juca fotbal cu copiii si dintr-o data lua mingea in brate si fugea. Nimeni nu stia ce face cu atatea mingii. Le aduna. Nu putea sa se joace cu toate odata, dar ce conta… Mie mi-a furat vreo doua cand eram copii. Cu una nu stiu de ce a fugit ca era sparta, dar cum spuneam…ce conta?!
Timpul a trecut, Gigi nu mai e copil. Gigi e cap de familie. Cu numele, cred. Ca el e mai mult la chioscu' din spatele blocului cu noua generatie de adolescenti sau la pariuri. Nevasta e cea care tine familia. Mica si grasa ca si el. Cara si ea, dar ea cara acasa. Se mai intalnesc prin fata blocului, ea vine de la piata cu sacosele pline, el sta in fata blocului cu sticla si burta plina, ambele de bere. Dimineata e la munca, cara marfa. A fost mare fotbalist. Pai dupa atatea mingii…le visa. Era mingicar. Adica era atat de lenes sa alerge din aparare in atac si statea doar in fata si cand prindea o minge, facea el ce facea si dadea gol. Asa ca era cautat cand se faceau echipele, in ciuda faptului ca-i stiam talentul de magician. Deodata disparea cu minge cu tot.
Mai tarziu cand gasca s-a spart ca fiecare ne-am apucat de un ceva: job, scoala, femeie…, Gigi s-a prezentat cu talentul sau la o echipa de fotbal de divizie N+1 (un fel de Avantu’ Prabusirea din ultima divizie) l-au angajat aia imediat…ca era si bun, ce sa mai… De aici l-am pierdut pe Gigi. Il mai vedeam cateodata intolit bine cu tot felul de treninguri misto, cu o geanta sport mai mare decat el si grabit…tot timpul era grabit.
-         Ce’aci, bai Gigica…traiesti?!
-         O, Jeane, dai si tu o bere?
-         Dau, Gigica, dau, dar nu fugi cu ea?
-        
-         Ce mai zici, mai Gigi, mai joci fotbal?
-         Ntz, Jeane, s-a dus… doar la pariuri, mai pierd bani, ca de castigat… alege-s-ar prafu’ de ei…
-         Las’ Gigica ca ai castigat tu bani frumosi din fotbal…acum e randu’ altora.
-         Am castigat, Jeane, am castigat, cand jucam la Gloria aveam 10 milioane vechi pe luna, basca masa si bautura si mai primeam si prime pentru goluri sau pase de gol…si ma stii pe mine ca imi place golu’…era bine, nu ca ’cum cand car ca Berila o zi intreaga, de n-am timp nici sa mananc si ma aleg cu 8 mil si aia cand o vrea patronu’.
-         Viata grea, bre Gigica…si cum era Gigica la Gloria? Ai stat mult? Ca te vedeam tot timpu’ grabit…antrenamente multe?
-         Ete…na, antrenamente?! Ne duceam doar la meciuri si in rest ne intalneam sa bem, sa barfim, sa f…m, ne mai bronzam si noi, mai jucam o miutza…era misto.
-         Pai si de unde graba ta…
-         Pai tu te duci in mersu’ piticului cand te duci sa f…i? Normal ca ma grabeam, ca eu am fost un somnoros tot timpul…asta mi-a placut mie in viata: fotbalul, berea si somnu’ si ma sculam tarziu tot timpul…Ma asteptau baietii si cum eu eram al mai mic…mai imi furam si capace cand intarziam. Aveam si gagici, ca erau o groza de atarnatoare d-alea de se bagau in seama ca noi ca stiau ca fotbalisti e smardoi si au cascaval…si dintre noi au mai ajuns unii si la diviziile mari…de acum au BMW-uri si femei. Eu aveam atunci femei ca eram si frumusel si pe caterinca…se invarteau femeile dupa mine. Eram bazat, Jeane. Aveam bani, aveam valoare…
-         Pai si ce s-a ‘ntamplat Gigicule?
-         Pai ce sa se intample, Jeane, ghinioane…Eu si Balint, Gabi Balint ala de la Nationala. Genunchiu, Jeane…genunchiu. A cedat si la douaj’ d-ani nu am mai facut fata si tocmai venise unu’ de la divizia B sa se intereseze de mine. Eram aranjat pe viata, Jenica, tata…daca ma lua ala in B…nu mai munceam toata viata. Ca eram si bun, mingicar, doar ma stii… Puteam fi al doilea Hagi. Ce zic eu Hagi…mai bun ca el, da’ nu am avut noroc.
-         Te stiu, Gicule, te stiu…mingicar, ti-au placut mingile…doar mie mi-ai furat vreo 10.
-         Dac’ am fost copil sarac…eu n-am avut o minge a mea niciodata…m-am descurcat si eu cum am putut, ca am iubit mingea mai rau ca pe nevasta-mea. Pe ea am iubit-o cinci minute, primele cinci minute, dupa care n-am mai scapat de ea.
-         Pai si ce ai facut cu genunchiu?
-         Pai ce-s’ fac…de alergat nu alegam eu prea mult, faza de aparare nu o faceam…dadeam goluri si driblam…de mi-a spus unu’ ca daca le mai ascund mingea adversarilor mult ma baga la scoala de magie, ca ii driblam pe handralaii aia de nici nu vedeau mingea… Cand nu am mai facut asta ca nu ma tinea genunchii,patronu a zis ca ma vinde…dar cin’ sa ma ia…si uite asa am ajuns pa drumuri. Acum car ghiuvete, wc-uri si saci de nisip. Mai saptamana trecuta a venit la depozit unu’ de-i ascundeam eu mingea printre picioare, ce se mai oftica…ne bateau tot timpu’ ca eram echipa slaba, numai alcoolici si barbugii, dar eu ieseam bine ca ii ameteam pe toti cu mingea pe teren…Se facea ca nu ma cunoaste…intolit, masina de Bulgaria, era bine gagiu’…s-a facut ca nu ma cunoaste la inceput, dar apoi cand a vazut, probabil, ca’s mai amarat ca el ia convenit ideea si si-a adus aminte de mine…a terminat-o si el cu fotbalu’, mai joaca la mini-fotbal d-asta pentru unii si altii, mai scoate un ban…dar si-a scos din fotbal o garsoniera, o masina si o gagica…a vandut garsoniera si masina cand a terminat cu divizia C si a pastrat gagica care i-a mancat banii de garsoniera si masina…Acum si-a gasit alta gagica si isi renoveaza casa ei. Era bine, nu ca mine…
-         Las’ Gigica…asta e viata. Trista si nedreapta.
-         Mai dai o bere Jeane?! Ca vad ca o duci bine…
-         Gigi, nu pot sa mai stau…treb’ sa fug.


Si-am fugit. Acum am luat-o eu berea si-am fugit asa cum facea el cu mingiile. Diferenta e ca el fugea cu mingiile altora. L-am lasat pe Gigi singur probabil ca nu pentru mult timp ca-i tip prietenos… Putea fi al doilea Hagi, dar nu a avut noroc.

Ce au in comun: iarna si filmele XXX

Azi in drum spre munca am vazut o gagica, imbracata la patru ace, coafata, stilata ce sa mai... statea pe vine si sufla aer cald in butucul de la masina... era o scena rupta din filmele xxx doar ca...era un butuc si un botic!

Emil Boc detine controlul

Inchideti-va in case, baricadati usile, blocati geamurile, faceti-va rezerve de apa si hrana, luati-va bateri pentru radioruri si lanterne, ne asteapta zile multe in care o sa stam blocati de zapada ca Emil Boc a zis ca are situatia sub control cu recentele caderi masive de zapada si mai ales cu cele ce vor urma.

Cod portocaliu

Actuala putere a confiscat tot. Pana si avertizarea meteo e "portocalie"! Si cand te gandesti ca in urma cu ceva timp era "galbena"...si nimeni nu zicea nimic. Dar sa ne fereasca Dzeu de "rosu". Unii dintre noi au trait si varianta asta si cica nu e prea bine. Si dupa cum arata vremurile...ne paste si "rosu".

Protestul post-mortem al lui Adrian Paunescu

PARASTAS

Biată ţară, în criză financiară,
Din picior de plai şi gură de rai
Ai ajuns maidan pentru fiecare golan
Şi tomberon pentru fiecare avorton
Şi desagă pentru fiecare iniţiativă beteagă
Şi coridor pentru fiecare infractor
Şi casă de fier pentru fiecare premier
Şi gazdă bună pentru fiecare minciună
Şi muncă în zadar pentru fiecare gospodar
Şi profit pentru fiecare neofit
Şi dobândă mare pentru fiecare trădare
Şi stingător numărul zero
Pentru fiecare foc al lui Nero
Şi suflet caritabil pentru fiecare contabil
Şi pahar plin pentru fiecare vecin
Şi tentaţia de la Apus pentru Imperiul rus
Şi lumânare de ceară
Pentru fiecare provocare maghiară
Şi avere care încotro pentru fiecare embargo
Şi bordel nesătul
Pentru şoferi de la Istanbul.
O, ţara ţăranului mort,
Ai început să aduci grâu din import,
Vezi să nu cumva să te zbaţi
Să cumperi şi ceva Munţi Carpaţi
Şi să vină vreun prim-ministru dezinvolt,
Ca să importe ceva Mureş şi ceva Olt.
O, biată ţară, biată ţară,
Mai mult te omoară cine zice că te repară
Şi ţie ţi-e greu, că-n faţa lui Dumnezeu,
Fiecare derbedeu vrea să te facă deşeu
Şi ţi-e silă şi ţi-e milă
Şi cuminţenia ta de prăsilă a devenit inutilă.
Biată ţară, biată ţară,
Popor în poziţie reglementară,
Sub toată urgia planetară,
Care, când te repară, te şi omoară,
De ai ajuns întrebare fără răspuns
Şi devii maternitate fără copii
Şi te-au transformat în femeie fără bărbat
Şi vor văduvie să-ţi deie,
De bărbat fără de femeie,
Ca să fii legea fărădelege
Şi fărădelegea în plină lege,
Semănarea de moarte în toate cele şapte arte
Şi semnul lipsei de trebuinţă
Pentru fiecare ştiinţă
Şi societate cu mâinile tăiate
Şi târg cu vânzători fără sârg
Şi fântână cu apa-ntr-o rână
Şi răstignire în fiecare mănăstire
Şi înviere amânată pentru altă dată.
Toate te încercară şi te subţiară, biată ţară,
Vecinii te sfâşie, salvatorii tăi întârzie,
Românie, Românie.
Şi din exces în exces socotelile nu-ţi ies,
Oricine e mai bogat ca tine,
Orice nevrednic îţi ajunge sfetnic,
Nimenea şi cu nimica ne învaţă ce e frica,
La capătul de sus al cozii
S-au îmbogăţit nerozii,
Se ispăşesc păcatele,
Se fură palatele,
Mărşăluim de-a-ndăratele,
Dascălii de matematici sunt foarte apatici,
Dascălii de raţiune nu mai au ce ne spune,
Dascălii de fugă ne declină şi ne conjugă,
Dascălii de geografie ne crucifică şi ne sfâşie,
Dascălii de română abia te îngână.
Biată ţară, biată ţară, te repară, te omoară,
Când trăieşti în capitalism
Ţi-e dor de socialism,
Când trăieşti în socialism,
Ţi-e dor de capitalism,
Dacă te-apuci de ceva, te gândeşti la altceva
Şi, parcă, peste toate, suferi de ubicuitate,
Suferi de preţuri mari
Şi de plecare de cărturari,
Suferi de un fel de transă
Care te-a lăsat fără nici o şansă,
Suferi de un fel de insolenţă NATO,
Seduso, prădato şi abandonato!
Parcă ai braţe paralitice
Şi suferi de partide politice,
Şi nu-ţi mai revii, din nici un fel de maladii,
Când te îmbolnăveşti de nervi,
Iei nevroza şi o conservi,
Te baţi pe tine când te vezi în oglindă
Şi nu e boală să nu te cuprindă.
Îl omorâră cum îl omorâră,
De lăsa sângele din el dâră,
Pe ăla de dărâma fără voia ta,
Dar acum dărâmă toţi,
Că sunt şi nepricepuţi şi sunt şi hoţi.
Cine pe cine să mai omoare,
Că ar trebui să tragă fiecare în fiecare?
Ţară tristă, ţară nefericită,
Aia nu e coroană, aia e copită,
Pe care ţi-au pus-o pe frunte,
Ca să te umilească şi ca să te înfrunte,
Că fiecare criminal
Învaţă la seral, din fiecare serial,
Cinismul, lichelismul şi oportunismul,
Fanatismul, servilismul şi cameleonismul
Şi mai ales pofta de crimă,
Care ne urmăreşte şi ne animă.
O, ţară fără noi, ai pornit înapoi,
Vremea ta a trecut,
Tu te-ai întors la un fel de viitor în trecut.
La ora învierii, vin gunoierii,
Întinde-le podul, să-ţi cânte prohodul,
Întinde-le palma, să-ţi scuipe sudalma,
Boală bolnavă de o nouă gâlceavă,
Ţară-n ţărână sub mână păgână,
Măcar rădăcina să-ţi mai rămână.
Când o fi şi-o fi şi poate ne-om înzdrăveni,
Să facem din noapte zi
Şi din moarte nuntă
În patima cruntă
Şi să se scoale neamul
Şi râul şi ramul
Şi să se-audă, din fiece sat,
Ca un ecou fidel şi curat,
Ca un parastas retehnologizat:
Adevărat, adevărat a-nviat!
ADRIAN PĂUNESCU,
24 iunie 1992

Chiar si excesul de bine dauneaza...

De prea multa protectie din partea jandarmilor, protestatarii din Piata Universitatii s-au imbolnavit.
Multora dintre ei au inceput sa le apara pe spate si picioare niste dungi roshu-vinetzii. Specialistii spun ca este un efect datorat unei boli vechi, dar uitat in Romania ultimilor ani: Jandarmita puteroasa (a nu se confunda cu cea puturoasa care nu este asa de activa ca aceasta, dupa cum ii este si numele are efecte mai lente) care da bulan-ita (ca e un virus), care dupa mai multe valuri ale bolii se poate trasforma in bulan-oza (devenind degenerativa).
De asemenea, s-a mai observat ca unii manifestanti au si alta simtomatologie: se plang de durere de ficat, maxilar, stomac, rinichi sau usturime pe caile respiratorii. Toate aceste simptoame se datoreaza tot aceleiasi boli: Jandarmita puteroasa. Cel din urma simptom, usturimea cailor respiratorii si a ochilor se datoreaza efectelor gazoase care le da Jandarmita puteroasa.
Aceasta boala parea cronica, avea efecte lente, dar de durata, la inceputul acestei saptamani, dar se pare ca a devenit acuta, cu efecte imediate si de patrunzatoare care dau rupturi de: oase ale mebrelor superioare si inferioare si chiar viscerale (nu s-a dovedit, dar nu e timpul trecut).
Din cazuistica studiata specialistii au ajuns la o concluzie comuna: agravarea bolii poate duce si la decesul pacientului. De asemenea, corpul uman devine autoimun in colectivitati foarte mari si unite. S-a dovedit stiintific ca, cu cat este comunitatea mai mare, cu atat jandarmita puteroasa loveste mai putine persoane.

Sa-l sunam pe domnul Presedinte!

Beep, beep, beep, abonatul Basescu nu poate fi contactat, nu se afla in aria de acoperire a protestului, va rugam sa reveniti in piata! Beeeeep!

Ce se mai poarta de manifestatie

...Bijuterii handmade pentru protestele din Piata Universitatii de pe http://lahanulmaimutelor.blogspot.com/ Dupa ce le platiti puteti arunca cu ele in jandarmi. NU RECOMANDAM, dar exista si posibilitatea asta!

Program de dialog

In cadrul programului de dialog anuntat de primul ministru sunt programati azi intre orele 22.00 si 23.00 sa se intalneasca cu domnia sa persoanele cu handicap auditiv, intre orele 23.00 si 24.00 persoanele membre ale partidelor de guvernamant.

Maine, vineri, sunt asteptati la dialog incepand cu orele 13.00 pana orele 14.00, membri de familie ai celor care au intrat in audienta in ziua anterioara.

Incepand cu orele 18.00 domnul prim ministru va dialoga cu persoanele care vor solicita audienta in Alpii Elvetieni, dar doar pana duminica la orele 19-19.30.

Incepand de saptamana viitoare pana la alegerile din noiembrie sau mai devreme, domnul prim ministru va analiza rezultatele amplului dialog din aceste zile.

Cetatenii care nu au apucat sa dialogheze cu primul ministru sunt rugati sa faca o solicitare scrisa incepand din decembrie 2012.

Multumim.

Pozele de pe Facebook

Jandarmeria anunta!

Toti romanii care isi vor afisa pe Facebook sau alte retele de socializare poze cu fetze triste vor fi considerati anarhisti pentru ca nu se bucura de cresterea economica anuntata de primul ministru si vor fi tratati ca atare de catre organele de stabilire a ordinii publice.

Protectia populatiei

Jandarmeria anunta!

In vederea protejarii populatiei s-au decis urmatoarele:

Controlul corporal preventiv va fi realizat la iesirea din locuinta personala sau temporara.

Bordurile din granit sau alt material industrial vor fi inlocuite cu altele din burete.

Portocaliu va fi culoarea/nuanta acceptata pentru circulatia pe drumurile publice pentru a scoate in evidenta anarhisti.

Gluga si fularul sunt obiecte de vestimentatie strict interzise, ele pot fi inlocuite cu esarfe transparente si bentite sau “caciula casca – tip urechi pufoase”

In vederea aglomeratiei pe trotuare se vor pune semafoare pe sensurile de mers care sa impiedice ambuteiajele. De asemenea, tot pentru a preintampina ambuteiajele si tamponarile intre pietoni pe trotuare, cetatenii vor merge la o distanta de cel putin 3-4 metri unul dupa altul, iar in caz de aglomerare care poate creea stationare se va apela la un jandarm care va fi sigur disponibil sa descongistioneze traficul printr-o miscare rotativa de bulan.

Spatiile deschise –tip piata – vor fi inchise in vederea plantarii acolo a unor copaci care vor ajuta la oxigenarea creierelor cetatenilor.

Populatia care refuza sa fie protejata va fi incarcerata preventiv pana accepta protectia.

Sondaj in Piata Universitatii

O echipa de cercetatori condusa de Roberta Anastase a analizat si numarat manifestantii din Piata Universitatii si au observat urmatoarele:

70% sunt femei, din care 80% sunt “pasarici” si 60% “tiganci imputite”

si

60% sunt barbati, din care 100% sunt “niste gaozari”.

Concluzia: Nu conteaza cine se aduna, conteaza cine te numara!

Descoperire stiintifica in Romania

Sociologii specializati in revolte populare au descoperit o noua forma de revolutie odata cu manifestatiile din Romania de luna aceasta:
ZAPPINGUL AGRESIV!

Anunt in atentia cuplurilor de indragostiti

Jandarmeria anunta!
Cuplurile de indragostiti sunt somate sa nu se mai plimbe prin locuri publice pe perioada protestelor. Partea masculina sa se plimbe intre orele cu sot, partea feminina in cele fara sot. In caz contrar jandarmii ii considera "grup" si vor trece la control corporar preventiv (nu perchezitie, ca nu e la piele, doar pe sutien si chiloti!).
Jandarmeria multumeste pentru intelegere.

Reangajare Arafat

Boc: "Arafat, demis din greseala!"
De fapt Presedintele ii spuse lui Oprea "sa il elimine pe doctor". Boc a crezut ca vorbeste cu el si de aceea l-a demis, insa acum a fost reangajat Arafat ca sa poata Oprea sa isi indeplineasca misiunea primita de la Basescu.

Replica la scumpire

Hotelul Intercontinental a anuntat cresterea tarifelor la cazare.
Lunetisti au anuntat ca in acest caz fie ies si ei in strada ca sa protesteze impotriva acestei masuri abuzive, fie se muta pe cladirea Universitatii Bucuresti.
Jandarmeria nu intelege supararea lunetistilor pentru ca, citam: "Ce se ofuscheaza astia, ca se trage bine si de la sol!" am incheiat citatul.

Negocieri la Guvern

Negocierile de la Guvern s-au incheiat. Boc a spus ca si-a depus demisia, inca de aseara, la Cotroceni, dar Basescu a refuzat-o pe motiv ca functia de prim-ministru nu apare in organigrama pe care o are el, Boc fiind incadrat ca purtator de cuvant al Presedentiei.

Declaratie Boc

Boc: "Suntem pe crestere economica. Industria incepe sa isi revina!"
Asa e...Industria textila are cresteri de 1000% la vanzarile de cagule si hanorace cu gluga, iar cea extractiva nu mai face fata la vanzarile de caramida si piatra de borduri.

Intalnire de gradul trei cu jandarmii


Marti, orele 16.40, zona Str. Vasile Conta - doua-trei strazi mai incolo de Intercontinental spre Romana (unde de altfel si lucrez). Doi jandarmi cat usa ne opresc politicos (eram cu un coleg):
- Va rog sa ne prezentat' un act de indentitate!
Ne conformam fara sa cracnim desi nu eram prea fericiti de situatie. Doar ca prima este gasita legitimatia de la locul de munca. Neinteresanta! "BULETINU'!" Ok, buletinul!
- Va rog sa imi aratati ce aveti in rucsac!, spuse unul dintre dulapurile in albastru.
- Carti si mancare!
- Aratati-mi!
Deschid rucsacul plin de interes pentru ce va urma...ii arat unul dintre compartimentele lui in care aveam pachetul zilei, pe care nu il mancasem...
- Deschide-ti si in partea cealtalalta (nu imi apartine pocirea cuvantului, eu doar relatez)!
Deschid, aveam carti (atlase de anatomie, cursuri printate si carti).
Jandarmul este contrariat, nu recunoaste formele cartilor, probabil ca nu vazuse prea multe la viata lui.
- Ce avet acolo?
- Carti?
- Ce faceti cu ele?
- Le studiez!
Pare contrariat, dar decide sa treaca peste...
- Arme albe aveti?
Acum par eu contrariat!
- Lingura de la pachet!
Incearca un mic zambet!
- E nu, arme albe...
- Orezu' pe care nu l-am mancat...il am in geanta de luni!
Nu mai zambeste.
- Dvs. nu ati vazut ce acte de huliganism s-au intamplat...noi suntem aici sa va aparam.
Nu prea am inteles cum ma apara pe mine cotrobaindu-ma prin geanta si buzunare...dar sunt un novice in ale strategiilor de mentinere a ordinei publice.
Eu am mai stationat la locul in care am fost perchezitionat pentru a imi inchide rucsacul. Aveam un fermuar mai indaratnic care refuza sa se inchida. Jandarmul nu intelegea ce fac acolo si cred ca se simtea dator sa mai zica ceva.
- Sunteti liber! zice invitandu-ma politicos sa eliberez zona.
- Da? Sunteti sigur? Oau, ce bine! ii raspund eu, e adevarat pe un ton sarcastic si plec.

In fata Ministerului de Interne alt soc. Toata parcarea era plina de masini de interventie rapida a jandarmeriei si mascati peste tot in jurul lor. Nu exagerez daca spun ca erau cel putin 40 de masini de interventie si de vreo 4-5 ori mai multi oameni cu cagule si inarmati corespunzator. Imi zic in sine: "Pentru siguranta mea, sigur!"

MENTIONEZ CA SUNT SOLIDAR CU JANDARMII, DAR NU SUNT SOLIDAR CU STRATEGII GRADATI CARE II CONDUC SI I-A LASAT SA ISI IA PIETRE IN MUFA SI AU INTARZIAT INTERVENTIA SI ACUM II SUPUN OPROBIULUI PUBLIC PUNANDU-I SA INTIMIDEZE OAMENII PRIN NUMARUL LOR MARE PE STRAZI.

Informatie de interes national!

A bagat marfa la http://MonkeyMade.ro !. Publicul a cerut sa se dea cate un obiect handmade unicat la fiecare ca sa ajunga la toti, insa artizanii de la MonkeyMade.ro au refuzat pe motiv ca produsele lor nu sunt decat pentru cunoscatori, pentru cei care apreciaza produsele inspirate, unicat si realizate intr-o proportie covarsitoare “de mana” asa ca au pus la dispozitia “specialistilor” peste 250 de idei de cadouri de iarna concretizate in tot atatea obiecte variate de handmade. http://MonkeyMade.ro va asteapta. Si pentru ca suntem in pragul Craciunului si este recomandabil sa fim mai buni… spune si altora ceea ce pot gasi pe MonkeyMade.ro ca sa beneficieze si ei de oferta! Mos Craciun sa nu va sara! :-)

Bun sau rau...

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.
- Sa va explic care este conflictul intre stiinta si religie.
Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se
ridice in picioare
- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, domnule, spune studentul.
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta.
- Dumnezeu este bun?
- Desigur, Dumnezeu este bun.
- Este Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da.
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
- Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana
bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa o ajuti? Ai
incerca?
- Da, domnule. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca
ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
- El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer,
chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus este bun? Poti
raspunde la asta?
Studentul tace.
- Nu poti raspunde, nu-i asa?
El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu este bun?
- Pai…, da, spune studentul
- Satana este bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
- Nu.
- De unde vine Satana?
- Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista
rau pe lume?
- Da, domnule.
- Raul este peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea
asta, corect?
- Da.
- Deci cine a creat raul?
Profesorul a continuat.
- Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si
conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu este rau.
- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste
lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da.
- Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
- Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se
plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el
adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, domnule profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe
care le folosesti pebtru a identifica si observa lumea din jurul tau.
L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, domnule. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, domnule, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit?
Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui
Dumnezeu?
- Nu, domnule, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.
- Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta
spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
Da, credinta, repeta profesorul. Aceasta este problema pe care stiinta
o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pentru o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
- Domnule profesor, exista caldura?
- Da.
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, domnule, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa
devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura,
mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu
avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero,
ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista
frig – daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul
absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect este demn de studiat
daca are sau transmite energie, si caldura este cea care face ca un
corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458
F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, domnule, frigul este doar un cuvant pe care il folosim pentru
a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi
masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu
este opusul caldurii, domnule, ci doar absenta ei.
Clasa este invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o
lovitura de ciocan.
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce este noaptea daca nu intuneric?
- Din nou raspuns gresit, domnule. Intunericul nu este ceva; este
absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina
stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina
constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste
intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui
cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea
face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi
un semestru bun.
- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
- Vreau sa spun ca premisele dvs. filosofice sunt gresite de la bun
inceput si de aceea concluzia trebuie sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
- Poti explica in ce fel?
- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca
exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu
rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem
masura. Domnule, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un
gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar nimeni nu a vazut
sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca
moartea este opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca
lucru substantial. Moartea nu este opusul vietii, ci doar absenta ei.
Acum spuneti-mi, domnule profesor, le predati studentilor teoria ca ei
au evoluat din maimuta?
- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, domnule?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama
incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
- - Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in
desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu
predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de
stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineaori celuilalt
student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma
refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. Este vreunul dintre
voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in
ras. Este cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a
atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform
regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil,
stiinta spune – cu tot respectul, domnule – ca nu aveti creier. Daca
stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile
dvs., domnule?
Acum, clasa este cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la
student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o
vesnicie, batranul raspunde.
-Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu.
- Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista
impreuna cu viata, continua studentul. Acum, domnule, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde:
- Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de
umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si
violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt
nimic altceva decat raul.
La aceasta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, domnule, sau cel putin nu exista in sine. Raul este
pur si simplu absenta lui Dumnezeu. Este ca si intunericul si frigul,
un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu
Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima
omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand
nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.
Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta
prietenilor si familiei.
P.S. Studentul era Albert Einstein.
Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. stiinta in 1921.
  • - Geanta din material textil rezistent si intarit cu material termocolant. Este cusuta manual cu motive populare romanesti. Motivul nu se repeta si pe spa...

Postări populare